Ctitoria : Mircea cel Batran (1386-1418)

Hramul : Sfanta Treime

Adresa : Calea lui Traian , nr.816, Calimanesti-Caciulata, jud. Valcea.

Mormintele : Domnitorul Mircea cel Batran (1386-1418) si familia

mama Domnitorului Mihai Viteazu, doamna Teodora (1605)

Biserica-Bolnita construita de Radu Paisie intre anii 1542-1543, avand hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.

2 Paraclise : Paraclisul Sudic , avand Hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorie a egumenului Amfilohie al Coziei (1584)

Paraclisul nordic (brancovenesc) avand Hramul Duminica tuturor Sfintilor, a fost ridicata de arhimandritul Ioan de la Hurezi (1710)

  1386, Mircea cel Batran pune piatra de temelie a ctitoriei sale de la Cozia. Locul unde a fost inaltata Manastirea Cozia a fost aleasa strategic : de aici nu se poate merge mai departe spre Transilvania decat cu piciorul , ori calare.

Calugarul Nicodim, duhovnicul domnitorului Mircea cel Batran, l-a indemnat pe domnitor sa ridice ctitoria de la Cozia.

Manastirea Cozia a fost inaltata intre anii 1386-1388 si 1393.

1386-1388 – Staretul Gavriil , care era ucenic al Sfantului Nicodim, se muta impreuna cu o parte din monahi la Cozia.

1388, 18 Mai – Sfintirea locasului se savarseste in ziua Hramului, in prezenta ctitorului . Tarnosirea a fost facuta chiar de catre Nicodim, nimeni altul decat sfatuitorul sau.

1388., 20 Mai – Domnitorul face cele doua hrisoave de danie pentru ctitoria sa.

Intr-un hrisov dat la 8 ianuarie 1407, Domnitorul Mircea cel Batran evoca:

“ Am ridicat aceasta manastire cu ajutorul Sfintei Troite (Treimi), am savarsit si am tarnosit si am reparat si, in scurt, am daruit putin obroc din casa mea pentru hrana calugarilor ce se afla in mai inainte zisa manastire facuta de mine.”

Manastirea Cozia a fost organizata sub obladuirea Sfantului Nicodim, avandu-l ca staret pe ieromonahul Chir Gavriil.

Fresca votiva din biserica mare a manastirii ni-l infatiseaza pe domnitorul Mircea cel Batran in calitatea sa de ctitor tinand in maini macheta bisericii si inchinand-o Maicii Domnului, infatisata crestinilor cu pruncul in brate. Alaturi de Mircea cel batran este prezent si fiul sau, Mihai, pe care domnitorul l-a lasat ca demn urmas pe tronul Tarii Romanesti.

1418, 31 Ianuarie – Mircea cel Batran trece la cele vesnice la varsta de 60 de ani si dupa 32 de ani de domnie .

1418, 4 Februarie – Trupul voievodului este ingropat in Biserica manastirii.

“ Aici odihnesc ramasitele lui Mircea , Domnul Tarii Romanesti, adormit in anul 1418”

1500 – La Manastirea Cozia vietuia obstea de maicute . Manastirea purta numele de Ostrov, dupa locul in care se afla – Ostrovul de la Calimanesti.

1517- Domnitorul Neagoe Basarab inzestreaza manastirea cu doua fantani si face numeroase danii.

Voievodul Neagoie Basarab avea sa descrie Manastirea Cozia in Letopisetele sale :

“ … mi s-a bucurat sufletul nu pentru frumusetea sau cioplirea pietrelor, ci pentru intemeierea si cuviinta locului, care loc are hrana imprejurul manastirii, cat pot sa munceasca calugarasii cu mainile lor. Sunt pomi si izvoare frumoase si cismele cu ape dulci. Rodesc si vii, macar ca este foarte intre munti. Toata este vesela si curioasa aceasta sfanta manastire , in toata vremea, atat pentru desfataciunea locului, cat si pentru sederea arhiereilor care, lasandu-si scaunele, s-au salasluit intr-insa pana la sfarsitul vietii.”

1542-1543 – Voievodul Radu Paisie ctitoreste frumoasa biserica-bolnita, care era cuprinsa in incinta manastirii.

Bolnita Coziei a primit hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.

1583-1590 – Egumenul Amfilohie repara coltul de sud-est al chiliilor si ridica un paraclis nou, purtand hramul Adormirii Maicii Domnului.

1605- Moare Teodora, mama lui Mihai Viteazul si este inmormantata in biserica manastirii. Dupa moartea fiului ei in 1601, Teodora se va calugari la Manastirea Cozia, luand numele de monahia Teofana.

1606- Nepotii , Nicolae si Florica, i-au asezat deasupra o piatar frumoasa de mormant :

“ Preastavi roaba Bojia (a raposat lui Dumnezeu) calugarita Theofana, mama raposatului Mihai Voievod si fie-sa, doamna Florica si fiul sau, Nicolae Voda, au nevoit si au scris …”

1704-1711 – In epoca domnitorului Constantin Brancoveanul se reface pictura bisericii si se adauga un pridvor, precum si un nou paraclis in partea de nord-est a incintei.

1705 - Incendiul izbucnit la Manastirea Cozia il va determina pe domnitorul Brancoveanu sa refaca pictura din naos si din altar, distruse ca urmare a focului, precum si chiliile de locuit.

1707-1708 – Bisericii mari a manastirii i se adauga un pridvor.

1847- Incep lucrarile de modernizare care vor dura cateva decenii prin care se incerca ridicarea din ruina a manastirii.

1859 – Furioasele viituri ale Oltului au dus la darmarea partii de nord-est a cladirii si a unei parti din paraclisul bisericesc.

Prin decretul din 4 mai 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza il numeste curator civil al Manastirii Cozia pe preotul Radu Sapca.

1879-1893 – Prin dispozitia autoritatilor de stat, manastirea devine inchisoare.

Mihai Eminescu intr-un articol aparut in ziarul Timpul din anul 1882 avea sa exclame :

“ Cozia, unde e inmormantat Mircea I, cel mai mare domnitor al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana-n mare, Cozia unde este inmormantata familia lui Mihai Voda Viteazul, un mormant istoric aproape egal ca vechime cu tara – ce-a devenit aceasta? Puscarie!”

1903, 13 Iunie -1916- Manastirea Cozia este locuita de elevele azilului “Elena Doamna” din Bucuresti.

1916-1919- In timpul primului razboi mondial manastirea este pustiita, fiind folosita la incartiruirea trupelor, iar biserica ajunge adapost pentur cai.

1928- Comisia monumentelor istorice aloca un fond pentru refacerea turnului bisericii.

1929- Se desfiinteaza toate scolile de cantareti din Eparhia Ramnicului, cu exceptia celei de la Cozia.

1943 – A luat fiinta Scoala pentru copii orfani din al Doilea Razboi Mondial.

1958- 1962 - Au loc lucrari de restaurare si de consolidare a manastirii pentru o forma cat mai apropiata de cea originala.

1983 – Incepe lucrarea de restaurare si conservare a picturilor murale care se va finaliza in anii urmatori.

1986, 20 Mai – Se implinesc 600 de ani de la sfintirea Manastirii Cozia.

A fost reorganizat in forma pe care o regasim astazi in anul 1983.

Muzeul pastreaza manuscrise importante, documente din cancelaria domnitorului Mircea cel Batran precum si importante traduceri si scrieri bisericesti.

Amintim :

•  

  • Epitaful de la Cozia (1396) , infatiseaza scena Coborarii in Mormant a Domnului nostru Iisus Hristos. Are cea mai mare vechime dintre cele care s-au pastrat in Tara Romaneasca si in Moldova. Dimensiunile sale sunt 145x118 cm. Pe lespedea de piatra este infatisat Mantuitorul Iisus Hristos, avand mainile incrucisate si fiind acoperit cu un lintoliu. Deasupra sa, Fecioara Maria se apleaca intr-un gest de unire cu Fiul sau mort, rezemandu-si capul de pieptul Lui. La picioarele Domnului se afla Sfantul Evanghelist Ioan. Alaturi de Maica Domnului si de Sfantul Evanghelist Ioan se afla patru ingeri cu serafimi in maini plecati in rugaciune.

  • Adormirea Maicii Domnului, pictura pe lemn (sec al XIX-lea)

  • Icoana imparateasca praznicara , cu episoade din viata lui Iisus Hristos, icoana pe lemn

  • Scena Bunei Vestiri , icoana de catapeteasma, culoare tempera pe lemn (sec al XIX-lea)

  • Sfantul Nicolae (sec al XIX-lea)

  • Sfintii Arhangheli Mihai si Gavriil , icoana pe lemn

  • Usi imparatesti , tempera pe lemn (sec al XVIII-lea)

  • Lexicon slavo-romanesc – Mardarie Cozianul (sec al XVII-lea)

  • Scara Sfantului Ioan Scararul – ieromonahul Grigorie (sec al XVIII-lea)

  • Talcul Evangheliilor ale Sfantului Teofilact (1698)

  • Vietile Sfintilor Varlaam si Ioasaf , traducerea Udriste Nasturel

  • Istoria Tarii Romanesti

  • propriul Pomelnic , pecetluit cu stema domnitorului Mircea cel Batran

  • Vitraliu reprezentandu-l pe Petru Voievod, avand in mana stanga macheta bisericii, impreuna cu Doamna si cele 2 fiice ale sale

  • Psaltirea in versuri a lui Dosoftei

  • Cazania lui Varlaam , care incuraja utilizarea limbii romane in biserica.

  • Obiecte liturgice : cadelnite, cruci sculptate in lemn, potire, colivare, Evanghelii ferecate in aur si argint impodobite cu pietre pretioase

Ctitorul bisericii este voievodul Radu Paisie (1535-1545)

Hramul : Sfintii Apostoli Petru si Pavel (29 iunie)

Petru de la Arges, fiul lui Radu cel Mare, ramas vaduv dupa pierderea sotiei doamna Stana, se va calugari. Primeste numele de Paisie. Cu doamna Stana va avea o singura fiica , Zamfira. In 1534 cand ajunge pe tronul Tarii Romanesti, va lua numele de Radu Paisie. Nu dupa mult timp, fratele sau Vlad Vintila il inlatura de la domnie si este obligat sa se refugieze in Transilvania. Vlad are o domnie foarte scurta fiind ucis la vanatoare. Radu Paisie se reintoarce in scaunul Tarii Romanesti in anul 1535 cu ajutorul turcilor. Pretul : le va ceda orasul Braila, care va deveni raia.

In anul 1541 se casatoreste cu fiica mai mica a lui Neagoe Basarab , Ruxandra, vaduva lui Radu de la Afumati. Au impreuna multi copii : Zamfira, Marcu, Vlad, Maria, Voica, Cristina si pe viitorul domn Patrascu cel Bun.

Bun crestin, voievodul a ctitorit o serie de asezari monahale in Tara Romaneasca, printre care cea mai cunoscuta este Bolnita Manastirii Cozia. A mai inaltat Mislea, Valea, schitul Verlita, a terminat lucrarile Mitropoliei Targovistei.

Biserica are forma treflata cu turla pe naos si pridvor inchis, ca un pronaos. Bisericii ii lipseste pronaosul , din pridvor intrandu-se direct in naos.

In tabloul votiv pot fi observate 12 rozete sculpatate in piatra.

In partea stanga a pridvorului se afla portretul votiv al lui Mircea cel Batran impreuna cu fiul sau Mircea.

In partea dreapta, il avem infatisat pe ctitorul Petru-voievod, iar in stanga portretele fiului sau Marcu, ale doamnei Ruxandra (a doua sa sotie) si fiica Zamfira.

Frescele bolnitei de la Cozia sunt printre cele mai vechi pastrate din Tara Romaneasca.

Bolnita, in vechime , avea inteles de spital sau azile in care erau ingrijiti deopotriva batranii cat si bolnavii din manastire dar si din imprejurimi. Acestia beneficiau atat de medicamentatia necesara , mancare cat si de mangaiere sufleteasca .