Castelul Peles

Castelul Peleş, resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost construit la dorinţa regelui Carol I - primul rege al Romaniei(1866 – 1914). Construit intre anii 1873 - 1883 (etajul I) si intre 1896 si 1914 ( etajul II) in stilul Renasterii germane,dupa planurile arhitectului vienez Wilhelm von Doderer si ale celui german Johann Schultz din Lemberg(Lovov),cu tranformari si adaugiri gotice efectuate de arhitectul ceh Karinel Liman in anii 1896 - 1914,este compus din 160 de camere si are un turn central de 66 de m inaltime. A fost decorat de celebrii decoratori J.D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz si Berhard Ludwig din Viena.

In anul 1866, intre 5-6 august, Carol vine pentru prima oara la Sinaia. Inca de atunci acesta nutrea dorinta de a ridica un somptuos castel, piatra de temelie fiind pusa un deceniu mai tarziu. Este gazduit la Manastirea din localitate, ridicata in 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino. In 1872, principele isi cumpara terenul, 1000 de pogoane, si ai solicita arhitectului Wilhelm Doderer, apartinand scolii germane de arhitectura, realizarea planurilor viitoarei resedinte a familiei sale.

In anul 1873, principele Carol I de Hohenzollern – Singmaringen, venit la tronul Romaniei in 1866, incepe construirea Castelului Peles, la Sinaia. La acea data, localitatea se numea Podul Neagului, pe locul cunoscut sub numele de Pietrele Arse. Era un loc salbatic dar pitoresc, ceea ce probabil l-a atras pe tanarul Carol I. Lucrarile incep in toamna anului 1873, sub conducerea arhitectului Wilhelm von Doderer. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apa sau alunecarile de teren. Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările.

În 1875, 10/22 august se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate cateva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede romanesti cu chipul lui Carol I.

Dupa 1876, lucrarile Pelesului sunt in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai usor de convins in modificarea planurilor initiale.

 

În 1883, la 7 octombrie are loc inaugurarea oficiala a Peleşului, pe care domnitorul l-a vazut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar aşezarea sa pe Valea Prahovei nu era întamplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea graniţa României cu Austro – Ungaria. Însa, în viitor, după unirea Transilvaniei, cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima ţării. La aceasta data, se incheie in fapt prima etapa de constructie a castelului; activitatea continua, Pelesul fiind transformat si amplificat, la forma actuala ajungandu-se in 1914. Un calcul sumar arată că între 1875 şi 1914 s-au cheltuit la Peleş peste 16 milioane de lei-aur, investiti in construirea sa.

Lucrarile intre 1893 – 1914 au fost incredintate arhitectului ceh Karel Liman care-si pune o puternica amprenta asupra castelului si care construieste si celelalte edificii din complex.

Peleşul va capăta apoi o tot mai mare importanţă, devenind reşedinţa de vara a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai pana în noiembrie. Aici s-au ţinut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroana din 1914 (cand s-a hotărât neutralitatea României din primul razboi mondial care tocmai începuse) şi 1925.

Castelul a găzduit multe personalităţi ale vremii, scriitori, muzicieni, dar şi regi şi regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph sta a facut o mulţime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumuseţea şi bogaţia castelului. În 1906 se astepta o noua vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.

Castelul are 160 de camere şi mai multe intrări şi scări interioare. Turnul central măsoară nu mai putin de 66 de metri înalţime. Pe lângă Peleşul propriu-zis, în zonă au mai fost înălţate încă două construcţii mai mici, Pelişorul şi Foişorul.

Caracteristicile arhitecturii exterioare a Castelului Peles sunt specifice stilului neorenasterii germane : profile ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor lor, abundenta lemnului sculptat si al elementelor decorative.

Terasele castelului, in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la reusita arhitecturii peisajistice al ansamblului.

Ca si la exterior, si in interior se intalnesc elemente ale neorenasterii germane, dar exista si incaperi in diverse alte stiluri, reluari ale renasterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispo-maur, turcesc etc.

Inca de la intrarea in Palat se poate observa Holul de Onoare, fiind cea mai somptuoasa sala de receptie a castelului. Este amenajat de Karel Liman, in 1911, pe locul unei foste curti interioare. El se inalta pe trei niveluri in centrul corpului principal al Castelului. Peretii salii sunt din lemn de nuc, iar decoratia salii este inspirata de una dintre cele mai reprezentative incaperi de locuit ale Renasterii germane si anume camera Fredenhagen. La bogatia sculturala se adauga basoreliefuri si statuete din alabastru reprezentand subiecte mitologice, biblice si istorice. Toata decoratia in lemn a incaperii cat si o parte din mobilier au fost executate in atelierele vienezului Berhard Ludwig, principalul artist decorator al Pelesului. La nivelul superior, intre arcadele balcoanelor primului etaj, sunt expuse tapiserii franceze de Aubusson din secolul al XVIII-lea. Plafonul din sticla, impodobit cu vitralii, reprezentand scene alegorice si motive heraldice, este mobil, putand fi actionat cu un motor electric sau manual.

Salile de Arme reprezinta o atractie pentru vizitatori datorita diversitatii colectiei de arme cat si al numarului acestora, colectia numarand peste 4000 de piese europene si orientale, din secolele XIV – XVII. Au fost amenajate intre anii 1903-1906, intr-un spatiu decorat in acelasi stil al neorenasterii germane. Peretii sutn decorati la partea inferioara cu lambriuri din lemn de stejar, iar plafonul cu casetoane purtand steme si devize in limba latina. Pe polita se afla o spada germana de calau din secolul al XVI-lea, folosit pentru decapitarea nobililor.

Ansamblul interioarelor este completat de vitralii, lucrari germane originale din secolul al XVII-lea.

Sala de consilii, amenajata in 1914, aminteste una din salile Primariei din Lucerna-Elvetia. Sculptura, intarsia si marchetaria sunt de o bogatie impresionanta.

Cabinetul de lucru al regelui Carol I este decorat cu piese a;e atelierelor Heynmann din Hamburg in stilul neorenasterii germane. A fost finalizat in anul 1883. Se remarca un imputantor birou si un pupitru destinate audientelor oficiale. Vitraliile , piese elvetiene din secolul al XVII-lea, reprezinta steme ale cantoanelor.

Sala veche de muzica a fost transformata dupa 1905, la dorinta reginei Elisabeta ( cunsocuta sub pseudonimul Carmen Sylva) in salon pentru serate literare. Picturile pe panza, semnate de Dora Hitz, ilustreaza basme germane versificate de Carmen Sylva, iar vitraliile – legendele populare romanesti in variantele poetului Vasile Alecsandri.

Sala florentina, prima sala de receptie a castelului, se mai numeste si Marele Salon. Spatiul este decorat, de aceasta data, in stilul neorenasterii italiene cu numeroase elemente de renastere florentina. Usile din bronz turnat, decorate cu personaje feminine si motive florale au fost realizate in atelierele lui Luigi Magni din Roma. Caminul din marmura de Paunazio are in partea superioara reductii din bronz dupa Michelangelo. Completeaza fastul si sobrietatea incaperii doua mari candelabre, o oglinda, arta decorativa dins ticla de Murano, doua lucrari originale de scoala Veronese si Bernardino Luini.

Sala maura a fost proiectata de arhitectul francez Charles Lecompte du Nouy. Plafonul este impodobit cu arabascuri din stuc policromat si aurit. In fundal se remarca o fantana din marmura de Carrara, replica dupa o piesa aflata intr-o moschee din Cairo.

Sufrageria, in stilul neorenasterii germane, este opera lui August Bembe din Mainz. Pe dulapul-dressoir si pe masa sunt expuse piese de argint executate in atelierele Paul Telge si Edmund Wolenweber.

Salonul turcesc poarta pe plafon si pereti broderii executate manual in atelierele Siegert din Viena. Ansamblul este completat de o colectie de vase turcesti si persane din arama.

Pelesul are si o Sala de Teatru, cu o mica scena si 60 de locuri, plus loja regala. Pastreaza in decoratie elementele silului Ludovic al XIV-lea. Pictura plafonului si friza decorativa sunt semnate de austriecii Gustav Klimt si Franz Matsch. Castelul avea dotari extrem de moderne pentru epoca in care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticla al holului de onoare este mobil, putand fi actionat de un motor electric. Inca din 1883, castelul are incalzire centrala.

Scara de onoare, proiectata de Karel Liman, face legatura intre parter si etajul I. Se remarca bogatia sculpturala specifica neorenasterii germane.

Sala de concerte adaugata in 1906 este decorata in stilul neorenasterii engleze. Deasupra caminului din lemn si piatra de Ruschita, se afla portretul reginei Elisabeta, realizat de Jean du Nouy. Aici, s-a hotarat, la Consiliul de Coroana din 1914, neutralitatea Romaniei in primul razboi mondial. Dintre instrumentele muzicale se remarca un clavecin din 1621, un pian cu coarda verticala Bluthner si o orga Rieger cu doua claviaturi.

Dormitorul pentru oaspeti princiari este mobilat cu o garnitura in stilul rococo realizata la Viena de ebenistul Bernhard Ludwig. Candelabrul din cristal de Boemia si statuetele din portelan de Meissen dau stralucire spatiului.

Sufrageria bretona de la etajul I cuprinde un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea. Piesele sunt decorate cu basoreliefuri reprezentand scene din viata taranilor bretoni, costume si obiceiuri ale acestora.

Apartamentul imperial se impune prin fast si solemnitate. Spatiul este amenajat in anul 1906, in vederea unei vizite pe care imparatul Austro-Ungariei, Franz Josef, urma sa o faca Romaniei cu prilejul jubileului de 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Decoratorul August Bembe a preferat barocul austriac. O nota in plus de somptuositate este data de tapetul din piele de Cordoba.

Pe lângă castel au fost construite Pelişorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foişor, Grajdurile, Uzina Electrică, şi Vila Şipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I şi Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprie Peleşul a fost primul castel electrificat din Europa.

Peleşul a avut o importanţă deosebită pentru istoria ţării noastre. Aici s-a nascut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc şi al doilea botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foişor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc la Peleş, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o mulţime de personalităţi ale vremii, inclusiv primul ministru de atunci, Nicolae Iorga. Doi ani mai tarziu, in 1923, au loc serbarile semicentenarului castelului Peleş (50 de ani de la începerea lucrărilor)

Castelul va rămâne reşedinţă a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953, Peleşul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. În 1990, şi Pelişorul este deschis publicului spre vizitare.

Sotii Ceauşescu a vizitat castelul destul de rar. O poveste care circula în anii ‘80 spunea ca soţii Ceausescu ar fi dorit să-şi stabilească o reşedinţă de protocol la Peleş.Cunoscandu-se faptul ca aceştia aveau mania de ordona tot felul de demolari şi schimbări, muzeografii i-au speriat spunandu-le ca în interiorul Castelului este o ciuperca ce atacă elementele din lemn şi este foarte dăunătoare omului. În fapt, adevarul este ca o ciuperca atacase grinzile cladirii din cauza umezelii şi a neaerisirii. Din acest motiv au demarat lucrările de restaurare, fiind înlocuită structura de rezistenţă din holul de onoare şi din sufrageria de la parter. Prudenţi, soţii Ceauşescu au petrecut o singura noapte la Castel, dormind în Foişor.

După Revolutia din 1989, Castelul Peles si Pelisor au fost reintegrate în circuitul turistic. În 2006, Guvernul Romaniei a anunţat retrocedarea castelului fostului rege Mihai I de România. Imediat dupa reobţinerea titlului de proprietate, au început negocierile şi Peleş-ul a revenit în proprietatea statului român ca muzeu istoric. În schimb guvernul român a acordat 30 de milioane de euro Casei regale a Romaniei Castelul a fost resedinta regala de vara (pana in 1947),iar astazi adaposteste un muzeu cu colectii de picturi,sculpturi,armuri,covoare,mobila,tapiserii etc.

Castelul Peleş poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat şi este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei a doua jumatati a secolului al XIX-lea.


Albume foto