Manastirea Hlincea


Manastirea Hlincea

Manastire de calugari
Adresa: comuna Ciurea, jud. Iasi, cod 707083
Telefon: 0232.235.165
Ctitor: Doamna Maria (fiica domnitorul Petru Schiopul) si sotul acesteia, vistiernicul Zottu Tzigara (1586)
Hram: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie)


Manastirea Hlincea este departe de tumultul orasului Iasi, intr-o zona in care cu greu te mai lasi plecat, in comuna Ciurea.
Tindem sa credem ca pe aici se plimbau doi buni prieteni: badia Creanga si badia Eminescu!
Manastirea Hlincea este ctitorita de fiica domnitorului Petru Schiopu, doamna Maria. Doamna Maria era casatorita cu vistiernicul Zottu Tzigara, care era grec la origine din regiunea Tessalia. Era anul 1586 si manastirea urma sa poarte hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe!
Dupa ce Petru Schiopul si familia sa au parasit tara la 8 septembrie 1591, manastirea a fost lasata în paragina cu ,,toate satele rasfirate si pustiite caci de la manastire de la Dionisiate calugarii n-au mai venit, nici au mai purtat de grija de metoh si de sate, ci au lasat tot de s-au pustiit”.
25 de ani mai tarziu, revenita in Moldova, doamna Maria restaureaza cele doua ctitorii ale raposatului ei tata: manastirile Hlincea si Galata! Ramane in Moldova pana in anul 1620, nereusind insa sa termine restaurarea bisericii de aceea manastirea este supusa deteriorarii!
Printre ctitorii acestui sfant nu ii putem uita pe domnitorii Vasile Lupu si Miron Barnovschi Movila care aduc importante imbunatatiri manastirii!
In anul 1626, Miron Barnovschi Movila fortifica incinta cu zid de piatra si intareste stapanirea manastirii asupra terenului din jur.
In anul 1636, domnitorul Vasile Lupu restaureaza asezamantul, construieste turn, chilii, trapeza, pivnite intr-un cuvant " tot ce a trebuit" pentru buna functionare a manastirii, deoarece nu existau "nici chilii, nici trapezarie, nici averi, nici imprejmuiri imprejuru manastirii, nici odajdii (...), ce statea numai biserica pustiita si a inceput si biserica sa se strice".
Anul 1653 este un an sangeros si cumplit pentru manastirea Hlincea: cazacii condusi de Timus Hmelnitchi ii tortureaza pe calugari si distrug toate documentele manastirii!
In anul 1659, Gheorghe Ghica restabileste drepturile asupra bunurilor manastirii, iar un an mai tarziu, Stefanita Voda (fiul domnitorului Vasile Lupu) aduce si el, asemeni tatalui sau, importante lucrari manastirii: termina de pictat si de reparat biserica.
In anul 1662, Istrate Voda Dabija intareste manastirii toate vechile privilegii detinute.
In anul 1682, Gheorghe Duca trece manastirea ca metoc al Manastirii Cetatuia, pozitie in care ramane pana in anul 1990.
In timpul razboaielor ruso-turcesti, dintre anii 1787-1792 si 1806-1812, Manastirea Hlincea este transformata in spital miliar, unde erau tratati ranitii.
In anul 1831, in timpul epidemiei de holera, este transformata ca lazaret pentru bolnavi, care erau tratati nu doar fizic ci si spiritual!
In timpul holerei mari din anul 1848, in jurul manastirii au fost inmormantati mortii de holera din Iasi!
La inceputul secolului XIX, Manastirea Hlincea a ajuns o adevarata ruina; in anul 1908, se efectueaza lucrari de restaurare de catre Comisia Monumentelor Istorice.
In anul 1959, in timpul cumplitului Decret nr. 410 prin care s-a dorit de catre comunisti o reforma monahala, Manastirea Hlincea este considerata nucleu legionar si este inchisa.
O noua incercare pentru Manastirea Hlincea! In timpul cutremurului din 4 martie 1977, biserica este grav avariata.
Intre anii 1980 - 1984, vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist Arapasu, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Sucevei, supune biserica unui proces de consolidare si restaurare.
Dupa 1990, Manastirea Hlincea este re-deschisa publicului si au loc lucrari de restaurare dar si de construire de noi chilii; sunt adusi calugari de la Manastirea Horaita in frunte cu ieromanahul Metodie Oprica.
Manastirea Hlincea ii asteapta pe toti cei are vor sa se bucure de cateva momente de liniste sufleteasca!
 




Monumentul Eroilor - Razboieni

 

La aproximativ 500 m de Manastirea Razboieni, se afla Monumentul Eroilor  ridicat de Regimentul 15 Razboieni, in amintirea celor cazuti in lupta purtata de vrednicul de pomenire voievod si sfant Stefan cel Mare la 26 iulie 1476 pe aceste locuri.

Inaugurarea acestui Monument a avut loc la 27 octombrie 1879 iar printre cei prezenti a fost profesorul Urechia, cel care s-a ocupat de strangerea de fonduri pentru ridicarea acestui monument.

Monumentul il reprezinta in basorelief pe voievodul Stefan cel Mare si Sfant calare si este opera sculptorului Visenberger.

Pe latura sudica a monumentului pe o placuta din marmura sta scris spre a fi vesnic in amintirea noastra: "Aici s-a dat cea mai crincena batalie din veacurile Moldovei" (Mihail Sadoveanu), iar pe latura nordica " Nemuritorul erou si atlet al lui Christ, lui Stefan cel Mare, care in 26 iulie 1476, in acest loc, viejeste, cu rapunerea vietii, apara neatarnarea Moldovei si existenta natiunii romane, contra ostirilor nenumarate ale sultanului Mohamed de el insusi comandate"

La 30 august 1903, s-a desfasurat sub directa indrumare a lui Spiru Haret Sarbatoarea Razboienilor iar un an mai tarziu, la 4 iulie 1904, a fost comemorata trecerea a 400 de ani de la moartea domnitorului Stefan cel Mare; cu aceatsa ocazie au fost distribuite 100 exemplare din volumul Istoria lui Stefan cel Mare scris de istoricul Nicolae Iorga.

In fiecare an, are loc Sarbatoarea Razboienilor, cand se aduna in fata Monumentului importanti oameni de cultura si se depun coroane de flori in amintirea evenimentelor tragice petrecute pe aceste locuri!

 




Icoana Maicii Domnului Prodromita - Bucium

 

Aceasta sfanta icoana a Maicii Domnului se afla in Sfantul Munte Athos, la Manastirea romaneasca “Prodromul”, de unde si-a luat si numele de “Prodromita”.

Ctitorii Manastirii “Prodromul”, monahii Nifon si Nectarie, dorind sa aiba in noua lor ctitorie o icoana frumoasa a Maicii Domnului, asa cum au toate manastirile din Sfantul Munte, au gasit un pictor priceput si evlavios din orasul Iasi, pe nume Iordache Nicolau, caruia i-a comandat icoana cu intelegerea ca sa fie pictata potrivit randuielii Sfintei Biserici Ortodoxe, “cu rugaciune si post”, adica in timpul pictarii sa citeasca zilnic Acatistul Maicii Domnului si masa sa o serveasca dupa incetarea lucrului din acea zi.     

Cu aceasta randuiala, pictorul s-a apucat indata de lucru, cu bun rezultat, dar cand a ajuns sa picteze Sfintele Fete a Maicii Domnului si a Domnului Hristos, nu reusea deloc sa le picteze dupa cuviinta.

Mahnit, pictorul a intrerupt lucrul, a acoperit cu o panza icoana, a incuiat atelierul si s-a retras in camera sa, unde a cazut cu fierbinte rugaciune catre Maica Domnului, ca sa ii ajute sa desavarseasca sfanta Icoana.

A doua zi, socotind sa inceapa din nou lucrul, pictorul a intrat in atelier, a aprins candela la Maica Domnului si facand metanii inaintea Icoanei, a dat la o parte panza, si Icoana era terminata si frumos pictata, asa cum se vede si astazi.

Batranul iconar Iordache Nicolau a fost inspaimantat de minunea care s-a petrecut in preajma sa si a trimis un ucenic la Manastirea Bucium pentru a da de veste. In scurt timp a sosit in casa pictorului insusi Mitropolitul Moldovei, Calinic Miclescu, care a rostit " Cu adevarat mare dar ne-a daruit Maica lui Dumnezeu prin aceasta minunata si proslavita icoana a Sa!"

In urma acestei minuni, icoana a fost adusa cu deosebita cinste la Manastirea Bucium, care pe atunci era “metoc” al schitului “Prodromul” Athos.   

La Metocul din Bucium icoana a zabovit doua saptamani, timp in care s-au facut multe minuni: vindecarea unui om care avea albeata la ochi, a altuia care avea lepra, vindecarea de friguri precum si alte boli.  

Ca urmare a acestor minuni, savarsite de “Prodromita”, care au ramas consemnate in istoricul Manastirii Bucium, aceasta icoana a fost reprodusa in pictura realizata in fresca din pronaosul Manastirii, dar si in icoana imparateasca din catapeteasma.

Specialistii au constat ca icoana nu este zugravita dupa un model anume, ea fiind unicat in lume.

Icoana Maicii Domnului Prodromita de la Manastirea Bucium nu inceteaza sa faca minuni nici astazi pentru cei care vin plini de evlavie si ii cer ajutorul!




Manastirea Bucium

Manastire de calugari
Adresa: Str. Paun, nr. 24, 700274, Iasi
(langa Drumul National 24, la iesirea din Iasi spre Vaslui)
Telefon: 0232.236.337
Hram: Sfintii Athonului (a doua duminica dupa Rusalii)
      Duminica Sfintilor Romani
Ctitori: Ieromonahii Nifon si Nectarie (1871)
Important: Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Prodromita
           Icoana facatoare de minuni care reprezinta chipul incruntat al Sfantului Ioan Botezatorul (aceasta icoana a alungat turcii in anul 1821)


Iasi-ul este si ramane legat de numele poetului national Mihai Eminescu.
Nu intamplator, in cartierul Bucium chiar pe unde obisnuia sa se plimbe Mihai Eminescu sperand sa o intalneasca pe Veronica Micle, Pe langa plopii fara sot, se afla aceasta frumoasa manastire.
Veti spune probabil o manastire ca toate cele din zona Moldovei ce rost are sa merg pana acolo? Faceti un efort si mergeti la Bucium! Harul si mai ales grija Maicii Domnului se simte inca de la intrarea in curtea Manastirii!
Nu este o manastire impresionanta ca asezare si nici ca numar al obstei, ci mai ales prin harul ei! Daca ii veti trece pragul veti confirma spusele mele! Acesti calugari trecuti de o varsta venerabila iti pot alunga grijile doar daca isi indreapta privirea spre tine!
Inceputurile acestei manastiri isi au obarsia legata de intemeierea schitului romanesc “Prodromul” din Sfantul Munte Athos din anul 1820.
In anul 1863, Ieroschimonahii Nifon si Nectarie, dupa ce au pus bazele intemeierii schitului athonit, au intemeiat la Bucium o mica sihastrie cu randuiala de obste asemanatoare celeia din Sfantul Munte, scopul acesteia fiind atat duhovnicesc cat si misionar filantropic, pentru ajutorarea calugarilor romani aflati in Sfantul Munte.
Intemeierea schitului din Bucium a fost posibila datorita donatiei facute de domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica al II - lea, constituita dintr-o daniede  3000 de galbeni si o suprafata de teren de 4 hectare pe dealul Bucium, de langa Iasi. La aceasta danie, calugarii reusesc sa mai adauge si sumele stranse din donatiile mirenilor! Alti ctitori ai manastirii sunt : artistul dramatic Constantin Balanescu cu sotia Catinca, neamul Iamandicesc, neamul Donicesc, neamul Grecenesc, neamul Miclesc, neamul Movila si neamul Costachesc.
La acel moment pe acest teren nu era decat o singura cladire, in interiorul careia va fi amenajat un paraclis.
Prima bisericuta era incadrata intr-o cladire patrulatera, nu avea turla, avand infatisarea unui paraclis, si a fost sfintita in anul 1871, la 19 iunie, de catre Mitropolitul Moldovei, Calinic Miclescu. Primeste hramul Sfintii Athonului.
Acest asezamant monahal este numit pana in anul 1918 “Metoc” sau “Conacul Bucium”, cand Inalt Prea Sfintitul Pimen Georgescu a hotarat schimbarea denumirii in Schitul Bucium.
Schitul Bucium s-a dezvoltat considerabil dupa anul 1942,in urma cumpararii a 22 de hectare de teren de la Printesa Ioana Rosetti Roznovanu, care includea si cateva constructii printre care “Palatul Roznovanu”,  “Casa de oaspeti” si “Atelierul de olane si conducte din lut pentru aductiuni”.
Intre anii 1950 - 1977,in timpul arhipastoririi mitropolitilor Sebastian Rusan si Iustin Moisescu, cu ascultarea staretului Hrisostom Apostolache, biserica schitului a fost extinsa si impodobita cu pictura de catre pictorul Vasile Pascu,intr-un stil traditional autohton de inspiratie bizantina, fiind resfintita in anul 1967, odata cu finalizarea picturii.
Pisania ne vorbeste despre acest eveniment:
" Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfintului Duh, Schitul Bucium a fost intemeiat in anul 1863 de ieromonahul Nifon Ionescu. Paraclisul a fost sfintti in anul 1871 de Mitropolitul Calinic Miclescu. Prin osirdia si cu sprijinul IPS Iustin Moisescu, Mitropolitul Moldovei si Sucevei, in anul mantuirii 1963-1967,
acest paraclis a fost inaltat si largit. Tot in acest timp, paraclisul a fost impodobit cu pictura in fresca de pictorul Vasile Pascu, staret fiind protosinghelul Hrisostom Apostolache."
 Ridicarea schitului la rangul de manastire are loc in anul 1993, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Cu aceasta ocazie, Manastirea Bucium primeste si hramul Sfintilor Romani.
Obstea Manastirii Bucium numara 11 vietuitori, care se ocupa de agricultura, de atelierul de tamplarie, dar si de atelierul de pictura si depozitul de vinuri.
 




Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

Sfantul Ioan cel Nou s-a nascut spre sfarsitul veacului al XIII-lea si era originar din orasul Trapezunt( Turcia de astazi).
La vremea patimirii sale se ocupa cu negustoria, ca multi alti locuitori ai orasului. Asa se face ca de multe ori calatorea in diferite orase de pe tarmul Marii Negre cu treburi negustoresti.
In anul 1332, Sfantul Ioan s-a indreptat din Trapezunt spre Cetatea Alba,pe corabia unui oarecare Reiz, catolic din Venetia sau Genova. Pe drum a avut cu el discutii privitoare la credinta, sustinand cu darzenie adevarurile Ortodoxiei.
Ajungand in Cetatea Alba, Reiz si-a pus in gand sa se razbune pe cucernicul Ioan, care-l infruntase in discutiile purtate pe corabie.
Reiz s-a prezentat la conducatorul cetatii, spunandu-i:
– Este, o conducatorule, in corabie un barbat care, venind cu mine de la Trapezunt, mi-a marturisit ca ar vrea sa se lepede de credinta sa si sa primeasca legea voastra cea straveche.
Aceasta veste l-a bucurat foarte mult pe dregatorul tatar; el a poruncit totodata sa-i fie adus si acest tanar minunat, dornic sa imbratiseze credinta altaica a stramosilor sai. De aceea, el l-a intampinat cu cuvinte magulitoare:
- Am auzit ca esti unul dintre barbatii alesi si intelepti din Trapezunt si ca ai dori sa imbratisezi stravechea noastra credinta. Asadar vino, o, preaalesule prieten, si stai impreuna cu noi si preamareste cu glas mare soarele cel stralucitor, da cinste luceafarului care rasare inaintea soarelui si adu jertfa luminatorilor ceresti, celor ce lumineaza lumea. Astfel te vei invrednici de la imparatul nostru de multa cinste si de mari vrednicii; iar noua ne vei fi ca un frate adevarat, indulcindu-te de viata cea dulce impreuna cu noi. Deci, calca in picioare legea si credinta crestineasca, ca una ce este defaimata si proasta, incat sa vada si altii si sa invete de la tine a cinsti credinta noastra.
Insa Sfantul Ioan, intelegand urzeala si ticalosia lui Reiz, a simtit un fior care i-a strabatut intreaga fiinta: cum s-ar putea el lepada de Hristos care l-a ocrotit si i-a dat deplina bucurie a credintei si a iubirii?
Primeste sa fie prigonit nu inainte de a-i da replica dregatorului tatar:
"- O, cadiule! Mi se pare ca minti pe fata. Aceste cuvinte nu sunt ale mele, nici nu mi-a venit in cuget vreodata sa ma lepad de sfinta credinta in Domnul meu Iisus Hristos! Sa nu se intample un lucru necuvios ca acesta, nici sa ma lase Dumnezeu sa primesc in mintea mea un gind paganesc ca acesta. Acestea toate sunt mestesugiri ale vrajmasului adevarului si ale satanei, tatal sau; ca, intrand in tine ca intr-un vas al sau, graieste prin tine catre mine, nadajduind astfel ca ma va trage spre pieire. Acel vrajmas se sileste sa ma departeze de la Dumnezeul cel adevarat, care este Ziditor al tuturor fapturilor vazute si nevazute, precum si al soarelui acesta, pe care tu il cinstesti ca pe un Dumnezeu; iar tu, fiind cuprins cu intunericul amagirii, aduci aceasta cinste, care se cade a se aduce numai lui Dumnezeu cel adevarat, facatorul soarelui caruia tu te inchini.
Deci nu te amagi ca ma vei pleca la minciuna, ci mai virtos tu insuti invata-te de la mine taina adevarului, leapada-te, te rog, de intunericul paganatatii, care zace in sufletul tau si invredniceste-te a te face fiu al luminii, stralucind cu razele dumnezeiescului Botez mai mult decat soarele. Nu socoti ca soarele care se vede pe cer este Dumnezeu, ci cunoaste ca este un luminator facut din nimic si pus pe cer de Dumnezeu, Ziditorul lui, spre slujba oamenilor. Acela, adica soarele, s-a zidit in a patra zi; deci cum poate zidirea sa fie Dumnezeu?"
Sfantul Ioan este batut fara mila pana seara, apoi este pus in lanturi si bagat in temnita pana a doua zi.
A doua zi, vazand dregatorul ca Sfantul Ioan nu doreste sa renunte la religia sa, porunceste din nou sa fi batut mai aspru de aceasta data.
Dregatorul vazand ca nu reuseste nicidecum sa-l determine sa se lepede de Hristos, a poruncit slugilor sale sa aduca un cal salbatic si sa lege picioarele mucenicului de coada aceluia, dupa aceea unul din ostasi sa incalece pe calul acela si sa alerge pe ulitele cetatii.
multime de evrei batjocoreau pe mucenic, care era tirit de calul acela, si strigind si strimbind fetele lor, aruncau in el cu ce se intimpla a avea in miini, rizind fara de rinduiala. Unul din acei evrei, alergind in casa sa si ajungind calul ce tara pe sfint, i-a taiat cinstitul si sfintul lui cap.
Noaptea insa trupul Sfantului Ioan stralucea de o lumina cereasca, fiind pazit de trei ingeri.
Preotul locului l-a ingropat in biserica si a stat acolo peste 70 de ani, facand multe minuni.
Auzind de aceasta marele voievod Alexandru cel Bun si fiind foarte iubitor de Hristos si de mucenici, in anul 1402, cu sfatul mitropolitului Iosif Musat, a trimis boieri si oaste la Cetatea Alba sa aduca in Moldo-Vlahia moastele Sfantului Ioan cel Nou, facatorul de minuni.
Cortegiul domnesc, luand racla cu sfintele moaste, a trecut cu ele Prutul prin tinutul Faldului, si, pe cand se apropia de targul Iasi, a iesit inaintea lor insusi domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, cu mitropolitul Iosif I Musat si cu toata curtea,
Praznuirea Sfantului Ioan cel Nou se face la 24 iunie!
Sfintele sale moaste au fost aduse cu mare bucurie de catre domnitorul Alexandru cel Bun in Suceava in anul 1402, fiind asezate initial la Biserica Mirauti, unde au ramas pana in anul 1518.
Dupa terminarea construirii Bisericii cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din Suceava, sfintele moaste au fost mutate aici, in anul 1589, unde se pastreaza si astazi!
Racla, ferecata in intregime in argint, in care se pastreaza sfintele moaste, se afla depusa sub un mic baldachin, in partea dreapta a naosului.




Legenda manastirii Sfantul Ioan cel Nou

Biserica actuala a manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost inceputa in anul 1514 de catre fiul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita-Voda  in anul 1522.
Desi initial racla cu moastele Sfantului Ioan cel Nou se aflau la Biserica Mirauti, aduse in tara de catre domnitorul Alexandru Cel bun, Sfantul ar fi dorit mutarea sfintelor sale moaste la Biserica cu Hramul Sfantului Mare Muceic Gheorghe.
O legeda pe aceasta tema este cunoscuta in randul localnicilor care spune ca:
"Sfantului Ioan, nemaiplacandu-i ca mai iante, a fugit in biserica veche, cu racla in care se afla cu tot, si s-a ascuns in niste boz din apropierea unei bisericute de lemn, care era cladita pe locul unde se afla acum biserica cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. care biserica din urma s-a facut mai tarziu mitropolie in locul celei de la Mirauti.
Fuga aceasta a repetat-o sfantul de mai multe ori, cu toate ca mitropolitul de pe acele timpuri, dimpreuna cu toata preotimea cata se afla in Suceava, sta zi si noapte langa sicriul in care se afla depusa racla cu moastele sale si se rugau necontenit ca sa nu fuga.
Fuga aceasta s-a repetat si in timpul lui Bogdan-Voda, fiul lui Stefan cel Mare.
Bogdan-Voda, auzind despre aceasta fuga si incredintandu-se mai pe urma si singur despre aceasta intamplare minunata, apoi rpesupunand ca sfantului nu-i place sa stea la biserica Mirauti - fie ca a prevazut ruinarea si parasirea ei, fie ca din alta cauza, de aceea fuge necontenit din biserica veche, isi propune sa faca pe locul unde il gaseau o biserica cu mult mai mare, mai frumoasa.
Si, astfel a si facut."

Iata ca de atunci, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava se afla in Manastirea care-i poarta numele si unde pelerinii vin cu credinta si cu speranta in ajutorul sau!




Manastirea Sfantul Ioan cel Nou - Suceava

Adresa: str. Ioan Voda Viteazul nr. 2, Suceava, cod. 720034
Telefon: 0230.215.833
Ctitor: inceputa de Bogdan al III-lea cel Orb (1514) si terminata de Stefanita Voda (1522)
Hram: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie)
      Sfantul Ioan cel Nou (24 iunie)
Important: Moastele Sfantului Ioan cel Nou


Daca ajungeti in Suceava nu ezitati sa mergeti la Manastirea Sfantul Ioan cel Nou. Inima dvs se va umple de bucurie duhovniceasca si veti pleca mai putin abatuti de aici!
Biserica actuala a manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost inceputa in anul 1514 de catre fiul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita-Voda  in anul 1522.
Chiar daca constructia acestei sfinte manastiri a durat 8 ani, cladirea este impunatoare si impresionanta pentru pelerin!
In anul 1522, la 6 noiembrie, voievodul Stefanita-Voda asista la sfintirea sfantului locas, slujba fiind oficiata de Mitropolitul Teoctist al III-lea. Din pacate la aceasta slujba nu poate participa si voievodul Bogadan al III-lea de la a carui moarte se implineau 5 ani!
Pisania de deasupra usii de intrare in pridvor aminteste acest eveniment:
"Cu vointa Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, a voit binecredinciosul si de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn la Tarii Moldovei, sa zideasca Biserica Mitropoliei Sucevei unde este hramul marelui martir purtator de biruinta Gheorghe. Si a inceput sa zideasca in anul 7022 (1514) si n-a ajuns sa savarseasca, si fiul sau, Io Stefan Voievod, din mila dui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei, cu ajutorul lui Dumnezeu, a zidit de la ferestre in sus si a savarsit in anul 7030 (1522) luna noienbrie 6, iar a domniei sale al saselea curgator si a fost sfintita cu mana Prea Sfintitului Mitropolit Kir Teoctist."
La Suceava este mutata Mitropolia Moldovei, al carei sediu initial a fost la Biserica Mirauti.
Pana in a doua jumatate a veacului al XVII-lea, la Manastirea Sf. Ioan cel Nou a fost resedinta mitropolitilor Moldovei.
In anul 1589, Ioan Petru-Voievod acopera din nou biserica si ridica clopotnita.
Anul 1589 este un an cu o semnificatie deosebit de importanta pentru sfanta manastire: sunt aduse moastele Sfantului Ioan cel Nou. Asezate initial spre inchinare la Biserica Mirauti, ele sunt aduse spre cinstire la Suceava unde se gasesc si astazi!
Pe peretele sudic al naosului exista o inscriptie aurita amintind de acest moment:
"In anul 7097  (1589, iunie 24, a acoperit biserica Mitropoliei si a facut si clopotnita si a adus si pe Sfantul Ioan in Mitropolie".
In anul 1686, Mitropolitul Dosoftei este luat ostatic, iar sfintele moaste si tot tezaurul mitropoliei sunt duse in Polonia de Jan Sobieski. Moastele vor ramane in grija calugarilor de la Zolkiev.
In anul 1750, manastirea se afla in paragina.
Intre anii 1750-1758, este restaurata prin grija Mitropolitului Iacob Putneanul.
Anul 1775. Nordul Moldovei este anexat la Imperiul Habsburgic. Monahismul bucovinean avea de suferit.
Din ordinul generalului Karl von Enzenberg, guvernator al Bucovinei la acea vreme s-au desfiintat importante asezari monahale. Au scapat doar trei: Putna, Sucevita si Dragomirna. Manastirea Sfantul Ioan cel Nou, prin purtarea de grija a sfantului, avea sa scape, avand statutul de metoc al Manastirii Dragomirna.
In anul 1783, Episcopul Dositei Herescu reuseste, cu sprijinul imparatului Iosif al-II-lea, ca moastele Sfantului Ioan cel Nou sa se intoarca acasa, dupa aproape un secol.
In anul 1829, au loc noi reparatii ale sfitei manastiri prin grija Mitropolitului Veniamin Costachi. Cu aceasta ocazie, se adauga bisericii un pridvor in forma de capela.
Anul 1910, acoperisul este refacut, fiind folosite tigle smaltuite. Cu aceasta ocazie lacasul este resfintit de Mitropolitul Vladimir Repta.
In timpul primului razboi mondial, moastele Sfantului Ioan cel Nou parasesc din nou tara, de aceasta data fiind mutate la capela ortodoxa romana din Viena.
In anul 1950 este reinfiintata Manastirea Sfantul Ioan cel Nou.
Biserica este construita in stilul bisericilor lui Stefan cel Mare, in plan triconc. Are pridvor, pronaos, naos si altar.
In altar sunt reprezentate Maica Domnului, Invierea lui Lazar si cele doua scene din Impartasirea Sfintilor Apostoli si saisprezece Sfinti Ierarhi in registrul de jos.
In naos, calota turlei il are reprezentat pe Isus Pantocratorul.
In turla scena impresionanta a Liturghiei divine cu cortegiile de ingeri, Profetii si Apostolii.
Biserica a fost pictata in interior si exterior in 1534, in timpul domniei Voievodului Petru Rares.
Ea a fost curatata de fum si reimprospatata in anii 1906-1909, de pictorul Iohann Viertelberger.
O noua restaurare a avut loc la inceputul anului 2001.
Din fresca exterioara se mai pastreaza, astazi, in partea de sud, Acatistul Maicii Domnului, Parabola Fiului risipitor (patru scene)si Arborele lui Ieseu.
Odata cu reinfiintarea Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor in anul 1991, s-au inceput lucrarile pentru construirea unei Biserici -paraclis in curtea manastirii.]
Turnul-clopotnita, datand din anul 1589, este ridicat din piatra. Primul etaj pastreaza forma sa initiala de patrat, fiind construit initial din piatra, ulterior piatra alterneaza cu caramida.
Aici se pastreza clopotele manastirii, cel mai vechi fiind din vremea lui Stefan cel Mare!
Biserica Sfantul Gheorghe din Suceava se afla pe lista patrimoniului cultural al bisericilor pictate din nordul Moldovei alaturi de alte sase biserici: Arbore, Humor, Moldovita, Patrauti, Probota si Voronet.




Manastirea Cernica

Manastire de Calugari
Adresa: comuna Cernica, judetul Ilfov (12 km de Bucuresti)
Telefon: 021.351.17.37
Ctitor: vornic Cernica Stirbei si a sotiei sale, doamna Chiajna (1608)
Hram:  Sfantul Ierarh Nicoale (6 decembrie)
             Sfantul Gheorghe (23 aprilie)
Important: Moastele Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica
                   Moastele Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica


Daca vreti sa faceti o plimbare rapida dar si sa va incarcati bateriile, Manastirea Cernica reprezinta destinatia perfecta unei plimbari de Duminica!
Situata la 12 km de Bucuresti, in comuna Cernica din judetul Ilfov, Manastirea este un monument istoric cu o valoarea inestimabila.
Manastirea Cernica este ctitorie a vornicului Cernica Stirbei si a sotiei sale, doamna Chiajna, fiind atestata documentar inca din anul 1608, printr-un hrisov domnesc:
"Am cumparat satul Floresti, de pe Colentina, de la Nedelcu si Stroe, feciorii lui Radu Captaru, si am zidit o manastire, la leatu 1608, cu hramul Sfantului Ierarh si facator-de-minuni Nicolae de la Mira Lichiei, in capul mosiei mele cea de mai sus aratata, intr-un ostrov, langa Florestii din mijloc, ce se vecinesc cu Serban Voda. Nimeni din neamul meu sa nu fie slobod de a se atinge de dansa sau sa puna egumen, ci sa fie staret din acei parinti ce vor petrece cu viata de obste, spre pomenirea mea, a sotiei mele si a neamului meu, in veacul de acum si in cel ce va sa fie."
In acest an, vornicul Cernica reface un vechi schit, il inzestreaza cu pamanturi, paduri si sate, spre vesnica pomenire a numelui si a neamului sau. Din acel moment, manastirea lua numele binefacatorului ei- Schitul Cernica.
In anul 1781, la conducerea schitului este randuit de Dumnezeu, ca staret, Sfantul Cuvios Gheorghe, unul dintre ucenicii Sfantului Paisie de la Neamt.
Prin lucrarea Duhului Sfint, cu post si multa rugaciune, Cuviosul Gheorghe reuseste sa refaca obstea monahala de la Manastirea Cernica.
Biserica inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, aflata pe insula din spatele cimitirului, a fost construita dupa cutremurul din anul 1802, de catre staretul Timotei, sfintirea ei avand loc in anul 1815.
Cutremurul din anul 1940 a adus pagube bisericii: s-a daramat bolta naosului si turla cea mare a bisericii insa, prin grija patriarhului Justinian, biserica a fost restaurata intre anii 1965-1967, cand s-a reconstruit numai turla pe pronaos.
Pictura actuala apartine zugravului Fotache, iar icoanele imparatesti si portretele staretilor Timotei si Gheorghe sunt opera pictorului Nicolae Polcovnicu, care a zugravit si biserica cea mare a Patriarhiei din Bucuresti, intre anii 1825-1838.
Biserica Sfantul Lazar, din cimitirul manastirii, a fost zidita tot in vremea Cuviosului Gheorghe, ea fiind sfintita in anul 1804.
Biserica inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, aflata pe prima insula a complexului monahal, a fost zidita de Sfantul Ierarh Calinic si de de episcopul Ioanichie Stratonichios, intre anii 1831-1832.
Pana la aceasta data, obstea monahala vietuia in jurul Bisericii Sfantul Nicolae, in ostrovul din spate; dupa construirea noii biserici, Sfantul Calinic muta obstea monahala in jurul acesteia.
Astazi vizitatorul care paseste pragul Bisericii Sfantul Gheorghe se poate inchina moastelor Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica si ale Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica, fiind grabnic ajutatori si facatori de minuni!
Biserica Sfantul Gheorghe este zidita in forma de cruce, cu abside laterale adanci.
Biserica are trei turle, una mare, asezata pe naos, si doua mai mici, asezate de o parte si de alta a pronaosului.
Pictura interioara a bisericii celei noi apartine zugravului Adam. In pronaos sunt pictate, in ulei, de catre Sava Hentia, portretele ctitorilor: Sfantul Ierarh Calinic si episcopul Ioanichie Stratonichios.
In anul 1778, pictorul Nicolae Polcovnicu a infiintat, in incinta Manastirii Cernica, o mare scoala de pictura bisericeasca. Aici au studiat si au pictat zugravi renumiti, printre care amintim pe Nicolae Teodorescu profesorul celebrului Gheorghe Tattarescu, si David Adam.
In incinta manastirii a mai functionat si o scoala de copisti.
O institutie de o reala importanta a fost si Seminarul Teologic Monahal, care a dat lumii oameni de seama, dintre acestia amintindu-l aici doar pe Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist.
Odata cu declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial au fost inchise, atat Seminarul, cat si tipografia manastirii, ele fiind redeschise abia in anul 1995.
Daca timpul va permite va invitam sa vizitati si Casa Memoriala Sfantul Ierarh Calinic (1842), Casa Memoriala Sfantul Cuvios Staret Gheorghe (1786) precum si Muzeul Manastirii Cernica care adaposteste importante obiecte de cult.
Cimitirul manastirii cuprinde, pe langa morminte ale monarhilor din obstea Manastirii Cernica si morminte ale unor importante personalitati culturale si politice: scriitorul Gala Galaction; Naum Ramniceanu; istoricul Ioan Lupas; pictorul Ion Tuculescu; mitropolitul primat Nifon, Pan Halippa, luptatorul pentru unirea Basarabiei cu patria-mama, parintele Dumitru Staniloae, marturisitorul Ioan Ianolide, precum si doamna folclorului romanesc - Marioara Murarescu.

Manastirea Cernica reprezinta un loc de pelerinaj deosebit de important dar si necesar pentru pelerinul crestin-ortodox, "o poarta deschisa spre cer" dar si spre sufletului celor care-i calca pragul.




Manastirea Tiganesti

Manastire de Maici
Adresa: comuna Ciolpani, jud. Ilfov
(DN 1 Bucuresti - Ploiesti,la km 35, in localitatea Ciolpani)
Telefon: 021.266. 82.32
Ctitor: boierul Matei Tiganescu si verisoara sa, Paraschiva Caplescu (1780)
Hram: Adormirea Maicii Domnului (15 august)
Important: Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul
                   Racla cu sfinte moaste

 
Manastirea Tiganesti este situata la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Ploiesti, la 3 km de comuna Ciolpani in judetul Ilfov.
Daca afirm ca Manastirea Tiganesti este cea mai cunoscuta manastire din jurul Bucuresti-ului nu voi gresi! Dimpotriva, voi sustine un adevar istoric. Pe locul unui vechi schit de calugari romani trimisi de lucrarea Duhului Sfant din Muntele Athos tocmai in codrii Vlasiei. Era inceputul secolului al XVII-lea!
Legenda Manastirii Tiganesti pomeneste numele domnitorului Mihai Viteazul si a sotiei sale, Doamna Stanca.
Manastirea este atestata de un document de donatie si vanzare-cumparare din iulie 1780, semnat de boierul Matei Tiganescu si de verisoara lui, Paraschiva Caplescu. Cei doi construiesc o bisericuta pe acest teren!
Din vechea biserica de lemn s-a pastrat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.
In anul 1805, calugarii adusi din Muntele Athos sunt transferati in Manastirea Caldarusani. In locul lor sunt aduse maici din Schitul Turbati dar si din Schitul Maicilor, din Bucuresti.
Deoarece biserica de lemn devenise neincapatoare, aceasta a fost demolata si, pe locul ei, a fost inaltata o noua biserica, cu hramul Adormirii Maicii Domnului.Biserica actuala, construita din zid, a fost ridicata intre anii 1799-1812, de catre banul Radu Golescu, logofatul Gheorghe Florescu si arhimandritul Dositei..
Biserica a fost construita in stilul vremii, cu un pridvor si o singura turla, decorata cu ferestre prelungi.
Pictura interioara, executata in anul 1853, in stil neobizantin, a fost opera egumenului Eftimie.
In anul 1929, biserica a fost repictata de zugravul Dimitrie Belizarie. Pridvorul pasteaza insa pana astazi cateva scene din pictura originala.
Clopotnita are trei clopote mari, un clopot mic si un ceas mare, cu doua cadrane. Ceasul, adus din Germania, in anul 1911, are un mecanism care cantareste aproape o tona si jumatate. Cladirea muzeului, construita in anul 1848, a fost mai intai orfelinat, apoi scoala, apoi arhondaric, iar din anul 1989, muzeu de arta veche bisericeasca.
Manastirea Tiganesti este renumita pentru atelierele sale, in care sunt lucrate vestminte preotesti si broderii liturgice.
In atelierele manastirii, maicile lucreaza materiale de croitorie pentru hainele preotesti, recunoscute atat la nivel national cat si international.
Manastirea Tiganesti reprezinta o binecuvantare pentru locuitorii comunei Ciolpani dar si pentru credinciosii care vin din toate colturile tarii aici pentru a primi binecuvantare!




Sfantul Ierarh Leontie - Manastirea Bogdana


Sfantul Ierarh Leontie

Sfinte moaste: la Manastirea Bogdana, in pronaosul bisericii Sfantul Nicolae, din Radauti
Icoana facatoare de minuni a Sfantului Leontie, imbracata in argint.
Zi de praznuire: 1 iulie


Nu departe de Manastirea Putna, in preajma Radautilor, se afla Schitul Laura (Lavra) unde s-a nevoit Sfantul Leontie.
Sfantul Leontie a trait la sfarsitul veacului al XIV-lea si prima parte a celui de-al XV-lea. Anul exact al nasterii sale nu se cunoaste.
A fost unul dintre calugarii cu viata aleasa, fiind considerat sfant, inca din timpul vietii, de cei care il cautau pentru a-i cere sfatul, la manastirea Laura.
La imbracarea hainei monahale, la manastirea Bogdana, primul sau nume a fost Lavrentie. Dupa deprinderea rigorilor vietii monahale, Lavrentie a primit binecuvantarea pentru a se retrage in sihastria din Codrii Radautilor.
Intors din sihastrie, se infiinteaza Schitul Laura sau Lavra (de la numele pustnicului Lavrentie). Schitul numara la inceutul veacului al XV-lea zeci de sihastri si ucenici. Cel mai iscusit era insa Cuviosul Daniil Sihastrul, aflat atunci la inceput de drum duhovnicesc.
Traditia spune ca, inca din acele vremuri, Cuviosul Lavrentie devenise purtator de haruri dumnezeiesti iar prin rugaciunile sale avea puterea de a tamadui boli. Era cautat de multi credinciosi munciti de boli grave si care cautau tamaduire!
Dupa infiintarea scaunului episcopal de la Radauti in timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), smeritul monah Lavrentie a primit cinstea episcopatului. Manastirea Laura a fost lasata in grija celui mai destoinic ucenic al sau, nimeni altul decat binecunoscutul Daniil Sihastrul, sfatuitorul voievodului Stefan cel Mare si Sfant.
" Chemat la scaunul cel nou al Episcopiei de Radauti pentru viata si renumele curatiei lui, s-a ostenit ca un viteaz inr azboiul cel nevazut, aratandu-se biruitor in valtoarea luptelor cu rautatiole vremii si ale asupritorilor. De aceea, mana Domnului a fost asupra lui in toata vremea. Rugaciunile Ierarhului Lavrentie aduceau pe toti la Mantuitorul Iisus Hristos, faptele lui minunau pe cei din jur, iar cu puterea lui Dumnezeu a intarit pe drept credinciosii crestini".  
Ajuns la o varsta inaintata, vladica Lavrentie s-a retras din scaunul episcopal, pentru a duce viata de sihastru. A revenit la Schitul Laura si a primit cinstea de a imbraca chipul schimniciei, schimband-i-se numele din Lavrentie in Leontie.
Se spune ca Sfantul Ierarh Leontie si-a cunoscut dinainte sfarsitul si s-a pregatit cum se cuvine : si-a cerut iertare de la ucenicii sai , le-a dat ultimle invataturi si apoi a adormit intru Domnul.
Este inmormantat initial in biserica de lemn a aceluiasi lacas unde vietuise: Schitul Laura.
Traditia spune ca Sfantul Ierarh Leontie a plecat la Domnul la sfarsitul domniei lui Alexandru cel Bun.
Dupa moarte, trupul sau a ramas neputrezit si, atat datorita amintirii ramase in mintea credinciosilor, cat si faimei moastelor sale de a fi facatoare de minuni, a fost cinstit foarte curand dupa trecerea la Domnul ca sfant, la data de 1 iulie si sfintele sale moaste au fost mutate in Biserica Sfantul Nicolae a Manastirii Bogdana din Radauti.
In iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea oficiala a Sfantului Leontie. Data pomenirii sale a fost pastrata la 1 iulie, dupa vechea traditie.
Sfintele moaste ale Sfantului Ierarh Leontie sunt depuse in pronaosul Bisericii Sfantul Nicolae al Manastirii Bogdana din judetul Radauti, intr-o racla argintata, impreuna cu moastele Sfantului Ierarh Teodosie (fostul episcop al Radautilor)

Acatistul Sfantului Leontie de la Radauti
(1 iulie)


Cu nevointe duhovnicesti toata viata ti-ai petrecut-o si primind jugul arhieriei cu smerenie si cu frica lui Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe care roaga-L sfinte preacuvioase Ierarhe Leontie sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1

Preacuviosului ierarh, iubitorului de nevointe duhovnicesti, inteleptului pastor al turmei celei cuvantatoare incredintate din voia lui Dumnezeu, folositorului celor bolnavi si intaritorului dreptei credinte cu dragoste sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Icosul 1

Auzind glasul Evangheliei - intrati pe poarta cea stramta si mergeti pe calea cea ingusta care duce la viata", din copilarie ai pasit pe aceasta cale, luand cu dragoste jugul lui Hristos si cu totul ai urmat Lui, lepadandu-te de sine, pentru care laude ca acestea aducem tie, sfinte Ierarhe Leontie:

Bucura-te, rugatorule fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale se risipesc uneltirile diavolilor;
Bucura-te, ca iubind rugaciunea teolog te-ai facut;
Bucura-te, ca mintea si inima pururea catre Domnul le-ai avut;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunea necontenita ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca nevointele tale sihastresti cu neincetate rugaciuni le-ai luminat;
Bucura-te, ca rugaciunile tale scara catre cer ti s-au facut;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale mangaiere ai dat celor ce veneau la tine;
Bucura-te, ca pe cei din primejdii cu rugaciunile tale i-ai izbavit;
Bucura-te, izbavitorule de patimile cele trupesti si sufletesti;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 2

Catedrala Radautilor ca un rai duhovnicesc ti-a fost tie parinte preaiubitorule al credintei ortodoxe, aici cu slavitii voievozi te-ai unit in sfintele rugaciuni catre Dumnezeu pentru Biserica si tara stramoseasca, cantand neincetat cu acestia lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Preaiubitor de liniste sihastreasca fiind, catre obstea cea mare a Laurei te-ai indreptat, unde cu nevointele duhovnicesti mintea ti-ai luminat cu lumina cunostintei de Dumnezeu, pentru care aceste laude aducem tie:

Bucura-te, omule ceresc in trup pamantesc;
Bucura-te, a ingerilor preaminunata privire;
Bucura-te, desfatarea raiului;
Bucura-te, chivernisitorule preaintelept al Tainelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, a cuviosilor cununa;
Bucura-te, a lavrei tale ocrotitor;
Bucura-te, al calugarilor preaintelept indrumator;
Bucura-te, ca pentru curatia sufletului tau harul preotiei ti s-a dat;
Bucura-te, ca pe aceasta cu smerenia inimii ai incununat-o;
Bucura-te, ca pe tine jertfa preacurata te-ai adus slujind Sfintele Taine;
Bucura-te, ca toata viata ta lui Hristos ai dat-o;
Bucura-te, lauda preotiei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 3

Cunoscand ca vrednicia slujirii preotesti numai oamenilor a fost data de Dumnezeu, la care ingerii din cer doar cu frica si cu cutremur privesc, tu cu acestia pururea ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Primind harul preotiei odata cu vrednicia de pastor al obstei sfintei manastiri Laura si mai mult ti-ai sporit nevointele duhovnicesti, curatindu-ti sufletul si luminandu-ti mintea, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, a manastirii Laura ocrotitor prin sfintele tale rugaciuni;
Bucura-te, preainteleptule pastor duhovnicesc;
Bucura-te, parinte bun al celor straini;
Bucura-te, al dreptei judecati invatator;
Bucura-te, odihna duhovniceasca a nevoitorilor;
Bucura-te, a calugarilor lumina;
Bucura-te, inteleapta calauza spre mantuire;
Bucura-te, al tainicelor ganduri cunoscator;
Bucura-te, al celor slabi intaritor;
Bucura-te, iscusit invatator al cumpatarii;
Bucura-te, cel ce ai dat iertare spre indreptare;
Bucura-te, pururea ostenitor intru rugaciune;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 4

Precum cerbul doreste apele curate ale izvoarelor asa si tu pururea ai dorit linistea sfintelor nevointe, silindu-te a ajunge, cu darul lui Dumnezeu, masura ingerilor cu care neincetat ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

In pustie salasluindu-te, multi ucenici ti-ai facut, intre care cel mai iubit tie si cunoscut noua a fost Daniil Sihastrul, parintele duhovnicesc al lui Stefan cel Mare, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, privighetoarea pustiei;
Bucura-te, al doilea Moise intru rugaciune;
Bucura-te, cel ce in pestera tainica te-ai nevoit;
Bucura-te,vistierie a rugaciunii inimii;
Bucura-te, a Duhului Sfant desfatata salasluire;
Bucura-te, neadormitule intru rugaciune;
Bucura-te, al postitorilor lauda;
Bucura-te, al pustnicilor intelept povatuitor;
Bucura-te, al diavolilor inspaimantare;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 5

Retras in linistea sihastriei Putnei, cercetat ai fost de catre calugari si credinciosi pe care i-ai folosit duhovniceste, cu darul lui Dumnezeu, caruia I-ai cantat neincetat: Aliluia!

Icosul 5

Precum lumina aprinzandu-se in sfesnic, se pune ca sa lumineze celor din casa, asa si tu ai fost randuit ca sa luminezi in sfesnicul slujirii arhieresti pe toti cei din casa lui Dumnezeu, Biserica noastra stramoseasca. Drept aceea laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, arhiereule al lui Hristros;
Bucura-te, cel mare intre arhierei;
Bucura-te, indreptator al credintei;
Bucura-te, al turmei tale preaiubit parinte duhovnicesc;
Bucura-te, faclie care luminezi pe cei din intunericul pacatelor;
Bucura-te, lauda arhiereilor;
Bucura-te, cel ce ai injugat viata sihastreasca cu slujirea arhiereasca;
Bucura-te, intelept intaritor al dreptei credinte;
Bucura-te, cel ce ai taiat din radacini eresurile dracesti;
Bucura-te, stalp neclintit al crestinatatii;
Bucura-te, pilda slujirii preotiei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 6

Jugul arhieriei impreuna cu cel al vietii calugaresti deopotriva purtand, ai urmat lui Hristos puitorul de nevointe, pastorind turma duhovniceasca in frica lui Dumnezeu si cu dragoste parinteasca cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 6

Cunoscand raspunderea slujirii arhipastoresti si vazandu-te cuprins de slabirea puterilor trupului, toiagul arhipastoriei, cu frica lui Dumnezeu, l-ai incredintat altuia mai tare si in sfanta manastire Laura te-ai retras intru privegheri si nevointe duhovnicesti, pentru care laude aducem tie:

Bucura-te, cel ce prin nevointele duhovnicesti vasul sufletului l-ai curatit;
Bucura-te, ca pe acesta l-ai sfintit cu harul cel de sus;
Bucura-te, templu prea curat al Sfantului Duh;
Bucura-te, ca asemanarea cu Dumnezeu ti-a fost cununa vietii tale;
Bucura-te, blandule pastor al obstei tale;
Bucura-te, mangaietorule al nevoitorilor;
Bucura-te, cel ce ai agonisit bucuria raiului;
Bucura-te, tamaie inmiresmata prin harul Duhului;
Bucura-te, fierbinte rugator catre Dumnezeu;
Bucura-te, cel impreuna cu ingerii slujitor lui Dumnezeu;
Bucura-te, chipul bunatatii;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 7

Cunoscand apropierea sfarsitului vietii tale pamantesti, obstea manastirii ai adunat-o in jurul tau si binecuvantand-o, cu pace te-ai mutat catre Dumnezeu caruia pururea ai cantat: Aliluia!

Icosul 7

Trupul tau cu adevarat templu al Duhului Sfant l-ai facut cu darul lui Dumnezeu, care in mormant fiind coborat neincetat a izvorat dar de vindecari celor ce cu credinta si cu dragoste veneau la mormantul tau, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;
Bucura-te, alinarea celor indurerati;
Bucura-te, izgonitorul demonilor;
Bucura-te, mangaietorul celor preaindurerati;
Bucura-te, ca viata ta de rugaciune calauza crestinilor s-a facut;
Bucura-te, ca si dupa adormirea ta cu dragoste ai fost cercetat de fiii tai duhovnicesti;
Bucura-te, ca pe acestia in dreapta credinta i-ai intarit;
Bucura-te, inteleptule povatuitor pe calea dreptei credinte;
Bucura-te, lauda si cununa obstei manastirii Laura;
Bucura-te, impreuna rugatorule cu Daniil Sihastrul;
Bucura-te, de Dumnezeu cuprinsule;
Bucura-te, faclie aprinsa in sfesnicul slujirii lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 8

Cunoscute fiind darurile lui Dumnezeu care s-au revarsat prin tine asupra credinciosilor si dupa adormirea ta cu evlavie, din voia lui Dumnezeu, sfantul tau trup a fost scos din mormant si asezat cu cinste in racla spre folosul cel sufletesc al celor ce cu dragoste lauda pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 8

Aduse cu cinste sfintele tale moaste in catedrala din Radauti unde cu vrednicie ai arhipastorit, credinciosii neincetat au venit la tine sarutand sfintele tale moaste cu credinta si cu dragoste. Drept aceea cantare ca aceasta aducem tie:

Bucura-te, invatatorule al dogmelor credintei ortodoxe;
Bucura-te, comoara de mare pret a credintei ortodoxe;
Bucura-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, grabnicule tamaduitor al celor bolnavi;
Bucura-te, limanul lin al celor invaluiti de multe necazuri;
Bucura-te, indreptatorul celor gresiti;
Bucura-te, pazitorul cel neclintit al randuielii Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, cel ce inchizi gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucura-te, descoperitorul nedreptatii;
Bucura-te, al credinciosilor tare ajutator;
Bucura-te, taria oraselor si satelor noastre;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 9

Adevarat parinte te-ai aratat credinciosilor si dupa adormirea ta, ca tu impartasesti mangaiere si intaresti in savarsirea faptelor bune pe toti cei ce cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Izvor nesecat de vindecari s-au aratat sfintele tale moaste tuturor celor care cu credinta au venit si au cerut rugaciunile tale bine primite la Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, parintele orfanilor;
Bucura-te, sprijinitorul vaduvelor;
Bucura-te, ajutatorul celor lipsiti;
Bucura-te, impaciuitorul celor invrajbiti;
Bucura-te, nadejdea celor nedreptatiti;
Bucura-te, descoperitorul furilor;
Bucura-te, cel ce dai intelepciune copiilor;
Bucura-te, pacea celor casatoriti;
Bucura-te, al bolnavilor doctor fara plata;
Bucura-te, al ostasilor imbarbatare;
Bucura-te, al calatorilor ocrotitor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 10

Ierarh luminat cu mintea prin Duhul Sfant si parinte cu adevarat te-au aratat faptele vietii tale, ca cel care pururea ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Teologhisitor cu adevarat ai fost prin rugaciunile tale neincetate, vorbind cu Dumnezeu, Caruia cu inima si cu buzele curatite prin harul Sfantului Duh laude I-ai adus. Drept aceea si noi aducem tie cantarea aceasta:

Bucura-te, lauda arhiereilor;
Bucura-te, povatuitorule cel bun;
Bucura-te, sabie ascutita care tai eresurile;
Bucura-te, a credinciosilor bucurie;
Bucura-te, ca rusinezi pe cei vicleni;
Bucura-te, indreptarea celor rataciti;
Bucura-te, trambita cuvantarii de Dumnezeu;
Bucura-te, vestitorul cel tare al Sfintei Treimi;
Bucura-te, candela nestinsa a credintei ortodoxe;
Bucura-te, margaritarul de mare pret al dreptei credinte;
Bucura-te, calauza inteleapta a pastorilor sfintiti prin harul preotiei;
Bucura-te, preasfintite slujitorule al harului Sfantului Duh;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 11

Sfintele tale moaste nenumarate faceri de bine au revarsat, prin darul lui Dumnezeu, veacuri de-a randul, dar vitregia vremurilor a facut ca acest odor de mare pret al credintei noastre sa fie tainuit pentru oarecare timp, apoi, pentru a noastra mangaiere, bucurie si folosinta, sufleteasca si trupeasca, iarasi s-au aflat, pentru care mila a lui Dumnezeu pentru noi, impreuna cu tine Ii cantam: Aliluia!

Icosul 11

Desi au fost ascunse pentru credinciosi, oarecare timp, sfintele tale moaste, totusi a ramas amintirea facerilor tale de bine in inimile lor din neam in neam, pentru care laude ca acestea aducem tie;

Bucura-te, doctorul bolnavilor care lesne dai vindecari cu darul lui Dumnezeu;
Bucura-te, invatatorul infranarii;
Bucura-te, intaritorul postitorilor;
Bucura-te, preacuvioase parinte ierarhe;
Bucura-te, vorbitorule cu ingerii;
Bucura-te, ca ai slujit lepadat cu totul de cele ale lumii trecatoare;
Bucura-te, ca nefurata si nestricacioasa comoara ti-ai agonisit in cer;
Bucura-te, ca cele pamantesti lepadandu-le, cele ceresti ai dobandit;
Bucura-te, visteria milei lui Dumnezeu;
Bucura-te, impreuna locuitorule cu ingerii in cer;
Bucura-te, cununa Bisericii;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 12

Cetatea Radautilor intarire in credinta si alinare in necazuri pururea te are pe tine, sfinte Ierarhe Leontie, pentru care canta neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Neamuri straine de credinta si de tara punand stapanire pe pamantul romanesc nu au putut abate de la dreapta credinta pe fiii Bisericii noastre stramosesti, avandu-te pe tine, sfinte Ierarhe Leontie, ocrotitor si intarire neclintita, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, a noastra tarie sufleteasca;
Bucura-te, zidul cel neclintit al credintei noastre ortodoxe;
Bucura-te, a noastra binecuvantare;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, a Radautilor cununa;
Bucura-te, a Bucovinei lauda;
Bucura-te, impreuna rugator cu Daniil Sihastrul si Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant;
Bucura-te, ierarhul cel prea ales al lui Dumnezeu;
Bucura-te, parintele nostru duhovnicesc;
Bucura-te, odraslirea preacurata a Duhului Sfant pe pamantul Bucovinei;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale in dreapta credinta ne pastram;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale pe vrajmasii vazuti si nevazuti ii biruim;
Bucura-te, cununa Bisericii noastre stramosesti;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 13

O, preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos si lauda credintei noastre stramosesti, izbaveste-ne din orice primejdie si roaga pe milostivul Dumnezeu sa pastreze pe toti fiii neamului nostru romanesc in dreapta credinta, in unirea dragostei si taria nadejdii implinirii dorintei noastre sfinte de a trai in pace impreuna, multumind pururea lui Dumnezeu pentru toate si cantandu-I: Aliluia !

O, preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos si lauda credintei noastre stramosesti, izbaveste-ne din orice primejdie si roaga pe milostivul Dumnezeu sa pastreze pe toti fiii neamului nostru romanesc in dreapta credinta, in unirea dragostei si taria nadejdii implinirii dorintei noastre sfinte de a trai in pace impreuna, multumind pururea lui Dumnezeu pentru toate si cantandu-I: Aliluia !

O, preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos si lauda credintei noastre stramosesti, izbaveste-ne din orice primejdie si roaga pe milostivul Dumnezeu sa pastreze pe toti fiii neamului nostru romanesc in dreapta credinta, in unirea dragostei si taria nadejdii implinirii dorintei noastre sfinte de a trai in pace impreuna, multumind pururea lui Dumnezeu pentru toate si cantandu-I: Aliluia !

Icosul 1

Auzind glasul Evangheliei - intrati pe poarta cea stramta si mergeti pe calea cea ingusta care duce la viata", din copilarie ai pasit pe aceasta cale, luand cu dragoste jugul lui Hristos si cu totul ai urmat Lui, lepadandu-te de sine, pentru care laude ca acestea aducem tie, sfinte Ierarhe Leontie:

Bucura-te, rugatorule fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale se risipesc uneltirile diavolilor;
Bucura-te, ca iubind rugaciunea teolog te-ai facut;
Bucura-te, ca mintea si inima pururea catre Domnul le-ai avut;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunea necontenita ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca nevointele tale sihastresti cu neincetate rugaciuni le-ai luminat;
Bucura-te, ca rugaciunile tale scara catre cer ti s-au facut;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale mangaiere ai dat celor ce veneau la tine;
Bucura-te, ca pe cei din primejdii cu rugaciunile tale i-ai izbavit;
Bucura-te, izbavitorule de patimile cele trupesti si sufletesti;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 1

Preacuviosului ierarh, iubitorului de nevointe duhovnicesti, inteleptului pastor al turmei celei cuvantatoare incredintate din voia lui Dumnezeu, folositorului celor bolnavi si intaritorului dreptei credinte cu dragoste sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Rugaciune catre Sfantul Leontie de la Radauti:

Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, primeste smerita noastra rugaciune, precum Mantuitorul a primit cei doi bani ai vaduvei, si cere pentru noi dar si putere, ca toate poftele trupesti calcand, sa vietuim in buna cinstire si curatie, agonisind iertare de pacate si trecere fara primejdie in ceasul mortii, si cand vom trece noi intru nadejdea Invierii spre viata de veci, pururea sa ne desfatam de preafericita fata a lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat si slavit, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.