Manastirea Bistrita

 

Manastirea Bistrita

 

Adresa : comuna Alexandru cel Bun, Jud. Neamt

 

Hram : Adormirea Maicii Domnului (15 august)

 

Ctitorie : domnitorul Alexandru cel Bun (1402)

 

Manastire de calugari

 

Importanta : Icoana facatoare de minuni Sfanta Ana – sec al XV-lea

Particele din sfinte moaste apartinand Sfantului Apostol Bartolomeu, Sfanta Maica Agata, Sfantul Mare Mucenic Mina, Sfantul Apostol Pavel, Sfantul Mucenic Damian, Sfantul Mucenic Pantelimon, Sfantul Teodor Stratulat, Sfantul Mucenic Cozma, Sfantul Sava cel Sfintit, Sfinte Moaste aduse de la Muntele Athos.

 

Morminte : mormintele ctitorilor : Alexandru cel Bun (+ 1432) si sotia sa Ana doamna (+ 1418), morminte apartinand celor doi copii ai domnitorului Stefan cel Mare , Alexandrel (+26 iulie 1496) si Ana (+23 noiembrie 1499), mormintele celor doi fii ai lui Alexandru cel Bun , Roman si Vasilisa, doamna Maria (+31 iulie 1542) sotia lui Stefan voda (Lacusta),mormantul lui Ivascu Golescu, marele vornic al Tarii Romanesti (+ 20 decembrie 1584), mormantul primului Mitropolit al Moldovei Iosif, mormantul cronicarului Grigore Ureche (+1647).

 

Coordonate : 46 ° 57 ' 21.18 '' N

26 ° 17' 25.55 '' E

 

 

Situata la aproximativ 6 km de limita vestica a oraşului Piatra -Neamt, in comuna Viisoara (actualmente comuna Alexandru cel Bun), Manastirea Bistrita a dainuit de peste şase veacuri la adapostul culmilor impadurite care o înconjoara, înfruntand - ca toate lacasurile noastre de credinta şi cultura - napraznicele încercări ale istoriei.

Manastirea Bistrita reprezinta cea mai importanta ctitorie musatina din zona Moldovei.

Dupa traditie, inceputurile obştei monahale din Bistrita moldava si-ar afla originile in timpul domniei lui Petru I Muşat, (1375 -1391), când s-a ridicat aici o modesta bisericuta de lemn , “ prin osteneala ieromonahului Pafnutie, aucenicului sau monahul Leontie si a popii Ion Birata”.

In locul acesteia, Alexandru cel Bun a zidit - în 1402 - o frumoasa biserica de piatra, de peste 30 m lungime, cu pronaos, gropnita, naos şi altar, pentru a-i fi loc de vesnica odihna, atat lui şi familiei sale, chilii pentru calugari, un turn-clopotnita si o casa domneasca. Pictura apartine pictorilor vremii Nichita si Dobre.

Actul fondator al lui Alexandru cel Bun nu a fost deloc întamplator, înscriindu-se pe linia preocupărilor acestuia de consolidare a bisericii ortodoxe, pentru a o transforma într-un adevarat stalp de sustinere a edificiului tanarului stat feudal independent. Ca Manastirea Bistrita ocupa un loc important in sistemul religios şi institutional creat de Alexandru cel Bun, o dovedeşte si actul din 7 ianuarie 1407 emis de Mitropolitul Iosif Musat - cu acordul voievodului - prin care acest lacaş era pus pe picior de egalitate cu Manastirea Neamt, stabilindu-se o conducere comunaa acestor doua asezaminte, in persoana preotului chir Domentian:

Prea Sfintitul Mitropolit chir Iosif al Moldovlahiei, cu bunavointa lui Dumnezeu si a Preacuratei lui Maici şi a sfintei Lui Inaltari, manastirea vladiciei mele, Io Alexandru Voievod, domn al Tarii Moldovei, si am dat aceasta manastire mai înainte zisa popii chir Domentian, de asemenea şi manastirea Uspeniei (Adormirea) Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu cea de la Bistrita, ca să fie aceste manastiri nedespartite una de alta, pentru ca sunt amandoua ale vladiciei mele...”

De-a lungul mai multor ani, ctitorul înzestreaza Manastirea Bistrita cu numeroase sate şi mosii, asigurandu-i şi alte surse de venituri. Suficient să amintim ca numai pe baza hrisovului din 6 ianuarie 1411, manastirea primeste doua sate şi Biserica de la Bohotin impreuna cu zece butii de vin, zece "coloane de grau" şi tot atatea postavuri de Cehia, în fiecare an.

Dupa ce in anul 1418, Doamna Ana, sotia domnitorului, a fost aşezata sub lespedea din gropnita bisericii.

La 1 ianuarie 1432 a fost adus si ctitorul Alexandru cel Bun in mormantul dinainte pregatit, incheind astfel o domnie lungă şi rodnica pusa în slujba intaririi statului feudal si principalelor institutii ale acestuia.

Aici se mai afla ingropati si doi dintre copii domnitorului Stefan cel Mare : Alexandrel si Ana.

La sfârşit de veac XV , in anul 1498, Stefan cel Mare si-a inscris numele printre ctitorii de la Bistrita ridicand un impunator turn-clopotnita cu paraclis, dupa cum rezulta si din inscriptia votiva incastrata in peretele sudic al constructiei:

Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, azidit aceasta cloponita, si biserica in ea a facut, intru numele sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Cetatea Alba, intru ruga siesi si doamnei sale Maria si copiilor lor, in anul 7006 (1498); in acelasi an s-a si sfarsit, luna septembrie, 13 zile”.
Tot atunci a mai daruit si doua clopote : primul de 200 de kg (la anul 1490) si al doilea la anul 1494 in greutate de 800 kg.
Si domnitorul Petru Rares (1527-1538; 1541-1546) a fost legat de Manastirea Bistrita. In septembrie 1538 pierde tronul Moldovei si se retrage la manastire .
Incepand cu a doua domnie (1541-1546) el va reface zidul de incinta si construieste un nou turn la intrare, prevazut cu un mic paraclis inchinat Sfantului Ierarh Nicolae; va contrui o casa domneasca in latura vestica, o casa in unghiul sud-vestic al incintei care a functionat ca scoala domneasca. Tot atunci reinnoieste din temelii biserica pe care o infrumuseteaza si pe dinauntru si pe dinafara.
Manastirea in forma actuala este opera domnitorului moldav Alexandru Lapusneanu . Dimensiunile impozante lungimea 45m, 12 m latime si 38 m inaltime precum si stema Moldovei ne amintesc dimpreuna cu pisania de gloriosul an 1554, 26 mai :
Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a zidit aceasta biserica din Manastirea Bistrita, unde este hramul Adormirea Precistei si Prea binecuvantatei Stapanei noastre Maica Domnului si pururea Fecioara Maria, in zilele evlaviosului si de Hristos iubitorului Domnului nostru Io Alexandru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, in anul 7063 (1554) curgator, in luna mai, 26 de zile”.
In a treia incapere a bisericii, in camera mormintelor, se afla mormintele ctitorilor : spre nord Alexandru cel Bun (+ 1432) si sotia sa Ana doamna (+ 1418)
“ Mormantul Marelui Voievod Alexandru cel Bun (+1432), domn al Tarii Moldovei si al sotiei sale , Doamna Ana (+1418) “
In partea de sud, se afla alte doua morminte apartinand celor doi copii ai domnitorului Stefan cel Mare , Alexandrel (+26 iulie 1496) si Ana (+23 noiembrie 1499).
Tot in interiorul sfintei manastiri isi mai dorm somnul de veci doi fii ai lui Alexandru cel Bun , Roman si Vasilisa, doamna Maria (+31 iulie 1542) sotia lui Stefan voda (Lacusta).
In pronaosul bisericii exista trei morminte foarte importante : in partea sudica mormantul lui Ivascu Golescu, marele vornic al Tarii Romanesti (+ 20 decembrie 1584), mormantul primului Mitropolit al Moldovei Iosif, iar in partea nordica mormantul cronicarului Grigore Ureche (+1647)
In pridvorul bisericii au mai fost identificare trei inhumari mai importante de fete bisericesti si anume : a Mitropolitului Atanasie a Moldovei (+13 iulie 1672), a Episcopului Metodie (+1504) si a episcopului Simeon (+1564).
Manastirea Bistrita, acest loc binecuvantat de Dumnezeu, mai adaposteste intre zidurile sale intr-o racla prea cinstita particele din sfinte moaste apartinand : Sfantului Apostol Bartolomeu, Sfanta Maica Agata, Sfantul Mare Mucenic Mina, Sfantul Apostol Pavel, Sfantul Mucenic Damian, Sfantul Mucenic Pantelimon, Sfantul Teodor Stratulat, Sfantul Mucenic Cozma, Sfantul Sava cel Sfintit, precum si Sfinte Moaste aduse de la Muntele Athos.



Icoana facatoare de minuni Sfanta Ana

Icoana facatoare de minuni Sfanta Ana – sec al XV-lea, dar bizantin facut domnitorului Alexandru cel Bun pentru sotia sa , doamna Ana, dupa o traditie de I.Paleologul.
Este pastrata in sfanta manastire din anul 1418. Dintre toti domnitorii Moldovei, Petru Rares a avut o legatura mai speciala cu sfanta icoana . La 18 septembrie 1538, fugar si pribeag spre Cetatea Ciceu unde isi trimisese familia, cere ajutor la Dumnezeu in biserica manastirii avand-o ca mijlocitoare pe Sfanta Ana pentru a scapa din mana lui Soliman Magnificul si de a-si recapa tronul pierdut.
Icoana a fost jefuita de podoabele sale initiale la anul 1820, cand in biserica manastirii s-au purtat luptele dintre turci si eteristi, fiind pradata si incendiata.
Icoana Sfantei Ana mai este cunoscuta in popor ca fiind grabnic ajutatoare in caz de seceta si instristare. Marturie a minunilor savarsite de catre aceasta preacinstita icoana credinciosilor care s-au rugat la Ea, este si aceasta multumire :
… aceasta strana, pentru sfanta icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana s-a facut cu toata cheltuiala cuviosiei sale arhimandritul Varvana, egumenul Manastirii Pangarati, care bolnavinu-se cumplit la 1849, decembrie 14 si fiind la ceasul de pe urma, cum l-au adus la Sfanta Icoana indata s-a facut sanatos, iar strana s-a gatit la anul 1853, ghenarie 24”.
Imbracamintea de argint s-a facut cu cheltuiala primarului orasului Piatra Neamt , de catre doi argintari din Iasi :
La aceasta sfanta icoana s-au innoitu imbracamintea dupa cum se vede de robii lui Dumnezeu Nicolae Albul si consoarta sa Maria, pentru pomenirea sa si a familiei sale. Anul 1868”.