1830 – Bunicul lui Ion Creanga, Petrea Ciubotariul, tatal lui Stefan, construieste casa din Humulesti, in vatra satului, aproape de biserica.

 1835, 14 ianuarie – are loc casatoria lui Stefan a Petrii Ciubotariul din Humulesti cu Smaranda Creanga, fiica vornicului din Pipirig, David Creanga .

 1837, 1 martie – Smaranda aduce pe lume, in casa din Humulesti, primul copil, Ion, “ de natiune romana si religie ortodoxa “ si in ziua de 7 martie “ s-a luminat cu Sfantul Botez in biserica Sf. Ierarh Nicolae ... de preotul Ioan Nemteanu, ... nas i-a fost Ion Cojocareanu “.

 1839, august – Smaranda si Stefan aduc pe lume al doilea copil, Zahei. Acesta se va stinge din viata in Iasi, la 22 ianuarie 1919.

 1842 – Se pare ca in acest an s-a nascut un alt frate al lui Creanga, Petre, care va muri in anul 1845.

 1844, 1 martie – Creanga implinea 7 ani.

- se naste Catrina ( Tinca), sora lui Ion Creanga. Din scrisoarea acestuia din 30 august 1883, aflam ca Tinca era maritata cu un Mihalache Vasiliu si locuia in casa parinteasca din Humulesti. A avut 5 copii. Va muri inainte de 1893.

 

 

1846, 10 ianuarie – moare Petrea Ciubotariul, bunicul dinspre tata, care construise casa in care se nascuse Ion Creanga.

1846, 1 martie – Ion Creanga implinea 9 ani.

1846, toamna - Creanga va incepe lungul si sinuosul drum al scolirii. Primul sau invatator a fost dascalul Badita Vasile “ Intai si-ntai am inceput a invata cruce-ajuta, dupa moda veche, la scoala din Humulesti, o chilie facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul si osardia parintelui Ioan Humulescu.”

 

 1847 – Creanga invata la scoala din chilia de la poarta bisericii din Humulesti, cu Badita Vasile.

1847, 23 iulie – Vasile a Vasilcai e prins cu arcanul la oaste si scoala ramane pustie. Azi vizitatorul poate vedea locul pe care se afla scoala, in blandul cimitir, aproape de Aghiazmatar, unde “ faceau practica” scolarii prinzand muste cu Ceaslovul.

 

1848, 28 ianuarie – intre Acareturile bisericii Sf. Ierarh Nicolae, mahalaua Humulesti , a Targului Neamtului, sunt inregistrate 2 chilii sub un acoperamant, langa tintirimul bisericii. Aici se afla scolita unde a inceput sa invete si Nica a lui Stefan a Petrii.

1848, 1 martie – Creanga implinea 11 ani si continua sa invete acum cu dascalul Iordache, care “ fiind cam chilaci, a inceput a ne ridica de urechi la farta deasupra usei si a ne prea indesi la spinare cu Sfantul Neculai, un bici de curele facut si daruit scoalei de Mos Fotea, cojocariul satului”.

1848, august – a venit “ cinstita holera de la 48” care “ a inceput a secera prin Humulesti in stanga si in dreapta, de se auzea numai chiu si vai in toate partile”. Trimis la o stana in dumbrava Agapiei pentru a-l feri de boala, peste noapte a dat holera peste el. Adus acasa, doftorii satului i-au “ tras o frecatura cu otet de leustean”, care apoi l-a invelit cu hostine cu sau, l-au infasat ca pe un copil, iar a doua zi s-a vindecat.

 

1849, ianuarie - “ Intr-o zi, asa prin caslegile Craciunului, aproape de Carnileaga, viind bunicu-meu David Creanga din Pipirig pe la noi, m-a luat si m-a dus la munte in scoala lui Alecu Balos din satul Brostenii, jud. Suceava.”

1849, 1 martie – Ion Creanga se afla elev la Scoala din Brosteni si statea in gazda la Irinuca pe cheltuiala bunicului sau David Creanga. Irinuca va fi imortalizata de scriitor in Amintiri din copilarie.

1849, aprilie – profesorul Nanu i-a dat drumul acasa. De Paste se afla la Humulesti, tuns chilug, dar vindecat de raia capreasca de bunica din Pipirig. Fetele rad de el, dar este mai de admirat pentru felul in care a cantat la biserica Ingerul a strigat, “ de-au ramas toate babele din sat cu gura cascata”, iar “ fetele numa-si dau ghiont una alteia, vazand ce poate acum “ Nica a lui Stefan a Petrii”.

 

1850, 15 ianuarie – Se naste la Botosani Mihai Eminescu. Din anul 1875 se va imprieteni cu Ion Creanga la Bojdeuca din Ticaul Iasului. Vietile lor, operele lor vor sta alaturi in literatura romana de-a pururi.

 

1850 – 1851- este dat sa invete la un psalt de la biserica Adormirea Maicii Domnului din Targu Neamt, locuind in continuare in casa parinteasca “ Biata mama, crezand ca am sa ies un al doilea Cucuzel, s-a pus cu rugaminte pe langa tata si m-a dat sa invat psaltichie la un psalt de la Adormirea din Targul Neamtului peste balta, la vreo doua zvarlituri de piatra de satul nostru. O iarna am invatat la aceasta scoala, caci iarna ce mai puteam invata; iar vara nu faceam purici prea multi pe la scoala; trebuia s-ajut acasa : la tors in pieptanasi; la nevedit, la facut tevi cu sucala si la tras cu roata “.

 

1852, ianuarie – Stefan a Petrii Ciubotariul, tatal lui Ion Creanga, primea patenta pentru negustitorii de stare a treia, care-l autoriza sa faca negot cu produsele confectionate in gospodarie.

Fratele mamei, Gheorghe Creanga, este numit preot la paraclisul spitalului din Targu Neamt.

1852, 12 octombrie – Se pune la Targu Neamt piatra fundamentala a celei dintai scoli publice din judet, in prezenta domnitorului Grigore Al. Ghica-Voda.

 

1853, 1 martie – Creanga implinea 16 ani si studia la Scoala Domenasca de la Targu Neamt. Avea profesor pe celebrul Isaia Teodorescu ( Popa Duhu). Il are coleg pe Vasile Contra, viitorul filozof, junimist, prieten bun cu Creanga.

 1854, 20 martie – inregistram primul autograf al lui Ion Creanga ( semnat Ioan Stefanescu)

1854, toamna – in catalogul Scolii catihetice din Falticeni, la nr. 25, apare cu numele de Creanga Ioan. Intelegerea se facuse intre preotul Gheorghe Creanga, unchiul sau, si conducerea scolii, pentru a arata ca se trage din familie de preoti si pentru a-i fi mai usor sa urmeze cariera ecleziastica.

1854, 27 noiembrie – In “ catalogul clasificatoriu de sarguinta cliricilor aflat in Scoala bisericeasca din Falticeni pe semestrul de iarna al anului 1854/1855, luna noiembrie” apare pentru prima data numele de Creanga Ioan.

1854 – se pare ca Maria, una din surorile lui Creanga, s-a nascut in acest an.

 

1855, 4 februarie – Inscris in Cataloage cu noul nume, tanarul va aseza pentru prima oara semnatura de Creanga Ioan pe un Manual de Tipic.

1855 – este anul in care Creanga paraseste leaganul copilariei, satul natal, casa parinteasca , imortalizate mai tarziu in Amintirile din copilarie.

1855, 29 iunie – are loc examenul public la Scoala catihetica din Falticeni, iar Ion Creanga se clasifica “ cel dintai”. Seminaria centrala de la Socola din Iasi solicitase 10 clerici “ pregatiti si cu talente”.

1855, 29 august – cu adeverinta nr.9, tanarul cleric este trimis la Iasi. Sigur, nu pleca bucuros departe de locurile copilariei, dar stia ca este un drum spre altceva. Familia ramanea la Humulesti. De-acum inainte va veni acasa doar in vacante, in vizite, in concedii.

1855, septembrie – se intoarce, impreuna cu mai multi colegi, cu speranta ca se va organiza o clasa a seminariului, la 1 octombrie, asa cum raportase Mitropoliei staretul Manastirii Neamt, cu scoala, cu internat, dar n-a fost decat o tulburare. Tinerii clerici se intorc la Iasi.

 1856-1857 – Este elev la cea mai prestigioasa scoala care pregatea preoti. Dupa o evaluare serioasa, este trecut direct in anul al-II-lea, Cursul de Jos ( de 4 ani). Isi cumpara carti care vor face parte din Biblioteca Ion Creanga.

 1858, 16 mai – desi avea destule obligatii ca elev seminarist internist la Iasi, Ion Creanga mergea des la Humulesti.

1858, 28 iunie- moare tatal sau, Stefan a Petrii Ciubotariul. Se intampla aceasta nenorocire intre Neamt si Iasi, pe mosia Facutii din localitatea Prigoreni, din apropiere de Targul Frumos, unde-si muncea pamantul pe care-l avea aici.

1858, 30 iunie – Creanga impreuna cu familia va participa la inmormantarea tatalui sau la biserica din satul Prigoreni, langa Targul Frumos.

1858, 10 iulie – se afla la Iasi, la scoala, de unde cumpara cartea Aritmetica sau invatarea socotelilor intocmita in acest chip pentru folosul tinerilor din Seminariul Socolei.

Moartea tatalui i-a schimbat drumul. Implinise 21 de ani. Nu mai putea urma cursurile Seminariei. Ar mai fi avut 4 ani de facut pana ajungea preot. Fiind cel mai mare dintre frati, toate grijile familiei au revenit lui. Asa ca-l aflam in aceasta vara cautand sa-si gaseasca o slujba fie ca invatator, fie ca slujitor al bisericii.

1858, 10 septembrie – solicita Adeverinta de la conducerea Seminariei pentru scoala sau pentru hirotonie. Acum descopera ca data nasterii sale este gresita. In Mitrica de la Humulesti era trecut ca s-ar fi nascut si in 1839 si in 1842. Intrebandu-si mama, aceasta i-a spus : 1 martie 1839.

1858, 12 noiembrie – Smaranda, ramasa vaduva, da nastere Ilenei, sora mai mica a lui Creanga. Aceasta, impreuna cu Zahei si Teodor se vor afla multa vreme la Iasi in grija diaconului Creanga. Se va stinge din viata in decembrie 1919 si va fi inmormantata la Humulesti.

 

1859 – neavand varsta legiuita, dupa acte, care erau gresite, Ion Creanga va mai astepta un an pana sa fie hirotonit diacon.

1859, 24 ianuarie – Ion Creanga se afla la Iasi participand la bucuria nationala pricinuita de Unirea Moldovei cu Muntenia sub sceptrul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

1859, prima jumatate a anului – tanarul Ion Creanga isi gaseste mireasa pentru cununie, in persoana Ilenei Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu, paroh al bisericii Sf. 40 de Mucenici din Iasi.

1859, 23 august – se va cununa cu Ileana Grigoriu. Visul mamei sale, Smaranda se implineste. Isi vede feciorul casatorit ( participa la cununie si va semna ca martor in condica bisericii)

1859, 26 decembrie – este hirotonit diacon in randul clericilor ortodocsi, la biserica Sf. Parascheva din Tg. Frumos.

 1860 – preotia lui Creanga, ca si viata de familie incep sub semne nu prea bune.

1860, ianuarie – este amenintat si batut de socrul sau si nu i se mai da ceea ce i se propusese la casatorie. Reclamand superiorilor de la Mitropolie, va fi tot el inchis in beciurile acesteia si nu va fi eliberat pana cand nu va spune ca s-a impacat cu socrul. Este umilit, jignit si se afla singur intr-un oras si intr-o lume straini firii sale si nu avea de la cine astepta sprijin ori ajutor. Asa incepe viata de slujitor al altarului a tanarului cleric Ion Creanga. Viata care va dura 13 ani. Va sluji si va locui la bisericile Sf. 40 de Mucenici, Barboi si Golia din Iasi. Se inscrie student in anul I la Universitatea din Iasi, Facultatea de Teologie. Din pacate, aceasta se inchide si Ion Creanga se inscrie in anul 1863 , urmand din ianuarie 1864, cursurile Institutului de Invatatori de la Trei Ierarhi din Iasi. Aici are profesor si director pe Titu Maiorescu. La indemnul acestuia se va asocia cu mai multi invatatori si va alcatui cel mai apreciat abecedar – Metoda Noua de scriere si cetire, carte ce se va tipari in 1868.

1860 – se naste unicul fiu al lui Ion Creanga, Constantin.

 1863 – se stinge din viata, la Humulesti, mama sa, Smaranda, si va fi inmormantata in cimitirul bisericii Sf. Neculai. Dupa moartea acesteia, in Casa din Humulesti vor locui surorile lui Creanga, Maria si Elena, pana la moartea acestora ce a survenit in anul 1919.

 1864, ianuarie – frecventeaza cursurile Institutului de Invatatori de la Trei Ierarhi din Iasi. Aici are profesor si director pe Titu Maiorescu.

1864 – este numit prin decret domnesc, semnat de Al. I. Cuza, institutor la clasa I, sectiunea a-II-a, de la scoala primara de la Trei Ierarhi.

 1865, 1 martie – Ion Creanga implinea 28 de ani. Scoate acum de la Mitropolie o Atestatie, potrivit careia s-a nascut la 2 martie 1837 la Humulesti. Tot acum solicita atestate de nastere pentru fratii sai Teodor, Zahei si Elena, care locuiau cu el la biserica Barboi. In acest an termina Institutul Vasilian de Invatatori cu nota “eminenta” la toate materiile : religie, pedagogie, gramatica romana, aritmetica, fizica, cosmografie, caligrafie, muzica vocala, aptitudine pedagogica, purtare.

 1866 – se muta cu locuinta si slujba de diacon la Biserica Golia. Dar potrivit unei dispozitii, trebuie sa opteze doar pentru un salariu. Creanga alege salariul de invatator.

1866, septembrie – Constantin Creanga va fi inscris in clasa I la invatatorul Ion Creanga, iar acasa va invata limba germana cu profesoara Braun ( impreuna cu tatal sau).In acesti ani, Ion Creanga va invata si limba franceza, singur, dupa un Curs teoretic si practic de limba franceza, aparut la Paris, in anul 1856. Fostul sau profesor de la Seminar, Isaia Vicol Dioclias, va fi cel care va complota la ruinarea familiei lui Creanga. Ileana , sotia lui Creanga, se va da in “grija” acestuia, si isi va parasi familia si copilul in varsta de 6 ani.

 1868, 13 februarie- este o zi cu ghinion pentru Creanga. Este vazut la spectacolul de la Teatrul Mare de la Copou, si incepe conflictul cu autoritatile ecleziastice care va duce la caterisirea din anul 1872. In ziarul “ Conventiunea” apare un articol despre nerespectarea datinilor si canoanelor bisericesti. Se fac cercetari, este gasit vinovat si pedepsit cu oprirea de la sfanta slujba pana la Paste.

1868, 5 mai- un alt articol scandalos Tragerea la tinta si vanatul de paseri in mijlocul orasului, aparut in Curierul de Iasi. O alta ancheta, o alta pedeapsa, dosarul crestea. Ion Creanga, diacon si invatator, era pandit si reclamat cu indarjire si gand ascuns, pentru a-l scoate din locuinta si din slujba de diacon de la Golia.

1868, 21 septembrie – publica, la indemnul lui Titu Maiorescu, impreuna cu alti colegi, Metoda Noua de scriere si cetire, aparandu-i si prima sa creatie, poezia Pasarica in timpul iernei. Peste doua luni, epuizandu-se primul tiraj, va iesi editia a- II-a, in 8000 de exemplare.

Dusmanii se inmultesc. Sotia plecase. Situatia sa era nelegala. Clericii ortodocsi nu au voie sa traiasca si sa slujeasca in biserica despartiti de sotiile lor, si nici nu pot divorta. Tot in calitate de diacon dosarul relei purtari apasa si preocupa lumea clerica ieseana, iar Creanga nu era omul care sa stea cu capul plecat, sa se smereasca, si sa suporte rigorile impuse.

1870 – se inaugureaza “Drumul de fer Iasi-Pascani-Suceava-Cernauti.”.

1870 – Mihai Eminescu debuteaza cu Venere si Madona si Epigonii la revista Convorbiri literare.

1870 – Ion Creanga are gata manualul Invatatorul copiilor. Se muta de la Scoala primara de la Trei Ierarhi la Scoala primara sucursala nr. 1.

1871 – I se publica Invatatorul copiilor.

1871 – primeste porecla Parintele Smantana.

1871, 10 august – vechiul conflict continua cu o noua nazdravanie : la slujba de duminica, diaconul insurgent Ion Creanga apare tuns scurt si cu palarie. O noua cercetare si convocare la Consistoriu. Din hotararea acestuia aflam ca in afara de locuinta de la biserica mai avea una la scoala. Astfel va fi oprit “ de la lucrarea diaconiei pentru totdeauna” pana “ se va nevoi a se indrepta”.

1871, 30 decembrie – este somat sa predea cheile de la casa din curtea Bisericii Golia unde locuia din 1866. Dar Creanga raspunde ca nu mai recunoaste autoritea Protoieriei ci numai pe cea a Politiei.

1872, 16 ianuarie – o cunoaste pe Tinca Vartic, din Ticau.

1872, martie – publica articolul Misiunea preotului la sate, cand el nu mai slujea, cand nu mai recunoastea autoritatea bisericii. Avea 35 de ani. 1872, aprilie – in ziarul Noul curier roman , publica articolul Jesuitismul in Romania. Un alt “ raspuns” al diaconului ce sta sa fie caterisit. Aceste doua articole sunt semnate Preotul I. Creanga si Pr. I.Creanga. Se considera in continuare preot, cu toate ca nu mai slujea de mai bine de 9 luni. 1872, 10 iunie – Ministerul Cultelor si al Instructiunii trimite o adresa Revizitorului din Iasi, prin care anunta ca, urmare a adresei mitropolitului nr. 182 ( care se va emite de abia in 15 iunie), diaconul Ion Creanga “ pentru faptele sale incorigibile si incompatibile cu caracterul sau cleric”incepand din 1 iulie, “ a destituit pe numitul din postul de institutore”, si dispune a se lua “ arhiva, localul si zestrea citatei scoale de la numitul, cu inventar in regula “.

1872, 14 iunie – are loc Examenul public la Scoala primara sucursala de baieti, nr.1, din Iasi, iar exceptionalul institutor nu stia ce i se pregateste.

1872, 15 iunie – e ziua in care se emite adresa cu nr. 182, despre care la Minister se stia deja si-n temeiul careia se daduse Ordinul de destituire din invatamant.

1872, 1 iulie – se publica Comunicatul de destituire in Monitorul Oficial.

1872, 28 iulie – revizorul Anton Naum informeaza Ministerul despre Creanga “ ca institutore acel om era neimputabil. Scolita sa, mica dar populata, intrunea calitati de dorit; acolo corpul si inteligenta erau deopotriva cultivate “. Ion Creanga va trimite un memoriu Ministerului, insa nu primeste niciun raspuns.

“ ... adevarul este ca in contra mea de mult a fost intinsa o persecutiune pentru ideile mele de progres si aceasta v-o pot proba printr-un fapt anterior, din cele mai lovitoare pentru mine! Cu cinci ani in urma, rautatea si coruptiunea unui calugar a facut ca eu, impreuna cu unicul copilas al meu, sa fiu abandonat de sociea mea pentru totdeauna, ramaind vaduv, si ca pentru aceasta fapta imorala si scandaloasa nu s-a luat nici o masura in contra acelui calugar ( ...) eu nu de azi, de eri, caut a dobandi emanciparea mea de supt o atare autoritate, care nu se respecta fiindca nu pedepsesc pe cei ce merita pedeapsa, ci pe cei nevinovati! Acum cinci ani m-au lovit in familie! Acum un an, in serviciul meu la biserica, eara acum am facut ca sa ma loviti si d-voastra in positiunea mea la scoala”.

1872, iulie – in urma unor acuzatii defaimatoare si nefondate, dupa ce i se insceneaza alte judecati si procese, Creanga este caterisit pentru totdeauna din cler si dat afara si de la scoala si din locuinta pe care o detinea la Golia. Aflat intr-o situatie materiala deosebita, se va muta in Bojdeuca, impreuna cu fiul sau Constantin, la inceput ca subchirias al familiei Vartic, un bun prieten si cunoscut al lui Creanga . In aceasta perioada Creanga calatorea destul de des intre Iasi si Humulesti. Acest drum il facea cu “ caruta de posta, un adevarat chin”.

1872, 25 august – scoate de la primarie un Act de pauperitate, cu ajutorul caruia copilasul sau, Constantin, va fi primit in internatul scolii militare de la Iasi.

1872, septembrie – anunta prin Noul curier roman, ca-si ofera “ serviciile sale practice, ca educatoriu ori profesore privat” si va deschide si un debit de tutun, aproape de Golia si Mitropolie.

O revenire ciudata, surprinzatoare, a Consistorului, care-l citeaza din nou, il determina pe Creanga sa trimita un raspuns plin de eleganta si curaj. Intre cei care trimit din nou caterisirea din cler se va numara nimeni altul decat calugarul care-i sedusese sotia, Isaia Vicol Dioclias. Sinodul canonic intrunit in sala Mitropoliei din Iasi hotaraste a treia oara excluderea si pentru totdeauna neadmis din cler.

Abia la 20 iunie 1993, in urma demersurilor poetului si senatorului Ioan Alexandru s-a dispus “ reabilitarea memoriei diaconului Ion Creanga, fiu al Bisericii Ortodoxe romane, mare scriitor national. De acum inainte la slujbele de pomenire, parastase si comemorari de ordin religios va fi pomenit diaconul Ion”.

1837, 1 martie – se naste la Humulesti, primul copil al lui Stefan a Petrei Ciubotariul si al Smarandei Creanga

1846- 1853 – Ion Creanga invata in scolile din Humulesti, Brosteni si Targu Neamt.

1855 – 1858 – frecventeaza cursurile Seminariului de la Socola-Iasi

1859 – se casatoreste cu Ileana Grigoriu si este hirotonisit diacon

1860 – se naste unicul sau fiu, Constantin

1863 – Creanga se inscrie la Scoala Normala din Iasi, avand ca director pe Titu Maiorescu

1864 – Ion Creanga devine institutor

1871 – intra in conflict cu autoritatea bisericeasca este raspopit

1872 – este destituit din invatamant

1874 – reintegrat in invatamant de catre fostul sau director de la Scoala Normala, functioneaza la scolile din Sararie si Pacurari. Preocupat de dezvoltarea invatamantului, Ion Creanga a contribuit la elaborarea unor manuale scolare ca Metoda noua de scriere si cetire, Invatatorul copiilor, Povatuitorul la cetire prin metoda fonetica, Geografia judetului Iasi etc.

1875 – Creanga il cunoaste pe Mihai Eminescu, cu care leaga o stransa prietenie si la indemnul acestuia incepe sa scrie si sa frecventeze cercul Junimii

1876 – 1878 – publica in Convorbiri literare : Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Mos Nechifor Cotcariul, Povestea lui Stan Patitul, Ivan Turbinca, Povestea lui Harap-Alb etc

1881 – 1882 – publica primele doua parti din Amintiri din copilarie

dupa 1885 – starea sanatatii sale se inrautateste

1887 – il viziteaza pe Eminexcu, care se afla la Manastirea Neamt

1889, 31 decembrie – se stinge din viata in casa sa din Ticau – Iasi. Va fi inmormantat la cimitirul Eternitatea din aceeasi localitate.

“ Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului und elega mama o sfara cu motocei la capat,de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie “.

 

“ Barbat chipes, balan, aproape roscovan la fata si la par, cu glas limpede si puternic, ochi verzui, patrunzatori, vorbind bland si familiar cu oricine-i facea cunostinta. Creanga devenea din primul moment simpatic tuturor celor cu care sfatuia ceva . “ ( N.A.Bogdan)

 

“ ... si satul Humulesti, in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii, ca alte sate; si locurile care incunjura satul nostru inca-s vrednice de amintire “

 

“ Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile, si baietii satului, tovarasii mei de copilarie, cu cari, in zilele geroase de iarna, ma desfatam pe giata si la sanius, iar vara, in zilele frumoase de sarbatori, cantand si chiuind, cutreieram dumbravile si luncile umbroase, prundul cu stioalnele, tarinile cu holdele, campul cu florile si mandrele dealuri, de dupa cari imi zambeau zorile in zburdalnica varsta a tineretii. “

 

“ Intaiu si-ntaiu, am inceput a invata cruce-ajuta, dupa moda veche, la scoala din Humulesti, o chilie facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul si osardia parintelui Ion Humulescu, care avea o mana de invatatura, un car de minte si multa bunatate de inima... Dascalul nostru era un holteiu frumos, zdravan si voinic, si-l chema Vasile a Vasilcai . “

 

 

1837 – a fost construita in mahalaua Ticau din Iasi, casuta pe care Creanga o va boteza Bojdeuca si-n care va locui din 1872 – 1889.

 

1850 – din acest an exista primul document despre Bojdeuca din Ticau, din Iasi. Intre cele “ 15 mahalale mai de capitenie” ale Iasului din acea vreme ( Pacurari, Calicimea, Mitropoliei, Trei-Sfetitele, Lipovenimea, Podu-Lung, Frumoasa, Broscariea, Tiganimea-Domneasca, Ciurchi, Tatarasi, Armenimea-veche, Sf. Pantelimon, Muntenimea-de-jos) se afla si Muntenimea-de-sus. Aici pe strada Ticaul de sus, la nr.4 va locui Ion Creanga din anul 1872.

Locul pe care s-a construit casuta este proprietatea bisericii Buna Vestire din Iasi. Cei mai nevoiasi oameni, dar nu chiar, si care puteau sa-si injghebe o gospodarie, luau cu bezman ( o taxa anuala de 10 lei) un lot de la sus-numita biserica.

Primul proprietar atestat in documente se numea Constantin Vasiliu. Prima atestare documentara este data de 2 iunie 1850. Alt act anterior acestuia nu s-a gasit. Constantin Vasiliu vinde locul si casuta ce “ se gaseste cu trei odai, acoperita cu stuh, si in ograda, fantana”, unuia pe nume Gh. Popovici.

 

1869 – il aflam bezmanar, adica proprietar al Bojdeucii, platind taxa pentru loc aceleiasi biserici, Buna Vestire, pe preotul Ghenovici. Acesta o vinde Mariei Stefaniu. Noua proprietara, nelocuind-o, o inchiriaza familiei Vartic.

 

1872, 16 ianuarie – o cunoaste pe Tinca Vartic, din Ticau.

1872, martie – publica articolul Misiunea preotului la sate, cand el nu mai slujea, cand numai recunostea autoritatea bisericii. Avea 35 de ani. 1872, aprilie – in ziarul Noul curier roman , publica articolul Jesuitismul in Romania. Un alt “ raspuns” al diaconului ce sta sa fie caterisit. Aceste doua articole sunt semnate Preotul I. Creanga si Pr. I.Creanga. Se considera in continuare preot, cu toate ca nu mai slujea de mai bine de 9 luni.

1872, 10 iunie – Ministerul Cultelor si al Instructiunii trimite o adresa Revizitorului din Iasi, prin care anunta ca, urmare a adresei mitropolitului nr. 182 ( care se va emite de abia in 15 iunie), diaconul Ion Creanga “ pentru faptele sale incorigibile si incompatibile cu caracterul sau cleric”incepand din 1 iulie, “ a destituit pe numitul din postul de institutore”, si dispune a se lua “ arhiva, localul si zestrea citatei scoale de la numitul, cu inventar in regula “.

1872, 14 iunie – are loc Examenul public la Scoala primara sucursala de baieti, nr.1, din Iasi, iar exceptionalul institutor nu stia ce i se pregateste.

1872, 15 iunie – e ziua in care se emite adresa cu nr. 182, despre care la Minister se stia deja si-n temeiul careia se daduse Ordinul de destituire din invatamant.

1872, 1 iulie – se publica Comunicatul de destituire in Monitorul Oficial.

1872, 28 iulie – revizorul Anton Naum informeaza Ministerul despre Creanga “ ca institutore acel om era neimputabil. Scolita sa, mica dar populata, intrunea calitati de dorit; acolo corpul si inteligenta erau deopotriva cultivate “. Va trimite un memoriu Ministerului, insa nu primeste niciun raspuns.

“ ... adevarul este ca in contra mea de mult a fost intinsa o persecutiune pentru ideile mele de progres si aceasta v-o pot proba printr-un fapt anterior, din cele mai lovitoare pentru mine! Cu cinci ani in urma, rautatea si coruptiunea unui calugar a facut ca eu, impreuna cu unicul copilas al meu, sa fie abandonat de sociea mea pentru totdeauna, ramaind vaduv, si ca pentru aceasta fapta imorala si scandaloasa nu s-a luat nici o masura in contra acelui calugar ( ...) eu nu de azi, de eri, caut a dobandi emanciparea mea de supt o atare autoritate, care nu se respecta fiindca nu pedepsesc pe cei ce merita pedeapsa, ci pe cei nevinovati! Acum cinci ani m-au lovit in familie! Acum un an, in serviciul meu la biserica, eara acum am facut ca sa ma loviti si d-voastra in positiunea mea la scoala”.

1872, iulie – in urma unor acuzatii defaimatoare si nefondate, dupa ce i se insceneaza alte judecati si procese, Creanga este caterisit pentru totdeauna din cler si dat afara si de la scoala si din locuinta pe care o detinea la Golia. Aflat intr-o situatie materiala deosebita, se va muta in Bojdeuca, impreuna cu fiul sau Constantin, la inceput ca subchirias al familiei Vartic, un bun prieten si cunoscut al lui Creanga . In aceasta perioada Creanga calatorea destul de des intre Iasi si Humulesti. Acest drum il facea cu “ caruta de posta, un adevarat chin”.

1872, 25 august – scoate de la primarie un Act de pauperitate, cu ajutorul caruia copilasul sau, Constantin, va fi primit in internatul scolii militare de la Iasi.

1872, septembrie – anunta prin Noul curier roman, ca-si ofera “ serviciile sale practice, ca educatoriu ori profesore privat” si va deschide si un debit de tutun, aproape de Golia si Mitropolie.

O revenire ciudata, surprinzatoare, a Consistorului, care-l citeaza din nou, il determina pe Creanga sa trimita un raspuns plin de eleganta si curaj. Intre cei care trimit din nou caterisirea din cler se va numara nimeni altul decat calugarul care-i sedusese sotia, Isaia Vicol Dioclias. Sinodul canonic intrunit in sala Mitropoliei din Iasi hotaraste a treia oara excluderea si pentru totdeauna neadmis din cler.

Abia la 20 iunie 1993, in urma demersurilor poetului si senatorului Ioan Alexandru s-a dispus “ reabilitarea memoriei diaconului Ion Creanga, fiu al Bisericii Ortodoxe romane, mare scriitor national, de acum inainte la slujbele de pomenire, parastase si comemorari de ordin religios va fi pomenit diaconul Ion”.

 

1873, 25 februarie – inainteaza Tribunalului cererea de desfacere a casatoriei. Ion Creanga “ de profesiune libera” cere Presedintelui Tribunalului Iasi divort pentru “ abandonarea domiciliului de sase ani”.

1873, 1 martie- Ion Creanga implinise 36 de ani. Nu mai este invatator la stat, dar da lectii particulare pentru a-si castiga existenta, preda lectii gratuite de gramatica pentru adulti la Liceul Nou din Iasi si continua sa lucreze cu aceeasi daruire si pricepere la abecedarele care aveau o mare cautare. Locuia acum la Ticau, in casuta pe care el insusi o botezase bojdeuca, impreuna cu o tanara fata, Tinca Vartic.

1873, 20 martie – prima sedinta in procesul de divort la Iasi

1873, 2 mai – se afla din nou la Tribunal alaturi de Ileana care recunoaste toate acuzatiile care i se aduc

1873, 5 septembrie – Ion Creanga obtine desfacerea casatoriei. Fiul sau, Constantin, se va incredinta tatalui. Cu Tinca Vartic va trai in buna intelegere, fara insa a se mai casatori vreodata.

1874, martie – Societatea pentru Invatatura Poporului Roman din Iasi aproba retiparirea manualului Invatatorul copiilor si-l propune spre a fi admis in scolile primare.

1874, 7 aprilie – Titu Mairoescu este numit ministru la Instructiune Publica si Culte

1874, 18 mai – Ion Creanga solicita acestuia un post la Scoala de baieti nr.2 din suburbia Pacurari, Iasi, clasele I si a-II-a declarand ca “ si de acum inainte, ca si in trecut, nu voi mai face politica militanta “.

1874, 27 mai – primeste ordinul de reintegrare in invatamant, in Bucuresti, ca institutor “ cu salariul de la buget si cu incepere de la 1 septembrie “. Fericit, va merge mai intai la casa din Humulesti.

1874, 1 septembrie – Creanga primeste postul de institutor.

1874, 1 septembrie – Eminescu depune juramantul in functia de director al Bibliotecii Universitatii din Iasi.

1874 – se vor tipari alte editii ale manualelor Invatatorul copiilor si Metoda noua, cuprinzand poeziile Nu muncesti n-ai ce manca, Ia! Clopotelul suna, Pasarica in timpul iernii, precum si povestirile Pacala, Inul si camesa, Acul si barosul, Poveste . Se simtea autor ... dar nu inca scriitor; aceasta revelatie o va avea dupa intalnirea cu Mihai Eminescu.

 

 1875 – Creanga cere numirea definitiva in invatamant.

1875, 1 iulie – Mihai Eminescu este numit revizor scolar al judetelor Iasi si Vaslui

1875 , 10 august – in urma programatelor conferinte cu cadrele didactice, Eminescu il remarca pe invatatorul Ion Creanga in Raportul catre Minister.

1875, 2 septembrie – ministrul Titu Maiorescu da aprobare Invatatorului copiilor spre a fi aprobat in scoli

1875, septembrie – merge impreuna cu Eminescu la Junimea. De acum inainte se va lega o stransa prietenie intre cei doi si Creanga va deveni un nelipsit al Junimii – Casa Pogor.

1875, 3 octombrie – debuteaza in revista Junimii cu povestirea Soacra cu trei nurori , la indemnul bunului prieten, Eminescu. Aceasta capodopera va fi scrisa in bojdeuca de la Ticau.

1875 – Titu Maiorescu ai va comanda o noua carte didactica “ un conducator sau o calauza pentru invatatori “.

1875, 1 decembrie – i se publica in revista Junimea Capra cu trei iezi.

 

 1876 – apare Povatuitoriu la cetire prin scriere.

 1876, 3 iunie – Eminescu este destituit din postul de revizor scolar si se va muta la Bojdeuca din Ticau, la propunerea prietenului sau Creanga.

1876, 15 august – se stinge din viata mama lui Eminescu, Raluca. Afla vestea aici, la Bojdeuca. De la Ipotesti, de la inmormantare, gaseste alinare la Bojdeuca prietenului sau.

1876 – scrie Mos Nichifor Cotcariul si Povestea lui Ionica cel prost.

 

 1877, 1 ianuarie – I se publica in revista Convorbiri literare povestirea Mos Nichifor cotcariul.

 1877 – la 40 de ani, Creanga se afla in culmea puterii sale creatoare. Mihai Eminescu nu mai locuia la bojdeuca dar se vedeau zilnic in Iasi si continua sa lucreze la manuale, imbogatindu-le la fiecare editie. Scrie Povestea lui Harap Alb.

 

Cat timp a scris Harap Alb, timp de doua luni “ nu s-a imbracat macar o data cu hainele si nici nu a iesit din casa. El habar nu avea ca se declansase razboi de romani si ca trecusera imparatul Rusiei cu ostirile lui (...) El sedea imbracat in camesoiul lui cel lung si cu ghigilicul pe cap si scria necontenit povestea lui Harap Alb avea sa-si aminteasca Ioan S. Ionescu , tipograf.

 

 1877 , 24 octombrie – scrie Fata babei si fata mosneagului, destinata lecturii doar la banchetele anuale ale Junimii.

1877, 2 noiembrie – Eminescu este chemat la ziarul Timpul si va plecat la Bucuresti, lasandu-l strain pe Creanga.

1877, decembrie – Creanga avea sa-i scrie lui Eminescu “ Badie Mihai, ai plecat si mata din Iesi, lasand in sufletul meu multa scarba si amareala. Sa deie Dumnezeu sa fie mai bine pe acolo, dar nu cred (...). Dar, iarta si mata, caci o prietinie care ne-a legat asa de strans nu poate sa fie rupta fara de ciuda din partea aceluia care ramane singur. Aceasta epistolie ti-o scriu in cerdacul unde de atatea ori am stat impreuna, unde mata, uitandu-te pe cerul plin cu minunatii, imi povesteai atatea lucruri frumoase ... Dar coscogemite om ca mine, gandindu-se la acele vremuri, a inceput sa planga ... Badie Mihai, nu pot sa uit acele nopti albe cand hoinaream prin Ciric si Aronenau, fara pic de ganduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Iesul nostru uitat si parasit de toti. Si dimineata cand ne intorceam la cuibar, blagosloviti de aghiasma cea fara de prihana si atat iertatoare a Tincai, care ne primea cu alai, parca cine stie ce nelegiuire am fi facut noi “.

 

 1878, 1 martie – Creanga implinea 41 de ani. Trei abecedare in nenumarate editii care cuprindeau si primele sale creatii : poezii si povestiri. Numele sau aparea constant in cea mai prestigioasa revista literara din Romania, Convorbiri literare.

1878 – scrie si publica Ivan Turbinca, Povestea lui Stan Patitul , Povestea unui om lenes.

 1878, 12 noiembrie – pentru aniversarea Junimii, scrie Povestea povestilor . Tot aici vor citi Slavici – Gura satului si I. L. Caragiale – O noapte furtunoasa. De fata erau si Titu Maiorescu si Mihai Eminescu. Primeste de la acesta cartea De obste Geografie ... venindu-i in ajutor lui Creanga care lucra la manualul Geografia judetului Iasi.

1878, 25 decembrie – rugat de fiul lui, Constantin, Eminescu scrie tatalui sau, adresandu-i-se Draga Creanga!.

1878 – dateaza si medalionul Junimii, in care apar junimistii de alta data, intre care si Eminescu si Creanga. Un exemplar original , ce a apartinut scriitorului, se afla azi in Bojdeuca.

 

1879 – publica manualul Geografia judetului Iasi.

1879 – va fi recunoscut si inscris intre cei 40 de romani si 4525 de scriitori ai lumii, in Dizionario biografico degli scrittori contemporanei, de Angelo de Gubernatis, aparut la Firenze, Italia, alaturi de Al. Dumas, Dostoievski, V. Hugo etc.

1879, 25 iunie – dateaza actul de vanzare-cumparare a Bojdeucii si a locului , pe numele Ecaterinei Vartic, femeia alaturi de care traia de 7 ani, in cuantum a 50 de galbeni austrieci ( 37 lei vechi galbeni). Propriu zis, Creanga nu era proprietarul bojdeucii, insa el se va simti adevarul proprietar pana la sfarsitul zilelor.

 

1880 – Ion Creanga incepe sa scrie capodopera sa Amintiri din copilarie. Se afla la apogeul creatiei sale scriitoricesti. Prietenul sau, filosoful Vasile Contra, era ministru al Instructiunii Publice si a Cultelor, iar el membru in Consiliul Instructiunii.

1880, septembrie – toata luna se va afla la Bucuresti. Din pacate energiile lui scad datorita bolii care-l chinuia tot mai mult.

1880, noiembrie – neputand fi prezent la aniversarea Junimii , Eminescu prin telegrama trimisa lui I.Negruzzi nu uita de Creanga, bunul sau prieten “ Rog pe parintele Creanga / Ca sa sune din talanga / Din talanga cea cu boi/ Ca sa auzim si noi/ Doresc sa petreceti bine/ Sa nu ma uitati pe mine “.

 1880, 8 noiembrie – fiul sau Constantin il roaga sa se ingrijeasca mai bine de dansul si de sanatatea sa “ prezerveaza-te! Schimba-ti traiul, seleste-te a asculta sfaturile doctorilor de acolo, cari pentru asemenea boale sunt tot atat de savanti ca si acestia de aici “.

 1880, decembrie – Creanga ai va scrie lui Eminescu “ Veronica a venit azi pe la mine ... De Craciun te asteptam sa vii. Tinca a pregatit de toate si mai ales sarmalele, cari tie iti placeau foarte mult ( ...). La Iesi ninge frumos de ast-noapte, incat s-a facut drum de sanie, Ciricul parca e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, caci fara tine sunt strain. Te sarut pe frunte, Ion Creanga “.

 

 1881, 1 ianuarie – revista Convorbiri literare primeste in paginile sale prima parte a Amintirilor din copilarie, dedicate fiicei lui Titu Maiorescu, Livia. Suparat pe Miron Pompiliu care se ocupase de acest numar din revista si care lasase atatea greseli in text , Creanga face corectura, trimite exemplarul lui Eminescu

1881, ianuarie 11 si 15 – Eminescu tipareste Amintirile din copilarie in ziarul Timpul, in varianta corectata. Titu Maiorescu avea sa-i scrie lui Creanga “ Mare succes de placere si veselie la cetirea Amintirilor si la mai multe “.

1881, aprilie – publica in Convorbiri literare, partea a doua a Amintirilor.

 1881, 12 iunie – primeste o scrisoare de la fiul sau Constantin “ Nu uita baile de mare in luna iuliu, la Odesa, si eftin si comod; dupa cum am auzit, fara multi bani, sau mai bine cu mai putin implinesti doua dorinti deodata : pe a d-tale si pe a d-rai Tincai, pentru care ar fi pacat sa nu-i procuri ocaziunea de a videa marea, iar pentru dumneata sanatatea, care ti-e si-mi este neaparata”.

  1882, 1 martie – Creanga implinea 45 de ani. Se simtea batran nu numai de intamplari cat si de viata.

1882, martie- tipareste partea a-III-a a Amintirilor din copilarie, tot in Convorbirile literare. Boala il chinuia tot mai tare. Concediile medicale se inmultesc. Partea a IV-a a Amintirilor va ramane in manuscris si se va publica postum, in anul 1892.

1882, aprilie si septembrie – pleaca la Bucuresti, unde va sustine alaturi de B.P.Hasdeu, introducerea in scolile reale a limbilor germana si franceza si facultativ italiana, iar scolile pedagogice sa faca mai multa practica si sa dea diplome absolventilor. Redacteaza Proiectul de regulament pentru cercetarea cartilor didactice.

 1882, 25 noiembrie – nu participa la Banchetul traditional al Junimii pentru a valorifica ideea din povestirea Ioan Roata si Voda Cuza ce trebuia trimisa la Viena , pentru almanahul studentilor romani Romania Juna . In volumul Rumanische Marchen ai mai apar Punguta cu doi bani, Fata babei si fata mosneagului si Ivan Turbinca .

 1882, 7 decembrie – Societatea Romania Juna il proclama pe Creanga membru onorar. Creanga va multumi in data de 24 decembrie printr-o scrisoare.

 1883, 1 martie – in Convorbiri literare ai apar Cinci pani. Va fi ultima colaborare a aceastuia la revista la care debutase si care-l consacrase timp de 8 ani.

 1883, 4 iunie – Eminescu vine la Iasi si doarme la Bojdeuca lui Creanga de la Ticau. Aduce cu sine poezia Doina, ce urma s-o citeasca la ceremonia inaugurarii statuii ecvestre a domnitorului Stefan cel Mare, aflata in Piata Palatului Culturii de la Iasi. Purta cu sine un revolver mic . La intrebarea lui Creanga ca de ce-l poarta , Eminescu raspunse “ ca ai este frica sa nu-l ucida “. Acest lucru il indurera adanc pe Creanga . Eminescu nu va mai participa la ceremonie ci va prefera sa isi petreaca timpul la Borta rece alaturi de bunul sau prieten. Poezia Doina o va citi insa in cadrul Junimii si “ pentru intaia data de 20 de ani de cand exista societatea, un tunet de aplusuri izbucni la sfarsitul cetirii si mai multi dintre numerosii membri prezenti imbratisara pe poet “.

 1883, iunie – intors la Bucuresti, Eminescu se apropie “ cu pasi repezi spre nebunie”

1883, 28 iunie – va fi internat la spitalul doctorului Sutu.

1883, vara – casa parinteasca din Humulesti incepe sa fie motiv de disputa de mostenire intre frati. Pana acum aceasta era locuinta de sora Ecaterina.

1883, 16 octombrie – starea lui Creanga nu era cu mult mai buna decat a prietenul sau

“ In aceasta vara a stat numai in Iasi. Nu s-a mai dus nici la Slanic, nici la Neamt, la Humulesti, in leaganul cel dintai al copilariei sale. Ori n-a mai vrut ori n-a putut”. Se simte bolnav si trist. Acum apar semnele provocate de imbolnavirea subita a lui Eminescu. Cade in clasa intr-o criza violenta de epilepsie, si nu-si revine cateva ceasuri. In ziarele din Bucuresti apare stirea ca ar fi murit. Se intoarce la Bojdeuca si ar fi zis “ daca atata paguba s-ar face la moartea lui o sa moara alta data cand nu va mai pasa nimanui de el”.

 1883, noiembrie – primeste concediu medical.

1883 – primeste , pentru meritele sale didactice, decoratia Cavaler al ordinului Coroana Romaniei.

 

1884, ianuarie – participa la Banchetul anual al Junimii la Iasi. Titu Maiorescu mentioneaza ca a participat si “ Creanga bolnav”.

1884, ianuarie – dupa 6 luni de intunecare si tratament in Bucuresti si la Viena , Eminescu isi revine. Isi exprima dorinta de a reveni la bojdeuca bunului sau prieten Creanga “ sa am satur de mamaliga stramoseasca”

1884, aprilie – Eminescu revine in tara, alaturi de prietenul sau Chibici si va merge la Iasi, insa nu va ramane la Creanga, si acesta fiind bolnav.

1884, vara – Creanga se afla la tratament la Baile Slanic Moldova, de unde trimite si primeste scrisori.

1884, 21 octombrie – Creanga s-a aflat alaturi de prietenul sau , Eminescu, amandoi bolnavi si abatuti, la centenarul mortii lui Horia. Se inchina pentru cel omagiat dar Creanga inchina pentru Eminescu “ Sa ridicam paharul pentru acei pe umerii carora apasa toate greutatile neamului nostru, pururea obijduiti, pentru taranimea romaneasca “. Eminescu a fost indelung aclamat, iar Creanga l-a imbratisat cu lacrimi in ochi.

  1885, 1 ianuarie – Constantin scrie tatalui sau, de la Viena, nadazduind intr-o viata mai buna pentru tatal sau “ odata si odata nu-i mai ave nevoie sa blataresti prin glodurile Ticaului si sa ridici dealul scoalei jidovesti pentru o pane asa de putin rasplatita si plina de nacaz si de amar “.

 1885, ianuarie – Eminescu se afla internat la Spitalul Sf.Spiridon, din Iasi, bolnav.

1885, 1 martie – Creanga implinea 48 de ani si era tot mai bolnav. Isi face griji in legatura cu soarta cartilor didactice la care a trudit o viata si-l roaga pe I.Negruzzi sa aiba grija sa intervina pe langa cine trebuie sa nu fie scoase din scoala. Cade din nou in clasa. Nu mai poate scrie mai nimic. Revista Convorbiri literare ai va republica Mos Ion Roata.

1885, iulie – se afla la Slanic si se va fotografia cu A.C.Cuza si N.A.Bogdan.

1885, iulie – Eminescu facea tratament la Odesa.

 1886, martie – Creanga locuia la Ticau. Solicita si i se aproba concedii medicale pe tot anul. Suferinta fizica ai este dublata de una intelectuala. I se plagiaza abecedarele si este tot el acuzat de plagiat. Va raspunde calomniilor prin sarje polemice antologice.

1886, vara – face tratament la Baile Slanic, prin bilet obtinut de la Spitalul Sf. Spiridon, din Iasi. Are bucuria de a-si vedea tradus Harap Alb in limba germana.

1886, iunie – merge la Braila la nunta fiului sau Constantin cu Olga N. Petru.

 1887, inceputul anului – Eminescu , bolnav, este internat la Manastirea Neamt.

1887, 2 februarie – Ion Creanga pleaca la Neamt spre a-l vedea pe Eminescu.

1887, 1 martie – implinea 50 de ani. Se simtea batran. Statea langa cuptorul din Bojdeuca , impreuna cu pisicile lui, si spera mai bine si pentru el si pentru prietenul sau. De acum inainte avea concedii medicale de la scoala pe cate 6 luni.

1887, 10 aprilie – Eminescu iese de la spitalul de la Manastirea Neamt. Creanga se afla in gara Pascani, impreuna cu Miron Pompiliu pentru a-l aduce pe Eminescu la Iasi, insa acesta isi manifesta dorinta de a merge la sora sa, Henrieta, la Botosani.

1887, iunie – intr-o scrisoare catre Romania juna din Viena , Titu Maiorescu scria “ Poate ar mai scrie si I.Creanga ceva, dar este bolnav. A devenit epileptic; nu prea avem noroc cu oamenii nostri de talent “. Izolat si bolnav in Bojdeuca de la Ticau, Creanga se gandea la Eminescu si la Junimea si se simtea neputincios. Inaintarea bolii lui Eminescu nu mai putea fi oprita. Si cu el se petrecea cam la fel. De el nu avea grija altcineva . Doar singur. Avea si o femeie cumsecade, pe Tinca, care-l ingrijea si-si pusese acolo niste parale albe pentru zile negre.

 1887, 1 octombrie – se afla la Tg Neamt si la Casa parinteasca. Viziteaza scoala, apoi merge la biserica si la casa parintelui paroh din Humulesti, impreuna cu unchiul sau, preotul Gh. Creanga, pentru a vedea pe parintele Teofan Focsa, casatorit cu Smarandita.

1887 – Eduard Gruber, tanar critic si psiholog, ginerele Veronicai Micle, observa indeaproape talentul lui Creanga. “ Ion Creanga este adevaratul tip al romanului cu calitatile lui mari si cu defectele lui de rasa. Inteligenta aleasa, prezenta de spirit, ironie fina... Cand scrie gesticuleaza, rade, se supara, ridica pumnii in aer, se lupta cu jivinele, se domoleste cand se induioseaza, transpira, e un tip senzitiv, sentimental, care vibreaza, traieste intens odata cu personajele sale “.

 

 1888 – nu mai merge la tratament la Baile Slanic. Scrie si primeste scrisori la Bojdeuca. Ete atacat de I.P.Florantin, si redacteaza o brosura de 56 de pagini, Raspuns la criticile si calomniile inversunate contra cartilor noastre de scoala de I.P.Florantin ... iar pe un manuscris noteaza “ A si umblat el, sarmanul, dupa cules intelepciune, dar n-a avut unde-o pune!”.

 1888, 19 mai – trimite o scrisoare unchiului sau, Gheorghe Creanga, la “ paraclisul spitalului din Targul Neamt “ despre agravarea bolii sale “ imi tremura carnea pe mine si sunt trist si descuragiat “.

 1888 – tinerii din Cercul literar de la Iasi reusesc sa-l scoata din bojdeuca spre a citi partea a IV a din Amintirile din copilarie, la N.Beldiceanu acasa.

 1889, 1 martie – Ion Creanga implinea 52 de ani. Prietenul sau, pictorul iconar V. Musnetanu, ai va face un portret-pictura dupa o fotografie a sa, aceasta aflandu-se la Bojdeuca din Ticau.

1889 – Constantin Jiquidi, cunoscut caricaturist, va publica Albumul Tipuri din tara ( contimporane). In acest album, se afla, alaturi de alte personalitati, si Creanga.

1889 – are concediu medical de la scoala, dar se preocupa cu mare grija de pregatirea, selectionarea, editarea, corectarea scrierilor sale. Eminescu se afla iar internat la sanatoriul doctorul Sutu . Stiri despre starea sanatatii sale puteau fi aflate la Bojdeuca numai din ziare.

1889, 1 iunie- in timp ce se plimba prin curtea sanatoriului, Eminescu este lovit cu o piatra trasa cu prastia de un bolnav.

1889, 14- 15 iunie – Eminescu se plange de dureri cumplite de cap, doctorul incearca sa-l linisteasca .Eminescu intra in camera sa , urmand ca peste o ora sa se constate moartea sa. La autopsia facuta la spitalul Brancovenesc, la dorinta expresa a lui Maiorescu, creierul sau, fara cerebel, cantarea 1.400 grame. Va fi inmormantat la 17 iunie la cimitirul Bellu din Bucuresti. Vestea a ajuns la Ticau abia in ziua inmormantarii. A fost vazut plangand ca un copil, intrand si iesind din casuta, citind cu ochii in lacrimi din poeziile poetului si adormind cu cartea sub cap. Dupa moartea lui Eminescu, gandurile se intorc catre familie, catre casuta din Humulesti.

1889, 2 iulie – scrie ultima scrisoare, catre unchiul sau, Gheorghe Creanga “ Oara nu-i pacat de D-zeu sa nu ne mai vedem noi, asa din cand in cand? Daca nu ne-om mai vede, cat mai traim, apoi ... morti... D-zeu stie! Ce zici? Adevarat sa fie ori nu? “

 1889, 3 august – la Manastirea Varatec, se stinge din viata, Veronica Micle.

1889 - apare editia a XXI-a a manualului Metoda noua ...

 1889 – din volumul de Scrieri ce-l pregatea se tiparisera 10 coale tipografice. Raman neterminate Fragment de biografie, povestea neterminata Fat-Frumos fiul iepei si Dragoste chioara si amoriu ghebos, inceputul unei piese de teatru cu subiect de mahala, precum si ultimul text

 

“ Prefata la povestile mele,

Iubite cetitoriu, multe prostii ai fi cetit de cand esti. Ceteste rogu-te si ceste si unde-i vede ca nu-ti vin la socoteala, ie pana in mana si da si tu altceva mai bun la ivala.

Caci eu atata m-am priceput si atata am facut – Autoriul “.

  1889, 31 decembrie – in acea dupa-amiaza a fost vazut plimbandu-se prin Iasi, pe strada Lapusneanu de unde si-a cumparat mai multe gogosi cu dulceata , pe care le-a infulecat una dupa alta. Apoi, insotit de profesorul Draghici, s-au indreptat pe Ulita de Sus. Aproape de Bojdeuca si-au urat la multi ani! .

1890, 1 ianuarie – s-a risipit vestea mortii marelui invatator, Ion Creanga. Pe certificatul de deces scria in dreptul cauzei mortii apoplexie cerebrala, fara insa a se efectua autopsia medicala.

1890, 2 ianuarie – a fost inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi, departe de mormantul bunului sau prieten, Mihai Eminescu.