Sfantul Ierarh Leontie - Manastirea Bogdana


Sfantul Ierarh Leontie

Sfinte moaste: la Manastirea Bogdana, in pronaosul bisericii Sfantul Nicolae, din Radauti
Icoana facatoare de minuni a Sfantului Leontie, imbracata in argint.
Zi de praznuire: 1 iulie


Nu departe de Manastirea Putna, in preajma Radautilor, se afla Schitul Laura (Lavra) unde s-a nevoit Sfantul Leontie.
Sfantul Leontie a trait la sfarsitul veacului al XIV-lea si prima parte a celui de-al XV-lea. Anul exact al nasterii sale nu se cunoaste.
A fost unul dintre calugarii cu viata aleasa, fiind considerat sfant, inca din timpul vietii, de cei care il cautau pentru a-i cere sfatul, la manastirea Laura.
La imbracarea hainei monahale, la manastirea Bogdana, primul sau nume a fost Lavrentie. Dupa deprinderea rigorilor vietii monahale, Lavrentie a primit binecuvantarea pentru a se retrage in sihastria din Codrii Radautilor.
Intors din sihastrie, se infiinteaza Schitul Laura sau Lavra (de la numele pustnicului Lavrentie). Schitul numara la inceutul veacului al XV-lea zeci de sihastri si ucenici. Cel mai iscusit era insa Cuviosul Daniil Sihastrul, aflat atunci la inceput de drum duhovnicesc.
Traditia spune ca, inca din acele vremuri, Cuviosul Lavrentie devenise purtator de haruri dumnezeiesti iar prin rugaciunile sale avea puterea de a tamadui boli. Era cautat de multi credinciosi munciti de boli grave si care cautau tamaduire!
Dupa infiintarea scaunului episcopal de la Radauti in timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), smeritul monah Lavrentie a primit cinstea episcopatului. Manastirea Laura a fost lasata in grija celui mai destoinic ucenic al sau, nimeni altul decat binecunoscutul Daniil Sihastrul, sfatuitorul voievodului Stefan cel Mare si Sfant.
" Chemat la scaunul cel nou al Episcopiei de Radauti pentru viata si renumele curatiei lui, s-a ostenit ca un viteaz inr azboiul cel nevazut, aratandu-se biruitor in valtoarea luptelor cu rautatiole vremii si ale asupritorilor. De aceea, mana Domnului a fost asupra lui in toata vremea. Rugaciunile Ierarhului Lavrentie aduceau pe toti la Mantuitorul Iisus Hristos, faptele lui minunau pe cei din jur, iar cu puterea lui Dumnezeu a intarit pe drept credinciosii crestini".  
Ajuns la o varsta inaintata, vladica Lavrentie s-a retras din scaunul episcopal, pentru a duce viata de sihastru. A revenit la Schitul Laura si a primit cinstea de a imbraca chipul schimniciei, schimband-i-se numele din Lavrentie in Leontie.
Se spune ca Sfantul Ierarh Leontie si-a cunoscut dinainte sfarsitul si s-a pregatit cum se cuvine : si-a cerut iertare de la ucenicii sai , le-a dat ultimle invataturi si apoi a adormit intru Domnul.
Este inmormantat initial in biserica de lemn a aceluiasi lacas unde vietuise: Schitul Laura.
Traditia spune ca Sfantul Ierarh Leontie a plecat la Domnul la sfarsitul domniei lui Alexandru cel Bun.
Dupa moarte, trupul sau a ramas neputrezit si, atat datorita amintirii ramase in mintea credinciosilor, cat si faimei moastelor sale de a fi facatoare de minuni, a fost cinstit foarte curand dupa trecerea la Domnul ca sfant, la data de 1 iulie si sfintele sale moaste au fost mutate in Biserica Sfantul Nicolae a Manastirii Bogdana din Radauti.
In iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea oficiala a Sfantului Leontie. Data pomenirii sale a fost pastrata la 1 iulie, dupa vechea traditie.
Sfintele moaste ale Sfantului Ierarh Leontie sunt depuse in pronaosul Bisericii Sfantul Nicolae al Manastirii Bogdana din judetul Radauti, intr-o racla argintata, impreuna cu moastele Sfantului Ierarh Teodosie (fostul episcop al Radautilor)

Acatistul Sfantului Leontie de la Radauti
(1 iulie)


Cu nevointe duhovnicesti toata viata ti-ai petrecut-o si primind jugul arhieriei cu smerenie si cu frica lui Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe care roaga-L sfinte preacuvioase Ierarhe Leontie sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1

Preacuviosului ierarh, iubitorului de nevointe duhovnicesti, inteleptului pastor al turmei celei cuvantatoare incredintate din voia lui Dumnezeu, folositorului celor bolnavi si intaritorului dreptei credinte cu dragoste sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Icosul 1

Auzind glasul Evangheliei - intrati pe poarta cea stramta si mergeti pe calea cea ingusta care duce la viata", din copilarie ai pasit pe aceasta cale, luand cu dragoste jugul lui Hristos si cu totul ai urmat Lui, lepadandu-te de sine, pentru care laude ca acestea aducem tie, sfinte Ierarhe Leontie:

Bucura-te, rugatorule fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale se risipesc uneltirile diavolilor;
Bucura-te, ca iubind rugaciunea teolog te-ai facut;
Bucura-te, ca mintea si inima pururea catre Domnul le-ai avut;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunea necontenita ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca nevointele tale sihastresti cu neincetate rugaciuni le-ai luminat;
Bucura-te, ca rugaciunile tale scara catre cer ti s-au facut;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale mangaiere ai dat celor ce veneau la tine;
Bucura-te, ca pe cei din primejdii cu rugaciunile tale i-ai izbavit;
Bucura-te, izbavitorule de patimile cele trupesti si sufletesti;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 2

Catedrala Radautilor ca un rai duhovnicesc ti-a fost tie parinte preaiubitorule al credintei ortodoxe, aici cu slavitii voievozi te-ai unit in sfintele rugaciuni catre Dumnezeu pentru Biserica si tara stramoseasca, cantand neincetat cu acestia lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Preaiubitor de liniste sihastreasca fiind, catre obstea cea mare a Laurei te-ai indreptat, unde cu nevointele duhovnicesti mintea ti-ai luminat cu lumina cunostintei de Dumnezeu, pentru care aceste laude aducem tie:

Bucura-te, omule ceresc in trup pamantesc;
Bucura-te, a ingerilor preaminunata privire;
Bucura-te, desfatarea raiului;
Bucura-te, chivernisitorule preaintelept al Tainelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, a cuviosilor cununa;
Bucura-te, a lavrei tale ocrotitor;
Bucura-te, al calugarilor preaintelept indrumator;
Bucura-te, ca pentru curatia sufletului tau harul preotiei ti s-a dat;
Bucura-te, ca pe aceasta cu smerenia inimii ai incununat-o;
Bucura-te, ca pe tine jertfa preacurata te-ai adus slujind Sfintele Taine;
Bucura-te, ca toata viata ta lui Hristos ai dat-o;
Bucura-te, lauda preotiei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 3

Cunoscand ca vrednicia slujirii preotesti numai oamenilor a fost data de Dumnezeu, la care ingerii din cer doar cu frica si cu cutremur privesc, tu cu acestia pururea ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Primind harul preotiei odata cu vrednicia de pastor al obstei sfintei manastiri Laura si mai mult ti-ai sporit nevointele duhovnicesti, curatindu-ti sufletul si luminandu-ti mintea, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, a manastirii Laura ocrotitor prin sfintele tale rugaciuni;
Bucura-te, preainteleptule pastor duhovnicesc;
Bucura-te, parinte bun al celor straini;
Bucura-te, al dreptei judecati invatator;
Bucura-te, odihna duhovniceasca a nevoitorilor;
Bucura-te, a calugarilor lumina;
Bucura-te, inteleapta calauza spre mantuire;
Bucura-te, al tainicelor ganduri cunoscator;
Bucura-te, al celor slabi intaritor;
Bucura-te, iscusit invatator al cumpatarii;
Bucura-te, cel ce ai dat iertare spre indreptare;
Bucura-te, pururea ostenitor intru rugaciune;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 4

Precum cerbul doreste apele curate ale izvoarelor asa si tu pururea ai dorit linistea sfintelor nevointe, silindu-te a ajunge, cu darul lui Dumnezeu, masura ingerilor cu care neincetat ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

In pustie salasluindu-te, multi ucenici ti-ai facut, intre care cel mai iubit tie si cunoscut noua a fost Daniil Sihastrul, parintele duhovnicesc al lui Stefan cel Mare, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, privighetoarea pustiei;
Bucura-te, al doilea Moise intru rugaciune;
Bucura-te, cel ce in pestera tainica te-ai nevoit;
Bucura-te,vistierie a rugaciunii inimii;
Bucura-te, a Duhului Sfant desfatata salasluire;
Bucura-te, neadormitule intru rugaciune;
Bucura-te, al postitorilor lauda;
Bucura-te, al pustnicilor intelept povatuitor;
Bucura-te, al diavolilor inspaimantare;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 5

Retras in linistea sihastriei Putnei, cercetat ai fost de catre calugari si credinciosi pe care i-ai folosit duhovniceste, cu darul lui Dumnezeu, caruia I-ai cantat neincetat: Aliluia!

Icosul 5

Precum lumina aprinzandu-se in sfesnic, se pune ca sa lumineze celor din casa, asa si tu ai fost randuit ca sa luminezi in sfesnicul slujirii arhieresti pe toti cei din casa lui Dumnezeu, Biserica noastra stramoseasca. Drept aceea laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, arhiereule al lui Hristros;
Bucura-te, cel mare intre arhierei;
Bucura-te, indreptator al credintei;
Bucura-te, al turmei tale preaiubit parinte duhovnicesc;
Bucura-te, faclie care luminezi pe cei din intunericul pacatelor;
Bucura-te, lauda arhiereilor;
Bucura-te, cel ce ai injugat viata sihastreasca cu slujirea arhiereasca;
Bucura-te, intelept intaritor al dreptei credinte;
Bucura-te, cel ce ai taiat din radacini eresurile dracesti;
Bucura-te, stalp neclintit al crestinatatii;
Bucura-te, pilda slujirii preotiei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 6

Jugul arhieriei impreuna cu cel al vietii calugaresti deopotriva purtand, ai urmat lui Hristos puitorul de nevointe, pastorind turma duhovniceasca in frica lui Dumnezeu si cu dragoste parinteasca cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 6

Cunoscand raspunderea slujirii arhipastoresti si vazandu-te cuprins de slabirea puterilor trupului, toiagul arhipastoriei, cu frica lui Dumnezeu, l-ai incredintat altuia mai tare si in sfanta manastire Laura te-ai retras intru privegheri si nevointe duhovnicesti, pentru care laude aducem tie:

Bucura-te, cel ce prin nevointele duhovnicesti vasul sufletului l-ai curatit;
Bucura-te, ca pe acesta l-ai sfintit cu harul cel de sus;
Bucura-te, templu prea curat al Sfantului Duh;
Bucura-te, ca asemanarea cu Dumnezeu ti-a fost cununa vietii tale;
Bucura-te, blandule pastor al obstei tale;
Bucura-te, mangaietorule al nevoitorilor;
Bucura-te, cel ce ai agonisit bucuria raiului;
Bucura-te, tamaie inmiresmata prin harul Duhului;
Bucura-te, fierbinte rugator catre Dumnezeu;
Bucura-te, cel impreuna cu ingerii slujitor lui Dumnezeu;
Bucura-te, chipul bunatatii;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 7

Cunoscand apropierea sfarsitului vietii tale pamantesti, obstea manastirii ai adunat-o in jurul tau si binecuvantand-o, cu pace te-ai mutat catre Dumnezeu caruia pururea ai cantat: Aliluia!

Icosul 7

Trupul tau cu adevarat templu al Duhului Sfant l-ai facut cu darul lui Dumnezeu, care in mormant fiind coborat neincetat a izvorat dar de vindecari celor ce cu credinta si cu dragoste veneau la mormantul tau, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;
Bucura-te, alinarea celor indurerati;
Bucura-te, izgonitorul demonilor;
Bucura-te, mangaietorul celor preaindurerati;
Bucura-te, ca viata ta de rugaciune calauza crestinilor s-a facut;
Bucura-te, ca si dupa adormirea ta cu dragoste ai fost cercetat de fiii tai duhovnicesti;
Bucura-te, ca pe acestia in dreapta credinta i-ai intarit;
Bucura-te, inteleptule povatuitor pe calea dreptei credinte;
Bucura-te, lauda si cununa obstei manastirii Laura;
Bucura-te, impreuna rugatorule cu Daniil Sihastrul;
Bucura-te, de Dumnezeu cuprinsule;
Bucura-te, faclie aprinsa in sfesnicul slujirii lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 8

Cunoscute fiind darurile lui Dumnezeu care s-au revarsat prin tine asupra credinciosilor si dupa adormirea ta cu evlavie, din voia lui Dumnezeu, sfantul tau trup a fost scos din mormant si asezat cu cinste in racla spre folosul cel sufletesc al celor ce cu dragoste lauda pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 8

Aduse cu cinste sfintele tale moaste in catedrala din Radauti unde cu vrednicie ai arhipastorit, credinciosii neincetat au venit la tine sarutand sfintele tale moaste cu credinta si cu dragoste. Drept aceea cantare ca aceasta aducem tie:

Bucura-te, invatatorule al dogmelor credintei ortodoxe;
Bucura-te, comoara de mare pret a credintei ortodoxe;
Bucura-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, grabnicule tamaduitor al celor bolnavi;
Bucura-te, limanul lin al celor invaluiti de multe necazuri;
Bucura-te, indreptatorul celor gresiti;
Bucura-te, pazitorul cel neclintit al randuielii Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, cel ce inchizi gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucura-te, descoperitorul nedreptatii;
Bucura-te, al credinciosilor tare ajutator;
Bucura-te, taria oraselor si satelor noastre;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 9

Adevarat parinte te-ai aratat credinciosilor si dupa adormirea ta, ca tu impartasesti mangaiere si intaresti in savarsirea faptelor bune pe toti cei ce cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Izvor nesecat de vindecari s-au aratat sfintele tale moaste tuturor celor care cu credinta au venit si au cerut rugaciunile tale bine primite la Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, parintele orfanilor;
Bucura-te, sprijinitorul vaduvelor;
Bucura-te, ajutatorul celor lipsiti;
Bucura-te, impaciuitorul celor invrajbiti;
Bucura-te, nadejdea celor nedreptatiti;
Bucura-te, descoperitorul furilor;
Bucura-te, cel ce dai intelepciune copiilor;
Bucura-te, pacea celor casatoriti;
Bucura-te, al bolnavilor doctor fara plata;
Bucura-te, al ostasilor imbarbatare;
Bucura-te, al calatorilor ocrotitor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 10

Ierarh luminat cu mintea prin Duhul Sfant si parinte cu adevarat te-au aratat faptele vietii tale, ca cel care pururea ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Teologhisitor cu adevarat ai fost prin rugaciunile tale neincetate, vorbind cu Dumnezeu, Caruia cu inima si cu buzele curatite prin harul Sfantului Duh laude I-ai adus. Drept aceea si noi aducem tie cantarea aceasta:

Bucura-te, lauda arhiereilor;
Bucura-te, povatuitorule cel bun;
Bucura-te, sabie ascutita care tai eresurile;
Bucura-te, a credinciosilor bucurie;
Bucura-te, ca rusinezi pe cei vicleni;
Bucura-te, indreptarea celor rataciti;
Bucura-te, trambita cuvantarii de Dumnezeu;
Bucura-te, vestitorul cel tare al Sfintei Treimi;
Bucura-te, candela nestinsa a credintei ortodoxe;
Bucura-te, margaritarul de mare pret al dreptei credinte;
Bucura-te, calauza inteleapta a pastorilor sfintiti prin harul preotiei;
Bucura-te, preasfintite slujitorule al harului Sfantului Duh;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 11

Sfintele tale moaste nenumarate faceri de bine au revarsat, prin darul lui Dumnezeu, veacuri de-a randul, dar vitregia vremurilor a facut ca acest odor de mare pret al credintei noastre sa fie tainuit pentru oarecare timp, apoi, pentru a noastra mangaiere, bucurie si folosinta, sufleteasca si trupeasca, iarasi s-au aflat, pentru care mila a lui Dumnezeu pentru noi, impreuna cu tine Ii cantam: Aliluia!

Icosul 11

Desi au fost ascunse pentru credinciosi, oarecare timp, sfintele tale moaste, totusi a ramas amintirea facerilor tale de bine in inimile lor din neam in neam, pentru care laude ca acestea aducem tie;

Bucura-te, doctorul bolnavilor care lesne dai vindecari cu darul lui Dumnezeu;
Bucura-te, invatatorul infranarii;
Bucura-te, intaritorul postitorilor;
Bucura-te, preacuvioase parinte ierarhe;
Bucura-te, vorbitorule cu ingerii;
Bucura-te, ca ai slujit lepadat cu totul de cele ale lumii trecatoare;
Bucura-te, ca nefurata si nestricacioasa comoara ti-ai agonisit in cer;
Bucura-te, ca cele pamantesti lepadandu-le, cele ceresti ai dobandit;
Bucura-te, visteria milei lui Dumnezeu;
Bucura-te, impreuna locuitorule cu ingerii in cer;
Bucura-te, cununa Bisericii;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 12

Cetatea Radautilor intarire in credinta si alinare in necazuri pururea te are pe tine, sfinte Ierarhe Leontie, pentru care canta neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Neamuri straine de credinta si de tara punand stapanire pe pamantul romanesc nu au putut abate de la dreapta credinta pe fiii Bisericii noastre stramosesti, avandu-te pe tine, sfinte Ierarhe Leontie, ocrotitor si intarire neclintita, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, a noastra tarie sufleteasca;
Bucura-te, zidul cel neclintit al credintei noastre ortodoxe;
Bucura-te, a noastra binecuvantare;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, a Radautilor cununa;
Bucura-te, a Bucovinei lauda;
Bucura-te, impreuna rugator cu Daniil Sihastrul si Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant;
Bucura-te, ierarhul cel prea ales al lui Dumnezeu;
Bucura-te, parintele nostru duhovnicesc;
Bucura-te, odraslirea preacurata a Duhului Sfant pe pamantul Bucovinei;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale in dreapta credinta ne pastram;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale pe vrajmasii vazuti si nevazuti ii biruim;
Bucura-te, cununa Bisericii noastre stramosesti;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 13

O, preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos si lauda credintei noastre stramosesti, izbaveste-ne din orice primejdie si roaga pe milostivul Dumnezeu sa pastreze pe toti fiii neamului nostru romanesc in dreapta credinta, in unirea dragostei si taria nadejdii implinirii dorintei noastre sfinte de a trai in pace impreuna, multumind pururea lui Dumnezeu pentru toate si cantandu-I: Aliluia !

O, preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos si lauda credintei noastre stramosesti, izbaveste-ne din orice primejdie si roaga pe milostivul Dumnezeu sa pastreze pe toti fiii neamului nostru romanesc in dreapta credinta, in unirea dragostei si taria nadejdii implinirii dorintei noastre sfinte de a trai in pace impreuna, multumind pururea lui Dumnezeu pentru toate si cantandu-I: Aliluia !

O, preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos si lauda credintei noastre stramosesti, izbaveste-ne din orice primejdie si roaga pe milostivul Dumnezeu sa pastreze pe toti fiii neamului nostru romanesc in dreapta credinta, in unirea dragostei si taria nadejdii implinirii dorintei noastre sfinte de a trai in pace impreuna, multumind pururea lui Dumnezeu pentru toate si cantandu-I: Aliluia !

Icosul 1

Auzind glasul Evangheliei - intrati pe poarta cea stramta si mergeti pe calea cea ingusta care duce la viata", din copilarie ai pasit pe aceasta cale, luand cu dragoste jugul lui Hristos si cu totul ai urmat Lui, lepadandu-te de sine, pentru care laude ca acestea aducem tie, sfinte Ierarhe Leontie:

Bucura-te, rugatorule fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale se risipesc uneltirile diavolilor;
Bucura-te, ca iubind rugaciunea teolog te-ai facut;
Bucura-te, ca mintea si inima pururea catre Domnul le-ai avut;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunea necontenita ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca nevointele tale sihastresti cu neincetate rugaciuni le-ai luminat;
Bucura-te, ca rugaciunile tale scara catre cer ti s-au facut;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale mangaiere ai dat celor ce veneau la tine;
Bucura-te, ca pe cei din primejdii cu rugaciunile tale i-ai izbavit;
Bucura-te, izbavitorule de patimile cele trupesti si sufletesti;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 1

Preacuviosului ierarh, iubitorului de nevointe duhovnicesti, inteleptului pastor al turmei celei cuvantatoare incredintate din voia lui Dumnezeu, folositorului celor bolnavi si intaritorului dreptei credinte cu dragoste sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Rugaciune catre Sfantul Leontie de la Radauti:

Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, primeste smerita noastra rugaciune, precum Mantuitorul a primit cei doi bani ai vaduvei, si cere pentru noi dar si putere, ca toate poftele trupesti calcand, sa vietuim in buna cinstire si curatie, agonisind iertare de pacate si trecere fara primejdie in ceasul mortii, si cand vom trece noi intru nadejdea Invierii spre viata de veci, pururea sa ne desfatam de preafericita fata a lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat si slavit, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
 




Manastirea Bogdana

Manastirea Bogdana
Adresa: str. Bogdan-Voda, nr.6, cod postal 5875, Municipiul Radauti, judetul Suceava
Telefon: 0744.310.508
Ctitor: domnitorul Bogdan I Intemeietorul (1364) si prima manastire de piatra construita in Moldova.
Sfinte moaste: AMoastele Sfantului Ierarh Leontie si ale Sfatului Ierarh Teodosie, aflate intr-o racla de argint, in pronaosul bisericii Sfantul Nicolae.
Icoana facatoare de minuni a Sfantului Leontie, imbracata in argint.


Spui Bucovina si ti se deruleaza in tara ochilor minunile Mantuitorului pe Pamant : bisericile Bucovinei! Dintre aceste minuni extraordinare face parte si Manastirea Bogdana!
Localitatea in care a fost ridicata biserica Manastirii Bogdana are o vechime de peste 2 milenii si a devenit un important centru pentru mestesugari, tarani dar si micii comercianti.
In aceste locuri insa locuiau si numerosi pustnici dar isi intemeiaza sihastrii aici.
Anul 1359 este legat de Intemeierea Moldovei sau "Descalecatul lui Dragos". O parte din familiile aritocrate din Maramures, din cauza conditiilor din ce in ce mai vitrege existente in nordul Transilvaiei, se retrage aici. Dragos-Voda si-a intemeiat la Radauti una dintre resedintele domnesti.
Traditia spune ca in localitatea Radauti exista deja o biserica de lemn inca din primii ani ai sec. al-XIV-lea. Ctitorul ei este insa anonim!
In anul 1367, domnitorul Bogdan I Intemeietorul - primul domn al Tarii Moldovei- este inhumat in bisericuta de lemn din Radauti.
Nepotul sau, Petru I, a inlocuit biserica de lemn inaltand una de zid. Hramul va fi inchinat Marelui Ierarh Nicolae. Aceasta este biserica ManastiriiBogdana, devenita pentru scurt timp biserica episcopala.
Anul 1404: in vremea domnitorului Alexandru cel Bun sunt aduse la Suceava moastele Sfantului Ioan cel Nou.
Biserica „Sfantul Nicolae“ din Radauti este prima biserica de piatra construita in Moldova.
Locasul, sfintit in 1364, avea sa fie necropola domnitorilor moldoveni, de la Bogdan I, pana la Alexandru cel Bun.
In biserica Manastirii Bogdana, in naos, isi dorm somnul de veci:
-Bogdan I;
-Latcu;
-Stefan I;
-Roman I;
-Bogdan, fratele domnitorului Alexandru cel Bun;
-Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun.
In pronaosul bisericii se afla alte 2 morminte:
-al Doamnei Stana, sotia lui Bogdan al III-lea si mama lui Stefanita Voda;
-mormantul Anastasiei, fiica lui Latcu.
" Biserica Bogdana, citorita de slavitul voievod Bogdan, supranumit cel Batran, intemeietorul Moldovei, adapostind 11 morminte de voievozi, doamne, rude domnesti si demnitare poate fi numita si Panteonul Moldovei.

- „De Hristos iubitorul“ voievod Stefan cel Mare a fost si el legat sufleteste de Manastirea Bogdana, locul unde isi dormeau somnul de veci multi dintre strabunii sai. Marturie stau si astazi inscriptiile de pe pietrele de pe mormintele din biserica „Sfantul Nicolae“:

- „Dreptmaritorul si de Hristos iubitorul Io Stefan voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a infrumusetat acest mormant mamei sale Stana, in anul 7026 (1518) luna ianuarie 28, sub episcopul Pahomie“.

- „Io Stefan voievod, domn al Tarii Moldovei, in anul 7005 (1497) luna lui aprilie 11, a infrumusetat mormantul strabunicii sale, a cneaghinei Anastasia, care a dat Cotmanul acestui locas, fiica lui Latcu voievod, ea a raposat in anul 6928 (1419) luna martie 26“.

- „Din mila lui Dumnezeu, Io Stefan voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a impodobit acest mormant, strabunului sau, batranului Bogdan voievod, in anul 6988 (1480) luna ianuarie 27“.

- „Binecredinciosul si de Hristos iubitorul, Io Stefan Voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a impodobit mormantul acesta stramosului sau Latcu Voievod, in anul 6988 (1480) luna ianuarie 20, in timpul episcopului de Radauti, Ioanichie“.

- „Dreptmaritorul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, domnul Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a infrumusetat mormant stramosului sau Ioan Stefan Voievod cel Batran, care a batut pe unguri la Hindau, in anul 6988 (1480) luna mai 20“.

- „Din mila lui Dumnezeu, binecinstitorul domnul nostru, Io Stefan Voievod, domn a toata Tara Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a impodobit mormantul acesta stramosului sau, Roman Voievod, domn al Tarii Moldovei, in anul 6987 (1479) luna decembrie 15“.

- „Dreptmaritorul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, domnul Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a infrumusetat acest mormant mosului sau Bogdan Voievod, fratele lui Alexandru Voievod, in anul 6988 (1480) luna ianuarie 23 zile, spre vesnica lui pomenire“.

- „Binecredinciosul si de Hristos iubitorul, Io Stefan Voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a impodobit mormantul acesta unchiului sau, Bogdan Voievod, fiul lui Alexandru Voievod in anul 6988 (1480) luna ianuarie 30“.

Devenind gropnita domneasca, voievozii Moldovei Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Alexandru Lapusneanul si altii au facut mari danii de bunuri materiale si au infiintat in jurul ei institutile de cultura caracteristice epocii"

Inaintea usii pronaosului se gaseste piatra de mormant a Episcopului Ioanichie, mort la 1504.
Inceputul sec. al-XV-lea, Sfantul Leontie este chemat sa conduca scaunul episcopal de la Radauti, lasand Schitul Laura sub conducerea ucenicului sau, Cuviosul Daniil Sihastrul.
Anul 1599! Alexandru Lapusneanu mareste spatiul bisericii Sfantul Nicolae, adaugand un pridvor cu doua intrari laterale (una spre nord si una spre sud).
Marturie sta pisania:
" Cu bunavointa Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Duhului Sfant s-a inceput si zidit acest pridvor bisericesc de dreptmaritorul si inchinatorul Treimii, domnul Io Alexandru voieovd, domnitorul Tarii Moldovei, in anul 7067 (1559), luna iunie 30, si sub episcopul chir Eftimie".
1600. Anastasie Crimca devine pentru cateva luni Episcop al Radautilor, sub domnia maritului domn Mihai Viteazul care infaptuieste Marea Unire a celor trei tari romanesti.
Anul 1670. Sfantul Ierarh Teodosie devine Episcop de Radauti.
In anul 1775, nordul Moldovei intra sub stapanirea Imperiului Habsburgic. Biserica Sfantul Nicolae devine biserica de parohie, iar Episcopia Radautilor este transferata la Cernauti, dobandind abia in anul 1875 (un secol mai tarziu) statutul de Mitropolie a Bucovinei.
In anul 1781, la nord-vest de biserica Sfantul Nicolae se ridica clopotnita de piatra, in vremea Episcopului Dositei. Clopotnita contine 4 clopotele , unul fiind daruit chiar de catre domnitorul Stefan cel Mare.
In subsol, se afla o pivnita cu destinatie administrativa.
Regimul comunist decide ca in acest monument istoric sa nu se mai savarseasca slujbe, ea fiind destinata doar turistilor spre vizitare.
Intre anii 1974-1977, au fost executate lucrari de restaurare. Cu aceasta ocazie, sunt descoperite moastele Sfantului Ierarh Leontie.
In anul 1991, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane aproba reinfiintarea Manastirii Bogdana, iar un an mai tarziu, se hotaraste de catre acelasi Sinos canonizarea Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti, pomenit in prima zi la lunii iulie.
In anul 2005, la 1 iulie, este sfintit paraclisul purtand hramul Sfantului Ierarh Leontie.
In 2011, este inaugurat si sfintit Asezamantul de copii " Sfantul Ierarh Leontie de la Radauti".
Biserica „Sfantul Nicolae“ este inclusa in patrimoniul UNESCO, reprezentand o bucurie spirituala si vizuala a romanilor de pretutindeni.


Pictura Bisericii Sfantul Nicolae:
Istoricul bisericii de la Bogdana consemneaza faptul ca primul strat de pictura dateaza din secolul al XIV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun.
Tabloul votiv, pictat in naos, ii reprezenta pe voievodul Stefan cel Mare alaturi de Alexandru Lapusneanu, Bogdan I si Alexandru cel Bun.  
Domnitorul Alexandru Lapusneanu a dispus refacerea picturii originale in anul 1558.
Restaurari ulteriore au avut loc in sec. al-XVIII-lea pana in sec. al-XIX-lea.

 

 

 

 




Cetatea Sighisoara


Cetatea Sighisoara
Important: Singura Cetate inca locuita din Europa
"Cea mai frumoasa si cea mai bine pastrata cetate oraseneasca din Transilvania"
Nume: Perla Tarnavei, Margaritar al Transilvaniei, Nurnberg transilvanean.


Situata in centrul Romaniei, pe valea Tarnavei Mari, la 279 kilometri de Bucuresti si in apropierea altor importante orase ale tarii (Sibiu – 91 kilometri, Brasov – 117 kilometri , Targu Mures – 51 kilometri), Sighisoara reprezinta prin locatie, conditii geografice, traditii, evenimente culturale si mai ales prin istoria sa fabuloasa un punct de atractie major pentru turistii din toate regiunile tarii si din strainatate.
Farmecul si valoarea istorica a numeroase cladiri si strazi ale orasului au determinat includerea lor in patrimoniul UNESCO.
Fondat in secolul al XII-lea de catre sasii adusi in zona de regii maghiari, orasul Sighisoara este astazi unul dintre cele mai bine conservate orase medievale ale Europei.
Cronicarul G.Krauss fixeaza inceputurile locuirii medievale la Sighisoara in anul 1191.
Documentar, localitatea este atestata in anul 1298 cu termenul german Scespurch.
In anul 1337, Sighisoara devine centru de scaun, iar in 1367 capata rang de oras: Civitas de Segusvar.
Locuitorii orasului medieval inca de la inceputuri erau organizati in bresle. Se apreciaza ca in secolele al-XVI-lea si al-XVII-lea existau: 15 bresle cu 20 de branse mestesugaresti. Breslele nu au doar rol economic, ci si administrativ: construirea si fortificarea cetatii.
Epoca de glorie a orasului o reprezinta din secolul al-XV-lea pana in secolul al-XVII-lea, cand burgul devine un important centru artistic: aici vin pictori, sculptori, muzicieni din Konigberg, Salzburg, Boemia, Tirol etc.
Pe plan politic, in secolul al-XV-lea, Sighisoara devine al doilea oras ca importanta dupa Sibiu si joaca un rol de seama in relatiile dintre Transilvania si Tara Romaneasca. In acest sens, intre anii 1431-1435, prezenta principelui muntean Vlad Dracul in casa Paulini. Stapanitor al intinselor domenii de pe Olt, din Tara Fagarasului si Almasului, Vlad Dracul este incoronat in anul 1431, in catedrala din Nurnberg in calitate de domn al Tarii Romanesti de catre imparatul Sigismund de Luxemberg si investit cavaler al Ordinului Dragonului. De acum, Vlad Dracul va purta pe armuri insemnele acestui ordin, care avea drept scop izgonirea turcilor din tarile crestine. La Sighisoara, intr-un atelier de argintar a fost batuta moneda sa - ducatul nou de argint - dar emite si documentul care mentioneaza pentru prima data numele romanesc al orasului Sighisoara.
Tot aici avea sa se nasca si fiul sau, domnitorul Vlad Tepes- Draculea, viitorul domn al Tarii Romanesti. Aceasta casa astazi ii poarta numele, fiind asezata chiar in centrul cetatii. Documentar se stie de trecerea sa prin Sighisoara in anul 1476, anul mortii sale.
In anul 1631, in Biserica din Deal va fi ales Gheorghe Rakoczy ca principe al Transilvaniei si rege al Ungariei.
In secolul al-XVII-lea, orasul este ocupat in mai multe randuri de secui. In anul 1676 trei sferturi din oras arde, apoi in 1709 cetatea este cuprinsa de ciuma ucigand o treime din locuitorii cetatii.
In anul 1738, orasul orasul cunoaste cel mai mare cutremur , iar in 1771 , cetatea este lovita de cea mai groaznica inundatie.
Anul 1848 - anul Revolutiei. Nici Sighisoara nu este scutita de revolte. La 31 iulie 1849, pe campia de la Albesti trupele maghiare conduse de polonezul Bem au fost infrante de trupele tariste chemate de imparatul Franz Ioseph. In aceasta batalie au pierit poetul maghiar Petofi Sandor dar si generalul rus Scariatin. Pe acest loc s-a ridicat un monument simbolic: un obelisc cu un vultur purtand in cioc o sabie dar si un muzeu inchinat poetului Petofi Sandor.
Demografia de astazi a orasului in care romanii reprezinta populatia majoritara (76%), urmati de maghiari si germani, face din Sighisoara o atractie de care s-a dus vestea si peste hotare.
Sistemul defensiv construit si aparat de bresle era compus dintr-un zid lung de 930 m, 14 turnuri de aparare si 5 bastioane de artilerie.
Turnurile Cetatii sunt :
-Turnul cu Ceas:
Constructie emblematica a Sighisoarei si a Transilvaniei, Turnul cu ceas a fost construit in partea de est a platoului inferior al cetatii. Construit in scopuri militare pentru paza portii localitatii, Turnul a gazduit si Sfatul Cetatii pana in anul 1556. Aceasta dubla functie a conferit inca de a inceput turnului un aspect nu doar impresionant si puternic, ci si elegant.
Constructia are la baza o prisma dreptunghiulara, prezinta cinci nivele, care impreuna cu balconul si acoperisul piramidal au o inaltime de 64 m.
In 30 aprilie 1676,acoperisul este distrus de un puternic incendiu si va fi refacut in 1677 de catre mesterii Veit Gruber din Tirol si Filip Bonge din Salzburg. Reparat de mai multe ori (1775, 1804), acoperisul capata infatisarea actuala in anul 1894, cand vechea invelitoare a fost acoperita cu tigle multicolore smaltuite, iar pe fatada dinspre orasul de jos s-au pictat cele doua embleme si inscriptia.
Turnul primea la inceputul secolului al XVII-lea un orologiu prevazut dupa moda apuseana, cu statui din lemn infatisand pe zeii pagani ce personificau zilele saptamanii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn. si Soarele.
Actualul mecanism este realizat in 1906, iar motorul electric a fost adaugat in 1964. Din 1899 Turnul cu ceas adaposteste muzeul de istorie al orasului.
-Turnul Tabacarilor:
Este plasat pe latura de S-E si este unul dintre cele mai vechi turnuri.
-Turnul Cositorarilor:
Reprezinta un unicat de arhitectura medievala. Urmele de ghiulele se mai pot vedea si astazi pe zidurile lui. Turnul este completat de Galeria Puscasilor, unica in arhitectura cetatii. El a suferit mai multe reparatii de-a lungul timpului.
-Turnul Aurarilor:
Turnul a fost cel mai puternic. Aruncat in aer in anul 1706 de curuti, lovit de traznet si ars o suta de ani mai tarziu, turnul este partial demolat in anul 1863 si transformat in sala de gimnastica a Liceului din Deal.
In anul 1932,s-a construit pe locul sau actuala capela mortuara apartinand comunitatii germane evanghelice a orasului.
-Turnul Franghierilor:
Datand din secolul al-XIII-lea acest turn ca si Turnul Aurarilor a facut parte din vechea fortificatie de pe varful dealului. Astazi este locuinta paznicului cimitirului evanghelic de pe deal.
-Turnul Macelarilor:
Portiunea de zid care leaga Turnul Franghierilor de Turnul Macelarilor s-a pastrat intacta pe toata inaltimea, astfel ca se pot citi fazele de evolutie ale zidariei.
-Turnul Cojocarilor:
Se afla amplasat la mica distanta de Turnul Macelarilor. Este legat prin poarta Torle, unde se facea impartirea turmelor seara. Turnul nu este impozant, este modest ca dimensiuni si forme, datand din secolul al-XV-lea.
-Turnul Tesatorilor:
A fost demolat in anul 1858 iar cu piatra rezultata s-au pavat pentru prima oara strazile cetatii. Despre acest turn se stie ca a adapostit multa vreme inchisoarea militara a orasului.
-Turnul Croitorilor:
A apartinut celei mai bogate bresle. La fel ca Turnul cu Ceas are o intrare formata din doua ganguri. In timpul incendiului din 1676 aici era pastrata rezerva de pulbere a orasului si a dus la declansarea unei explozii care a distrus o parte din turn.
-Turnul Cizmarilor:
Este asezata in partea de N-E a cetatii, fiind mentionat inca din anul 1521.Turnul care a avut in fata sa si un bastion de artilerie (demolat in anul 1846), gazduieste astazi statia locala Radioson.
-Turnul Lacatusilor:
Acest turn a fost reparat dupa incendiul din anul 1676 si demolat in 1894, pentru a face loc actualei Biserici Catolice.
-Turnul Dogarilor:
A fost un vechi turn-locuinta cu elemente de arhitectura romanica.
-Turnul Barbierilor:
Se pastreaza putine informatii despre acest turn, insa el s-a aflat pe locul actualului Turn al Fierarilor, fiind demolat in secolul al-XVII-lea.
-Turnul Fierarilor:
Se afla in apropiera Bisericii Manastirii. Este construit in anul 1631, dupa un plan dreptunghiular si este unul din cele mai impunatoare si masive turnuri ale cetatii Sighisoara. El proteja in trecut Biserica Manastirii in caz de asediu.
Nu doar Turnurile Cetatii sunt atractia vizitatorilor, ci si:
-Biserica Manastirii:
Zidita in dreapta Turnului cu ceas, a fost ridicata probabil in secolul XIII. In trecut facea parte dintr-o biserica a dominicanilor, astazi disparuta. Forma initiala nu s-a pastrat pana la noi, biserica suferind in timp numeroase transformari si renovari.
-Biserica din Deal:
Este situata in zona cea mai inalta a Dealului Cetatii. Acolo se ajunge urcand cele 175 de trepte ale Scarii Acoperite. Construita in 1345, Biserica impresioneaza prin stilul gotic. Arheologii au descoperit ca actuala biserica a fost ridicata pe temeliile unei foste capele romanice de pe la 1200. Reprezinta cel mai important monument arhitectonic al orasului.
-Sala armelor:
Situata in imediata apropiere a Turnului cu ceas, Sala Armelor prezinta cronologic evolutia armelor de la cele albe pana la cele de foc. Pot fi admirate palose, sabii de o mana si de doua maini,florete, sabii de cavalerie sau de parada.
-Biserica leprosilor:
A fost cladita in 1575 odata cu leprozeria. Deoarece leprosii nu aveau voie in biserica , pentru ei a fost ridicat in aceiasi perioada un amvon special, exterior , de unde se tineau slujbe celor afectati de aceasta boala.
-Scoala din Deal:
Pentru prima oara , scoala este pomenita intr-un document oficial la 1522. Documente indirecte insa matricolele Universitatii din Viena) demonstreaza ca Scoala din Deal functiona deja la 1402.
-Scara Scolarilor sau Scara Acoperita:
Este una din atractiile Sighisoarei si totodata unul din elementele ce dau unicitate acestui oras.
Construita la 1654 de catre primarul Johann Both la initiativa parintilor elevilor pentru a usura accesul catre Scoala din Deal, scara acoperita avea initial 300 de trepte. Astazi s-au pastrat numai 175 intrerupte de platforme late.
-Casa Vlad Dracul:
Acum transformata in restaurant cu atmosfera medieval, casa a apartinut Voievodului muntean Vlad Dracul.Aici s-a nascut si fiul mijlociu al acestuia, Vlad, viitorul Tepes. Se afla in centrul cetatii.
-Casa cu Cerb:
Aflata langa Casa Vlad Dracul, Casa cu cerb si-a capatat numele de la capul de cerb amplasat pe coltul din N-V al cladirii. Pe zidul nordic, o inscriptie precizeaza ca, dupa ce a fost distrusa de incendiul din 1676, casa a fost reconstruita in 1691 de proprietarul ei, Michael Deli, unul dintre primarii Sighisoarei.
-Piata Centrala a Cetatii:
A fost in Evul Mediu piata comerciala si loc de judecare a proceselor. Aici se afla " stalpul infamiei", o coloana cu inele de fier, de care erau legati cu o piatra de 6 kg atarnata de gat cei care savarseau faradelegi.

Numeroase sunt atractiile acestui oras inghetat parca in timp, dar poate cele mai emblematice sunt Turnul cu Ceas, Casa lui Vlad Dracul, Biserica Manastirii Dominicane, Scarile Acoperite sau Scoala din Deal pe care trebuie sa le vizitezi daca ai drum in Sighisoara!
Iar daca ai timp si ti se face foame, se poate manca la Restaurantul Casa Vlad Dracul si nu uita sa iti achizitionezi la plecare cafeaua Vampirului - o cafea cu ardei iute exceptionala ca gust!




Muzeul Casa de Targovet sau Casa Hagi Prodan

Muzeul Casa de Targovet sau Casa Hagi Prodan
(din Secolele al XVIII-lea - al -XIX-lea)
Adresa: str. Democratiei nr.2, Ploiesti
Importanta: Cea mai veche, mai bogata si mai frumoasa casa din cate s-au pastrat in Romania
Program : Marti-Duminica 9-17, Lunea inchis
Telefon  0244.529.439


Casa Hagi Prodan sau Casa de targovet a fost construita in jurul anului 1785 de mesteri priceputi pentru un negustor foarte bogat, Ivan Hagi Prodan, venit tocmai din Bulgaria. Dragostea il face sa se stabileasca in aceste parti, luand in casatorie pe Marita.
De pe la 1801- 1802, cand Marita, fata primului proprietar, o primeste ca dota la casatoria cu Ivan Hagi Prodan, membru al elitei negustorilor ploiesteni, cladirii ii va fi asociat numele acestei familii.
Urmand moda timpului, structura sa imbina elemente de arhitectura romaneasca cu unele de influenta orientala si cuprinde mai multe camere: cum intri sacnasiul ( decorat dupa model oriental), in stanga - sufrageria unde regasim mai multe obiecte apartinand familiei: o lada de zestre, tablouri ale familiei Prodan, o masa cu scaune in stil florentin, o cutie pentru bijuterii si “Icoana de hagiu”, adusa de negustorul Hagi Prodan de la Ierusalim, datata 1819. Icoana de hagiu este de fapt o tapiserie cat un perete care infatiseaza scenele din Biblie si a fost adusa chiar de proprietarul casei, tocmai de la Ierusalim. Daca ne gandim la acele vremuri aceasta a constituit un efort economic si fizic considerabil! Urmeaza bucataria unde se regasesc obiecte intrebuintate in bucatarie in acel secol, si nu putea sa lipseasca cafeaua facuta la nisip pe care Hagi Prodan ao aprecia in mod deosebit si pe care sotia sa o servea musafirilor. La fel de spectaculos este si dormitorul familiei Prodan care este extrem de simpla si practica: un pat , o masuta intrebuintata pentru toaleta stapanilor si sa nu uitam masuta cu cartea de rugaciuni.
La inceputul secolului al XX-lea, urmasii Maritei si ai lui Hagi Prodan vand imobilul Primariei orasului Ploiesti; casa aflata in ruina este remarcata de Nicolae Iorga si arhitectul Toma T Socolescu.
La putin timp dupa primul razboi mondial casa a fost reparata si s-a infiintat primul muzeu, numit “Muzeul Prahovei”, care adapostea multa arta religioasa.
In anul 1953, prof. Nicolae Simache a infiintat Muzeul “Hagi Prodan”.
Casa a cunoscut mai multe etape de restaurare inainte de anul 1953 - an in care a fost declarata monument de arhitectura - cat si dupa aceea.
Ultima operatiune de acest gen a fost premergatoare evenimentului de la 18 iunie 2005 - data la care a avut loc (re)inaugurarea “Casei de Targovet”.
O casa extrem de simpla dar care uimeste si astazi, dupa doua secole, prin unicitatea si confortul stapanilor sai.

 




Muzeul Ion Luca Caragiale


Muzeul Ion Luca Caragiale
Adresa: str. Kutuzov nr.1, Ploiesti
Program : Marti-Duminica 9-17, Lunea inchis
Telefon: 0244.52.53.94

Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg pe care l-a avut literatura romana vreodata.
Nu spun lucruri mari ci doar adevarul. Daca nu ma credeti vizitati Muzeul Memorial Ion Luca Caragiale din judetul Ploiesti.
Indata ce patrunzi in curtea muzeului bustul lui Caragiale te intampina, ca si cum ar vrea sa-ti dea binete si sa te intrebe "cu ce ocazie pe la mine, mon cher?"
Urcam treptele din lemn si patrundem in universul Conului Iancu. Nu este o casa mare ( avand doar 4 camere si un hol) insa il cautam cu privirea pe Caragiale. Aflam ca, de fapt, nu in aceasta casa s-ar fi nascut scriitorul ci aceasta casa este Casa Dobrescu. Aici s-a luat deciiza de a se inaugura in anul 1962 , 30 ianuarie muzeul cu ocazia celebratii a 110 ani de la nasterea conului Iancu."Vinovat" de acest muzeu este distinsul profesor Nicolae Simache.
In prima camera, patrundem si dam cu ochii de primii profesori ai lui Caragiale, catalogul din care aflam situatia scolara a elevului dar si anii de scoala de la Ploiesti.
Familia avocatului Luca Caragiali s-a stabilit la Ploiesti in primavara anului 1858. Ion Luca Caragiale avea doar 6 ani iar parintii preocupati sa-i ofere baiatului o educatie cat mai aleasa se stabilesc in casa lui Hagi Ilie Mincuelscu, zis "Lumanararul". Vor locui aici cu chirie, din pacate asaz casa a fost demolata. Nu vor locui mai mult de un an de zile aici.
Caragiale a inceput scoala in anul 1858. Scoala functiona intr-o casa langa biserica Sf. Gheorghe-vechi, invatand  sub indrumarea parintelui Marinache. Invata sa citeasca si sa scrie in slova popeasca (in chirilica) dar si sa socoteasca. Trage clopotele si bate toaca la biserica "cu dragoste".
Se muta apoi in Mahalaua Sf. Voiezovi, pe strada Temelie Dinescu. Aici vor locui intre anii 1859-1870. Din pacate, nici aceasta casa nu se mai pastreaza.
In anul scolar 1859-1860, tatal sau il inscrie pe Iancu la Scoala Primara de Baieti Sucursala ( cu trei clase). Invatator in acest an era viitorul dramaturg, Ardeleanul Basile Dragosescu. Acestuia elevul Caragiali ii va pastra o calda amintire. Tatal sau il inscrie direct in clasa a II-a primara. Are loc importanta vizita a domnitorului Alexandru Ioan Cuza la scoala unde invata elevul Caragiale: domnitorul este insotit la plecare de toata scoala pana la bariera orasului.  
Caragiali nu absolva insa clasa a II-a primara nu pentru ca nu ar fi fost un elev silitor, ci din cauza unor probleme de sanatate si nu a mai putut sa frecventeze cursurile. Tatal sau insa il pregateste cu un institutor in particular, acasa.
Intre anii 1860-1861, repeta clasa a II-a cu Zaharia Antinescu, pe care il considera un personaj bizar.
Clasa a III-a o urmeaza cu dascalul Basile Dragosescu, pe care l-a avut pentru a doua oara dascal.
Clasa a IV-a (intre anii 1862-1863) l-a avut ca dascal pe Minai I. Goergescu, chiar directorul scolii.
Studiaza silimba franceza cu Francisc Robin si Xavier Havoue, dar si limba greaca moderna cu profesorul I. Dimitriu. Elevul Caragiali are in aceasta perioada rezultate excelente la invatatura.
In anul scolar 1863-1864, elevul Caragiali a urmat si a absolvit o clasa corespunzatoare primei clase gimnaziale la pensionatul lui Pavel Eliade.
Inca din toamna anului 1864, i-a fiinta la Ploesti : gimnaziul "Sfintii Petru si Pavel" unde il gasim inscris. I clasa a II-a gimnaziala, studiaza limba romana, limba latina, istoria si geografia cu profesorul Ion I. Romanescu, matematica si stiintele naturii cu Nicolae Crapellianu, limba germana cu Constantin Sachellarie, limba franceza si desenul cu Augustin Picque, iar religia cu Alexandru Bratasescu. Elevul Caragiali Ioan reuseste in ambele clase, a doua si a treia, sa obtina rezultate excelente la invatatura : "prea bene".
Urmeaza clasa a-IV-a gimnaziala si reuseste, impreuna cu alti sapte colegi, sa fie prima serie de absolventi ai Gimanziului" Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti. Acestor 8 clase li se mai adauga inca 3 ani de studii: 1 an in particular la Bucuresti si 2 ani la Conservatorul dramatic din Bucuresti, unde il are ca profesor pe unchiul sau - Costache Cragialli. Aflam astfel ca tanarul Caragiali era foarte bine pregatit si isi insusise limba franceza atat de bine incat " mai tarziu avea sa dobandeasca o intelegere intima a acestei limbi si sa infrunte confrati cu studii pariziene, cu probleme filologice pentru ei insolubile". Pe langa limba franceza, mai avea cunostinte si de limba germana si maghiara.
In camera urmatoare  avem obiecte care au apartinut familiei scriitorului: obiecte persnale, tablouri, dar si biroul unde Conu Iancu a scris. Se mai pastreaza si astazi calimara si penita originala. Conu Iancu avea sa spuna:
" Eu nu scriu decat din viata noastra si pentru viata noastra, caci alta nu cunosc si nici nu ma intereseaza"
A treia camera este cea in care avem expuse carti apartinand celor doi fii ai scriitorului (Mateiu si Luca Caragiale) dar si diverse poze din reprezentatii si costume purtate de actori.
Daca aveti drum prin Ploiesti ar fi pacat sa nu treceti sa aduceti un omagiu celui care a fost Ion Luca Caragiale!




 




Manastirea Samurcacesti


Manastirea Samurcacesti

Adresa: str. Ana Ipatescu, nr. 53, comuna Ciorogarla, jud. Ilfov
Ctitor: vornicul Constantin Samurcas si sotia sa, Zoe la anul 1808
De retinut : Racla cu sfinte Moaste
Hram : Sfanta Treime ( la 50 de zile de la Paste)
Manastire de maici

Manastirea Samurcacesti sau Manastirea Ciorogarla se afla la 15 km vest de centrul Capitalei.
In partea locului Manastirea mai este numita si "Biserica cu trei altare",  datorita celor trei altare pe care le detine.
Ctitoria vornicului Constantin Samurcas si a sotiei sale, Zinca la anul 1808, Manastirea Samurcaesti este considerat o vatra a credintei. Ctitorul a inchinat Sfintei Treimi manastirea ceea ce ne face sa ne gandim ca nu intamplator Manastirea se loveste de cifra 3 : Sfanta Treime, Biserica cu trei altare.
In luna martie 1808 se pune piatra de temelie, iar trei luni mai tarziu manastirea este gata.
Di luna iulie 1808 pana in luna august 1809, s-a lucrat la pardoseala si catapeteasma bisericii, la monatrea stranelor, la ridicarea chiliilor, la tencuirea clopotnitei dar si la construirea unui conac in care sa-si petreaca lunile de vara familia ctitorului.
La 8 septembrie 1809, de Nasterea Maicii Domnului, are loc slujba de sfintire a bisericii si a manastirii.
La 31 mai 1811, prima atestare documentara a asezamantului monahal, prin "Hotararea" Divanului Tarii Romanesti, cu privire la "balciurile" organizate la manastire, cu prilejul hramurilor ei.
De Manastirea Ciorogarla - Samurcasesti este legat si numele lui Tudor Vladimirescu care in drumul sau spre Bucuresti, in anul 1821, a poposit aici unde primeste delegatia boierilor, condusa de Dinicu Golescu, venita sa trateze cu comandantul pandurilor.
Casatorit cu stranepoata domnitorului Constantin Brancoveanu - Zoe, ctitorul un boier de seama era bun prieten cu Tudor Vladimirescu. L-a ajutat de multe ori cu bani si arme pentru revolutia pe care conducatorul pandurilor o initiase in 1821. Tot la Manastirea Samurcacesti este semnata si "Proclamatia catre locuitorii Bucurestilor", prin care Tudor justificabucurestenilor rascoala pe care o conducea, ca urmarea "reintoarcerea drepturilor acestii de Dumnezeu pazite tari, care din vechime le-a avut" si ii indemna sa se alature trupelor sale care"sunt inchinate numai patriei".
Prietenia vornicului Samurcas cu Tudor Vladimirescu s-a destramat cand acesta afla ca Tudor lupta si impotriva domniilor fanariote. Constantin Samurcas avea origini grecesti si din acea clipa ii refuza orice ajutor, ba isi uita si vechile fagaduiri facute prietenului sau. Afland ca Tudor imrpeuna cu armata se indreapta spre Bucuresti, de frica unei razbunari, Constantin Samurcas fuge la Brasov. Moare in anul 1825, fiind inmormantat in Brasov; nu lasa nici un testament tocmai de aceea situatia manastirii este incerta. Manastirea se va intretine din munca monahiilor si din donatiile credinciosilor.
Tot aici, Tudor Vladimirescu este vizitat si de episcopul Ilarion al Argesului, in noaptea de 15 martie 1821, cu scopul de a tempera situatia, iar dupa uciderea lui Tudor, episcopul va fi cel care va face slujba pentru odihna sufletului sau.
La 23 ianuarie 1838, are loc primul cutremur care avariaza grav manastirea.
In anul 1847, clucerul Alexandru Samurcas (nepot de frate si fiu adoptiv al ctitorului) face o importanta donatie : vatra si pamantul din jurul manastirii. Cu aceasta ocazie, se aplica si reguli de administratie. Manastirea fiind avariata ii urma cutremurului ii va face si importante reparatii, incepand cu anul 1845 cand este asezata si pisania:
"Acest sfant lacas s-a zidit din temelia cu toate imprejurimile lui la leatul 1809 de raposatul intru fericire mare vornic si cavaler Constantn Samurcas si de sotia dumisale raposata intru fericire vornicereasa Zoi Samurcas, nascuta Vranceanu (Brancoveanu), spre a fi chinovion de maici sub numirea de Samurcacesti.Iar la leatul 1845 in zilele mostenitorului si inzestratorului acestui schit, marele clucer Alexandru Ioan Samurcas si cu ajutorul dumnealui, s-au preinoit prin deosebita sarguinta, ravna si staruire a cuviosiei sale, maicistarete Fevronia schimonahia Miliceasca."
Anul 1863 si instaurarea Legii secularizarii averilor manastiresti de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Manastirea este deposedata de tot ce primise de la ctitori si donatori, lasandu-i-se numai vatra si pamantul din jurul ei.
Intre anii 1866-1869, biserica manastirii este restaurata cu fonduri puse la dispozitie de Ministerul Cultelor.
La Manastirea Ciorogarla - Samurcasesti a functionat intre anii 1864-1875 o scoala primara in spiritul traditiei dar si ca urmare a legii instructiunii promulgata de Alexandru Ioan Cuza.
Pe aici a trecut in luna septembrie a anului 1866 si regele Carol I, inainte de plecarea la lui la Constantinopol.
Un an mai tarziu, in 1870, cu ajutorul banesc primit de la credinciosii Gheorghe Vernescu si Teoharide (din Bucuresti), biserica este pictata de catre Gheorghe Tatarascu. Cu aceasta ocazie  este sfintita.
In anul 1876, se cladeste biserica din cimitir, cu hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena.
Sub staretia monahiei Sofia Heliade Radulescu (fiica scriitorului Ion Heliade Radulescu) a mai avut loc, in anul 1903, o serie de lucrari de reparatii, finantate de donatori evlaviosi.
In anul 1910, vaduva capitanului Ioan Buiurga cazut la datorie pe campiile Plevnei in Razboiul de Independenta, Teodosia Buiurga cladeste in apropierea  cimitirului manastirii in care isi dormea somnul de veci sotul sau, un corp de case cu 20 de chilii.
La data de 28 septembrie 1914, un incendiu a distrus aproape in intregime Manastirea Ciorogarla.
Trupele germane de ocupatie jefuiesc manastirea, in acelasi an, inclusiv cele doua clopote ale manastirii, doi cai si trei boi.
Cu mari greutati financiare, intre anii 1919-1925, monahiile reusesc sa repuna doua noi clopote.
Biserica este greu incercata in urma cutremurului din 10 noiembrie 1940. Biserica se naruiese, iar chiliile sufera stricaciuni importante.
Intre anii 1941-1943, ea este demolata si refacuta, pe baza planurilor arhitectului Ion Cernescu. Generalul Teodor Ciurea reface totul pe cheltuiala, dupa ce in vis ii apare Sfanta Cuvioasa Parascheva. In trecut, pe atunci ofiter, Teodor Ciurea promisese Sfintei Cuvioase Parascheva ca daca scapa cu viaat dinr azboi, ii va inchina acesteia o biserica. De aceea, unul dintre alatre- cel din partea stanga- este inchinat Cuvioasei Parascheva.
Biserica are forma de nava, cu o turla pe naos, iar altarul este incadrat de alte doua abside, avand fiecare un nume si purtand cate un altar separat. Altarul propriu-zis era inchinat Sfintei Treimi, absida din dreapta era inchinata Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie), iar cea din stanga Adormirii Maicii Domnului (15 August). Cu aceasta ocazie, unul dintre altare este inchinat Cuvioasei Parascheva.
La 30 mai 1943, se sfinteste o noua biserica, de catre Patriarhul Nicodim (Munteanu).
In anul 1944, osemintele domnitorului Ioan Cuza, in drum spre Curtea de Arges, unde au fost mutate temporar de la Ruginoasa, de teama ocupatiei rusesti, au fost depuse pentru scurta vreme la manastirea Ciorogarla - Samurcasesti.
Tot in acest an, Mitropolia Moldovei si Sucevei se retrage, pentru o vreme, cu odoarele si arhiva la Bucuresti. Racla Sfintei Cuvioase Parascheva este adapostita in Biserica Manastirii Samurcacesti.
Intre anii 1951-1953, prin purtarea de grija a Patriarhului Justinian, biserica manastirii este impodobita cu pictura in fresca si stil neobizantin.
Biserica noua, pictata in stil neobizantin de Gheorghe Popescu, are tot o turla, este mult mai impunatoare, avand elemente specifice stilului muntenesc. Catapeteasma din lemn de tei este cea originala din anul 1808, aceasta scapand de flacarile incendiului de la 1914.
De ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, biserica este sfintita de insusi Patriarhul Justinian.
Intre anii 1953-1958, cu fonduri puse la dispozitie de Arhiepiscopia Bucurestilor, s-a restaurat intreg asezamantul manastiresc.
Pictura lui Gheorghe Popescu din biserica manastirii este restaurata de doua ori: in anul 1985 de catre pictorul Ion Taflan si in anul 2007 de pictorita Gabriela Stefanita.
In muzeul manastirii sunt exponate de mare valoare:
- Icoana Maicii Domnului cu pruncul si Icoana Mantuirtorului - de dimensiuni mari - pictate de Gheorghe Tattarescu;
- icoane cu Sfantul Tecla (24 septembrie) si Sfantul Arhidiacon Stefan (27 decembrie)- pictate pe lemn in ulei - de pictorul Anton Serafim ( inceputul sec. al-XIX-lea);
- un epitaf lucrat de Zoe Samurcas;
- o icoana cu trei registre lucrata in argint;
-scena Pescuirii minunate de la Marea Tiberiadei - pictura lui Ioan Baldovin, ucenicul Sfantului Calinic de la Cernica;
- o pictura pe cap de somn a pictorului Alexandru Baldovin;
- metanii din chilimbar;
- paftale din metal galben, lucrate cu motive folclorice, din sec. al-XIX-lea;
- Apostolul, carte liturgica, tiparita la Bucuresti, la 1784. Curpinde cele 14 epistole ale Apostolului Pavel si cele sapte epistole sobornicesti;
- pocal de argint, pe care se afla reprezentata Maica Domnului Indurerata;
- icoana Maica Domnului Acsionita, zugravita pe lemn de Teodorescu, la anul 1886;
- o cruce lucrata in filigran, daruita de Stanciu Jianu, tatal boierului haiduc Iancu Jianu;
- o cruce donata de Tudor Vladimirescu, din lemn acoperit cu argint aurit si pietre de topaz;
- vesminte preotesti si diaconesti, lucrate in fir de aur si alte lucruri de pret.

In cimitirul manastirii se afla monumentele funerare ale familiei lui Alexandru Beldiman, chiar fondatorul ziarului "Adevarul", la 1888 dar si un cenotaf al capitanului Walter Maracineanu, eroul de la Grivita.

Langa biserica se afla morminte ale unor membri ai familiei ctitorilor dintre care amintim poetul Sandu Tzigara-Samurcas (1903-1987).
Ctitorul nu si-a aflat locul de veci la manastirea construita de el, insa mormintele familiei si rudelor sale, precum si ale altor nume de rezonanta din istoria noastra, se afla aici.

Daca aveti drum prin localitatea Ciorogarla, nu ezitati sa treceti pragul Sfintei Manastiri. Veti fi incarcati de o bucurie duhovniceasca!




Scara Acoperita

Scara acoperita

 

Adresa : interiorul cetatii Sighisoara

              mai este cunoscuta si sub numele de Scara scolarilor, construita in anul 1642

 

Scara acoperita a fost construita in anul 1642 de primarul Eisenburger cu scopul de a facilita drumul elevilor care mergeau la Scoala din Deal pe timpul iernii. De aici numele de "Scara scolarilor".

Initial, scara era construita din lemn a avut 300 de trepte, insa in urma modificarilor din anul 1849 au mai ramas doar 175 de trepte.

Cine se incumeta sa urce cele 175 de trepte va constientiza ce insemna a fi scolar la mijlocul sec al- XVII-lea. Pe ploaie sau pe viscol, elevii mergeau pe jos pana la scoala. De aceea, la initiativa primarului dar si cu sprijinul parintilor, s-a facut aceasta constructie tocmai pentru a le putea fi mai usor copiilor.

Aceasta scara superba, asemanatoare unui tunel, prin ale carei sipci de lemn patrund razele soarelui, duce in varful dealului, unde exista o veche biserica gotica - Biserica din Deal cu Hramul Sfantului Nicolae si o scoala evanghelica.

Una dintre legendele Scarii spune ca un baiat trebuie sa sarute o fata pe care o iubeste pe fiecare treapta a scarii si sa-i rosteasca numele fara sa greseasca. Daca reuseste inseamna ca este baiatul potrivit pentru fata.

Prima atestare istorica a unei scoli la Sighisoara este din anul 1522, cand sfatul orasului Sighisoara a donat rectorului scolii o haina in valoare de 4 florini ca sa dovedeasca straduinta in munca cu tineretul. Ciclul superior inca nu exista, absolventii primind titlul de litteratus, nu magister, dar aveau dreptul de a se inscrie totusi la cateva universitati.

In perioada 1402-1520, 95 de studenti sighisoreni au studiat la Universitatile din Cracovia si din Viena. Limba de predare era limba latina.

In anul scolar 1607-1608, s-a deschis o scoala majora pe actualul deal al scolii.

In anul1619, primarul Martin Eisenburger a dat dispozitie sa se contruiasca inca o cladire langa cladirea existenta, aceasta noua cladire purtand inscriptia Schola Seminarium Republicae.

In 1620, rectorul Simon Hartmann a organizat clasele medii dupa modelul celor mai importante trei scoli din Transilvania la acea vreme : Brasov, Sibiu si Bistrita; absolventii avand dreptul de a se prezenta la orice universitate. S-au introdus patru nivele de invatamant : quatra, tretia, secunda si prima.

In anul 1652, scoala angajeaza si un lector in afara rectorului.

Anul 1676 este un an nefast insa : un incendiu a distrus trei sferturi din cladirile Sighisoarei si, chiar daca edificiul scolar nu a fost afectat, aceasta calamitate a dus la scaderea numarului elevilor. Lipsa banilor a facut ca parintii sa nu mai investeasca bani in educatia copiilor, preocupandu-se si punand accent mai mult pe construirea caselor afectate.

Incepand cu anul1675 se introduc examene regulate, de forma compunerilor in limba germana. Examenul de absolvire consta intr-un discurs public, iar dupa absolvire elevii primeau o recomandare.

In 1684, a inceput construirea bibliotecii scolare din initiativa rectorului Martin Kelp.

In anul 1691, parterul incintei de invatamant a fost ocupat de trupele imperiale, iar in 1709 s-a declansat o devastatoare epidemie de ciuma care a omoarat o treime din populatie.

Ulterior s-au introdus si cursuri de filosofie, limba de predare devine germana, a inceput predarea materiilor reale.

In anul 1772 legi introduse de rectorul Schenker au reglat printre altele viata internistilor, asa-numitii togati (deoarece purtau togi).

In 1790 a inceput construierea cladirii in care se afla scoala astazi. La intrare are inscriptia

„Fiilor patriei dedicati virtutii si intelepciunii sa le fie sacru lacas”). Initial avea doar parter si un etaj.

In 1823 rectorul Paul Binder prezinta un nou plan de invatamant conform caruia scoala urma sa fie impartita in trei: un seminar pentru invatatori si predicanti, scoala cetateneasca si „scoala de invatati”.

Din 1850 scoala era o scoala gimnaziala cu 8 clase, unde studiul stiintelor naturii a stat in prim plan. Sunt acum acceptati si elevi ale altor confesiuni religioase, si se introduce studiul limbilor maghiara si romana ca materii facultative.

La inceput de secol XX, s-a reconstruit cladirea principala, i se adauga un etaj si scoala a fost redenumita Gimnaziul Episcop Teutsch, dupa fostul rector.

Incepand cu anul 1924-1925, scoala a adoptat legile scolare din Romania ca urmare a Unirii Transilvaniei cu Romania.

Cu ocazia aniversarii a 450 de ani, scoala a primit din nou un alt nume, Liceul Joseph Haltrich, in amintirea fostului rector si scriitor.

Din 1980, ca urmare a reorganizarii liceelor, scoala s-a numit Liceul industrial Joseph Haltrich.

Dupa Revolutia din 1989, scoala s-a numit Liceul teoretic Joseph Haltrich, cu predare in limbile romana si germana.

Fa-ti timp si parcurge scarile Scarii Acoperite si nu uita sa o asculti pe doamna care canta la chitara, sus pe treptele Scarii. Muzica ei si glasul ingeresc te vor face sa uiti tot ce-ti trecea prin minte in acele momente si sa te opresti : timpul se va contopi cu glasul ei melodios!




Casa cu Cerb


Casa cu Cerb

Adresa : centrul Cetatii Sighisoara
              http://www.casacucerb.ro/

Casa cu Cerb este situata in centrul Cetatii medievale Sighisoara.
Este un monument istoric catalogat si extrem de impresionant daca il privesti indeaproape, asezat pe o banca din Piata Cetatii.
Denumirea se datoreaza picturii murale exterioare, reprezentand un cerb in marime naturala, cu capul si trofeul montate pe zid.
Casa cu Cerb este una dintre cele mai vechi cladiri din Cetate si cea mai interesanta din punct de vedere arhitectonic.
In decursul timpului a suferit numeroase si profunde schimbari, de la locuinta rudimentara din lemn din sec. al-XIII-lea, la forma complexa definitivata in sec. al-XVII-lea si pastrata pana astazi. In tot acest timp, Casa cu Cerb a avut destinatia de locuinta. A fost locuita de persoane cu inalte functii administrative, judecatoresti sau clerical/bisericesti.
Cladirea este extrem de functionala fiind dotata cu :
-restaurant (unde se mananca foarte bine si la pret accesibil)
-pensiune (pentru turistii obositi)
-terasa (de unde poti admira toata cetatea la o ceasca de cafea)

Rezerva-ti timp cat pentru a mirosi istoria la o ceasca de cafea si un bulz cu branza de oaie!




Istoric Biserica din Deal

Biserica din Deal

Adresa : cetatea Sighisoara, in varful Dealului Cetatii, acces prin Scara Scolarilor

              construita intre anii : 1345-1525

               altitudine : 429 metri
               hram : Sfantul Nicolae ( 6 Decembrie)
               obiecte istorice : cristelnita din anul 1440, Altarul din Saes, Altarul din Cund (1545), Altarul din Beia (1513), altarul Sfantului Martin (1515-1520)

Imediat ce treci de ultima treapta a Scarii Scoalrilor din cetatea Sighisoara o poti vedea! Semeata, alba si incredibil de inalta!

Sa le fi fost la fel de greu si oamenilor care urcau la Sfantul Nicolae din Deal? Nu poate fi deloc usor dupa ce parcurgi , cu piciorul, cele 175 de trepte ale Scarii Scolarilor.

Inscriptia de pe arcul de triumf indica faptul ca lucrarile incepute la anul 1429 au fost incheiate cinci decenii mai tarziu, in anul 1483. Construita cu ajutorul locuitorilor , Biserica din Deal a beneficiat si de sprijinul financiar al primarului de la acea vreme, Michel Polner.

Odata cu trecerea sasilor la credinta evanghelic-luterana in anul 1544, fosta manastire dominicana aflata langa Turnul cu Ceas a fost declarata biserica parohiala, iar Biserica din Deal a fost mai rar folosita.
 
Biserica din Deal a cunoscut o serie de lucrari de refacere si renovare : in anul 1654, 1655 si 1728.
In anul 1704, un grav incediu avea sa distruga acoperisul si turnul-clopotnita, iar clopotele se prabuseau intr-o mare de scantei.Era in timpul asediului nemilos al curutilor!

In anul 1777, picturile murale din interior au fost acoperite prin zugravire.

Secolul al XIX-lea isi va lasa amprenta asupra Bisericii din Deal : un grav cutremur a facut ca bolta sa se prabuseasca deasupra corului. In prezent ea este inlocuita printr-o imitatie din lemn.

Intre anii 1993-2001, cu finantarea Fundatiei Messerschmitt din Munchen si cu sprijinul Ministerului Culturii din Romania s-a efectuat renovarea Bisericii si fiind prezenta in forma pe care vizitatorul o poate vedea!

Altarul Bisericii :

Cronicile vremii mentioneaza un altar compus din cei doisprezece Apostoli, figuri de marime naturala facuti din tabla de argint. Soarta insa a fost nemiloasa, in anul 1601 altarul fiind furat de cazaci.
In anul 1792, pictorul sibian M.Stock realizeaza planurile pentru un nou altar : intre ele se aflau sculptati din lemn, frumoase sculturi reprezentandu-i pe evanghelisti. Nici de aceasta data norocul nu este de partea Bisericii din Deal : un trasnet duce la deteriorarea altarului in anul 1874.
Ludwig Schuller va picta un nou tablou pentru altar " Lasati copiii sa vina la mine" insa o noua modificare se va face in anul 1934 cand se decide ca altarul sa fie de forma unei mese pentru a ridica pe ea o cruce de lemn iar de-a dreapta si de-a stanga sa fie instalati cei patru Evanghelisti.
Cristelnita datand din anul 1440 este expusa in corul Bisericii din Deal. Iar cristelnita nu este singurul obiect cu improtanta istorica : altarul din Saes, altarul din Cund si altarul din Beia, aflandu-se in Biserica din Deal pentru mai multa siguranta.
Altarul din Saes : amplasat langa cor.Se compune dintr-o pictura centrala care ii reprezinta pe membrii familiei Maicii Domnului din vremea vietii lui Iisus. Deasupra - chipurile Sfintelor Catherina (mijloc), Apolonia (stanga) si Barbara (dreapta). Mai jos, ne sunt prezentate 3 scene de la stanga la dreapta : rugaciunea Mantuitorului de pe Muntele Maslinilor, rastignirea si coborarea de pe cruce.
Altarul din Cund : amplasat la zidul estic al naosului lateral sudic. Este un altar-scrin : cuprinde doua aripi mobile si doua aripi fixe. Pe partea care se prezenta cu ocazia hramului, aripile deschide ale altarului prezinta patru scene-minuni savarsite de Ierarh in timpul vietii : legenda celor trei fecioare adormite ( tatal celor trei fete, pentru ca nu avea bani sa le dea ca zestre, planuia sa le omoare si apoi sa-si ia si el viata. Insa Sfantul Nicolae miscat fiind de suferinta tatalui, le salveaza sufletul si le da si banii de zestre pentru fete), salvarea celot trei cavaleri huliti si condamnati la moarte, salvarea pelerinilor de la naufragiu (Sfantul Nicolae fiind patronul pescarilor) si miracolul graului. Iar in mijlocul scrinului se afla o sculptura, infatisandu-l pe Mantuitorul, rastignit pe cruce.
Altarul din Beia : amplasat la zidul estic al naosului lateral nordic. Este un altar cu patru aripi : doua aripi mobile si doua aripi fixe. Cele patru imagini prezinta evenimente din viata Sfintei Ursula : calatoria de pe Rin spre Holn, slujba de la Roma, beatificarea de catre Papa Chiriac si martiriul de la Koln. Altarul dateaza din anul 1513, fiind cel mai vechi din cele trei altare prezente in Biserica din Deal.
Langa coloana din mijloc din partea sudica se pastreaza altarul Sfantului Martin ce provine din Biserica Manastirii din Sighisoara; din vechiul altar s-au pastrat tabloul central ( Sf. Martin si Sf. Dominic, cu alti trei sfinti in fundal. In partea din fata , in stanga, sta un cersetor ingenunchiat) si doua aripi laterale cuprinzand 4 scene din viata Sfantului Martin : Sf. Martin dandu-si hainele unui cersetor, readucerea la viata a unui catecumen, readucerea la viata a unui spanzurat si izbavirea unei femei pe patul de moarte. Altarul Sfantului Martin dateaza din anii 1515-1520, purtand semnatura unui celebru pictor al vremii - Johann Stob.

Frescele :

Biserica din Deal a fost pictata in intregime in interior si partial in exterior.
Cea mai veche fresca, descoperita in anul 1998, se afla in intradosul arcadei sudice a turnului si il reprezinta pe patronul acestei biserici : Sfantul Nicolae. Fresca se compune din trei registre : rastignirea Mantuitorului, Sfanta Treime intre Avrram si Ieremia si scena-minune : Sfantul Nicolae impreuna cu cele trei fecioare sarace. Fresca dateaza din perioada 1370-1400.
Fresca de pe peretele nordic al corului o infatiseaza pe Maria Magdalena cu un ctitor asezat in genunchi, datata 1483.
Deasupra arcului de triumf se afla naframa Sfintei Veronica, tinuta de doi ingeri, inconjurata de perechea de ctitori ( cu blazon). Il reprezinta, cel mai probabil, pe Valentinus Piktor - primarul orasului Sighisoara : 1490 si 1496-1498.
Peretele estic al naosului nordic este acoperit de scena Judecatii de Apoi. In partea de sus, sta Mantuitorul pe un curcubeu, la picioarele sale se afla Sf. Maria si Sf. Ioan Botezatorul. Prezenti sunt si sfintii Apostoli, dar si ingerii care prezinta cateva dintre uneltele de suferinta ale Mnatuitorului la Judecata de Apoi. In coltul din stanga, Sf. Petru ii aduce pe cei alesi la ceruri, iar in partea dreapta il vedea pe Arhanghelul Mihail izgonindu-i pe pacatosi spre Iad.
Bine pastrate sunt picturile din bolta de deasupra intrarii din nord, reprezentandu-l pe Arhanghelul Mihail cu diavolul si pe Evanghelistul Matei. Una dintre picturi il arata pe Arhanghel cantarind faptele bune si pe cele rele ale unui decedat. Faptele bune, sunt reprezentate printr-un mic inger, sunt cele care atarna mai greu. In dreapta sa, se afla imaginea vulgarcomica a diavolului in lanturi.
Din prima jumatate a secolului al XV-lea, dateaza probabil frescele de pe peretele nordic al bisericii, infatisand lupta Sfantului Gheorghe cu balaurul. Primul tablou il infatiseaza pe Sf. Gheorghe in fata cetatii. Din interiorul zidurilor, regele si regina urmaresc inceputul luptei. Din cetate iese un paj, aratat cu degetul de printesa. Al doilea tablou, mai degradat, il arata pe Sf. GHeorghe doborand un balaur, cu printesa in genunchi pe varful unui munte. In ultimul tablou, il vedem pe Sf. Gheorghe intorcandu-se in armura sa impreuna cu printesa, care duce balaurul imblanzit in lesa.
Imaginile din bolta turnului dateaza de la sf. sec. al-XV-lea. Una dintre fresce contine scene din legenda Sf. Francisc, cealalta din patimirea lui Iisus Hristos : biciuirea, incoronarea cu spini, Iisus in fata lui Pontiu Pilat, pregatirea rastignirii.
Pe peretele nordic, sub galerie, in partea stanga se afla fresce cu doi sfinti si Sf. Cristofor purtandu-l in brate pe pruncul Iisus.
De-a lungul peretelui sudic, din spatele pilonului si pana la nivelul naosului, vedem o parte din picturile infatisand torturarea Sf. Nicolae.
Pictura s-a terminat la 23 septembrie 1488 :
"Cu ajutorul Domnului, aceasta opera a fost terminata in 1488, cand in ziua Sf. Gerardus pomii fructiferi au fost doborati de multa zapada. Maestrul a fost Jakob Kendlinger din St. Wolfgang"

Pietrele funerare :

La intrarea in biserica, de-a lungul zidurilor de la baza clopotnitei si sub galerie, se afla o serie de pietre funerare deosebit de valoroase.
Cea mai veche piatra funerara este cea a primarului Clemens, decedat in anul 1500, dar si 2 pietre sculptate ale lui Elias Nicolai, unul dintre cei mai de seama sculptori din epoca barocului, reprezentandu-i pe : Georgius Heltner si Stephanus Mann.
Strana din partea nordica a corului este o capodopera a artistului sighisorean Johannes Reychmuth , executata prin tehnica sculpturii de suprafata. In partea superioara a peretelui din spate poate fi descifrata urmatoarea inscriptie :
"Wer in dys gestul wil stan und nit latyn reden kan der solt bleyben draus das man ym nit mit kolben laus "  care se traduce " Cine vrea sa stea in strana aceasta fara sa stie latina, ar face mai bine sa stea deoparte, daca nu vrea sa si-o ia pe cocoasa"
Deasupra stranei din extremitatea estica a peretelul sudic pot fi vazute blazoanele regelui Matei Corvin si ale reginei Beatrix, a domnitorului Stefan Bathory de Nyir si a regelui Vladislav al-II-lea.

Orga :

Orga cu un singur manual a fost construita in anul 1858, de maestrul brasovean     Carl Schneider.
Ea a fost ulterior completata cu o pedala peunmatica, iar prospectul neologic a fost indepartat.

Cimitirul din deal :

Cu o amplasare deosebit de furmoasa, in imediata apropiere a Bisericii din Deal , in partea de vest a dealului cetatii, cimitirul din deal cucereste vizitatorul prin peisajul deosebit - padurea si iarba verde in contrast cu acele cruci gri, unde se odihnesc cei adormiti.
De regula, personalitatile orasului erau inmormantate in interiorul bisericii. Marturie in acest sens sunt cele douazeci de pietre funerare expuse astazi in perimetrul intratii in biserica; acest obicei ar fi luat sfarsit pe la mijlocul secolului al XVII-lea cand funeraliile s-au mutat in cripta bisericii. In anul 1778, imparatul Iosif al-II-lea a interzis inmormantarile in incita bisericilor. Astazi, cimitirul din deal adaposteste , printre altii, si morminte ale ostasilor cazuti in primele razboaie mondiale iar , daca timpul va permite, puteti vizita acest parc-cimitir!

 




Istoric Castel Bran

Castelul Bran putem spune, fara pic de modestie, ca reprezinta pasaportul Romaniei in Lume. Toata lumea a auzit de Bran si de legenda neinsetatului Conte Dracula cu care puteai avea surpriza sa te intalnesti in noptile cu luna plina in castel.

Situat la doar 30 de km de orasul Brasov, Castelul Bran te va fascina pe loc!

Castelul Bran reprezinta unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Romania si are in fiecare an milioane de turisti veniti sa descopere frumusetea acestui castel. Putini stiu insa ca , initial, Castelul Bran a fost cetate de aparare suferind modificari de-a lungul timpului.

Castelul Bran este asezat strategic pe o stanca tocmai pentru a ingreuna accesul dusmanului pana la castel dar si pentru a observa inamicul venind de la mare distanta. Pe vremuri nu exista cale pietruita de acces, astfel ca cel care dorea sa atace cetatea se inhama la o misiune destul de grea : trebuia sa urce drumul iar cand ajungea in varf, era foarte greu sa mai lupte cu aceleasi forte ceea ce facea ca armata noastra sa obtina multe victorii impotriva dusmanilor.

Istoria Cetatii Bran este una tumultoasa : o cetate atat de frumoasa si bogata, asezata strategic nu putea sa treaca cu vederea cotropitorilor!

Prima atestare documentara a Castelului Bran o reprezinta actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea "cu munca si cheltuiala lor proprie" . In schimb, regele confirma subordonarea a 13 localitati fata de Cetate. Conducerea Cetatii Bran era incredintata unui castelan, care avea si atributii jurisdictionale, iar garnizoana permanenta era compusa din arcasi si balistari.

Intre anii 1419-1424, Cetatea revine in posesia lui Sigismund.

La sfarsitul secolului al XV-lea, Cetatea Bran este subordonata autoritatii comitetului secuilor, raspunzator de apararea sud-estului Transilvaniei, iar din timpul lui Iancu de Hunedoara trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei.

Trecerea Cetatii Bran in stapanirea Brasovului a adus, pe langa sporirea obligatiilor iobagilor si o inasprire a lor, impotriva carora acestia se plang si se ridica adesea. In plus, printr-o hotarare a regelui care dateaza de la inceputul secolului al XVI-lea, ei erau obligati sa presteze serviciul militar in folosul orasului Brasov si in caz de nevoie, sa se prezinte sub arme la cererea acestuia. Acest fapt generand fuga iobagilor din satele domeniului Bran. Situatia coincide cu revolta taranilor transilvaneni din 1514. Iobagii de pe domeniul Bran refuza sa se ridice impotriva rasculatilor si, pe deasupra, ”refuza sa achite cetatenilor nostri brasoveni chiar taxa lor obisnuita. Din aceasta mare nesupunere a lor putin a lipsit de a se ivi in insasi orasul nostru Brasov si tara Barsei o rascoala in poporul de rand.” Atitudinea taranilor braneni a contrariat conducerea orasului Brasov, care, la inceput n-a indraznit sa ia nici o masura, asteptand deznodamantul rascoalei. Abia dupa reprimarea acesteia, au indraznit brasovenii sa se adreseze regelui, cerandu-i sprijinul. La porunca regelui, Ioan Zapolya, principele Transilvaniei, a pornit spre Brasov pentru a pedepsi pe rasculati. in urma acestei actiuni, Brasovul, a fost repus in drepturi prin forta armelor. in aceasta actiune politica a Brasovului a fost, cum era de asteptat, implicata si cetatea Branului. Astfel, la inceput, dupa deznodamantul de la Mohacs, brasovenii sprijinind pe Ferdinand de Austria, au adoptat o atitudine ostila fata de Ioan Zapolya, care reusise sa ia in stapanire Transilvania. Asa se explica de ce, cand Laudat, comandantul ostilor muntene, incercand sa treaca in Ardeal pentru a veni in ajutorul lui Ioan Zapolya, in 1529, s-a izbit de rezistenta garnizoanei cetatii Bran, condusa de castelanul Ioan Hock. Desi asediul a durat mai multe zile, cetatea nu a putut fi cucerita. in anul urmator cetatea Bran rezista si in contra lui Mehmed Beg, oprind incercarea Turcilor de a patrunde in Transilvania in sprijinul aceluiasi Ioan Zapolya.

In 1531 brasovenii, vazand ca rezistenta lor impotriva lui Zapolya le aducea prejudicii, trec de partea acestuia, depunand juramant de credinta. in schimbul lor principele le intareste vechile privilegii, dandu-le si posesia padurilor din Buzaul ardelean.

Dupa anul 1541, cand Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate turceasca, cetatea Bran ramane in continuare in posesia Brasovului. Iobagii de pe domeniu, insa, sunt supusi la plata haraciului turcesc pana in anul 1602, cand principele o suspenda in favoarea brasovenilor.

Mihai Viteazul, in calatoria sa spre Alba Iulia .din decembrie 1596. a folosit drumul Branului : sotia sa, se pare, ramanand in cetate trei zile.

Fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Patrascu, in 1600, pentru a pedepsi pe brasoveni, care se revoltasera impotriva stapanirii domnului muntean, incearca sa patrunda pe la Bran in tara Barsei. Neputand cuceri fortificatiile cetatii Bran, au fost nevoiti sa se retraga.

In deceniile urmatoare, principele Transilvaniei, Gabriel Bathory, ocupand temporar cetatea Branului, a contestat Brasovului drepturile asupra ei. Aceasta actiune a adus brasovenilor mari prejudicii, atat de natura economica, prin intreruperea comertului cu tara Romaneasca, cat si de natura politico-militara.

In anul 1613 brasovenii, in urma unei intelegeri cu Gabriel Bathory, ajung din nou in posesia cetatii Bran. in acelasi an, in timpul campaniei armatei turcesti condusa de Ali Pasa Maghiaroglu, campanie de instalare a lui Gabriel Bethlen ca principe al Transilvaniei, Pasa cere castelanului Branului sa opreasca cu tunurile trecerea “sultanului tatarasc” pe acolo. Tendinta permanenta a Brasovului de a se amesteca in politica Transilvaniei il determina pe Gabriel Bethlen (devenit intre timp principe) sa puna problema verificarii titlurilor juridice de posesiune asupra cetatii Bran si domeniului respectiv.

In 1625, principele transilvan se va invoi sa-i lase pe brasoveni in posesia cetatii si domeniului Bran.

In primavara anului 1651 in ziua de 25 aprilie, Brasovul incheie cu principele Transilvaniei Gheorghe Rackoczi al-II-lea, un contract de vanzare-cumparare prin care orasul cumpara ”cu drept de veci si in mod irevocabil” cetatea si domeniul Bran ce cuprindea satele branene ce apartineau de castel, precum si comunele: Purcareni, Zizin, Tarlungeni, Satulung, Cernatu, Turches, Bacifalu, Crizbav si Apata, devenind proprietar cu drepturi depline asupra acestora.

In schimbul cedarii proprietatii asupra cetatii si domeniului, brasovenii mai trebuiau sa renunte, pe langa suma datorata de Vladislav al-II-lea si la suma de 11000 florini , impreuna cu o serie de sate aflate pana atunci in posesia lor.

Dupa o lupta, dusa cu perseverenta, timp de peste o suta cincizeci de ani, orasul Brasov a reusit sa-si consolideze, drepturile juridice asupra Branului.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, in urma infrangerilor suferite de catre turci, mai intai la asediul Vienei, in anul 1683 apoi la Zenta in 1687, Transilvania intra in stapanirea Imperiului Habsburgic. intrucat prin “Diploma Leopoldina” din 1691 au fost confirmate toate privilegiile si donatiile facute de catre principii Transilvaniei, recunoscandu-se vechile legi ale tarii, vechile statorniciri administrative si judecatoresti, mentinerea sasilor si secuilor in posesia privilegiilor lor din vechime, astfel si orasul Brasov ramane in continuare proprietar asupra cetatii si domeniului Bran, conform contractului din 1651.

Politica economica si strategia militara a Habsburgilor, in secolul al XVIII-lea, au dus la limitarea rolului cetatii, au stanjenit pe brasoveni in comertul cu Tara Romaneasca, impiedicand chiar si exercitarea atributiunilor castelanilor in teritoriul Branului.

Astfel, la 1 mai 1706, vama de la Bran este trecuta in administrarea unui tricesimator (vames), functionar al tezaurariatului statului austriac, care pe langa atributiunile de percepere a taxelor vamale, a preluat de la castelani, plaiurile si potecile dintre muntii Bucegi si Piatra Craiului pentru a impiedica atat activitatea comerciala ilicita cat si traversarea ilegala a frontierei. in acelasi scop, statul austriac a constituit dea lungul Carpatilor un cordon sanitar, infiintand la jumatatea secolului al XVIII-lea un oficiu de carantina la Bran.

Pentru a intari trecatoarea Branului, in anul 1723, dupa cum rezulta dintr-o inscriptie de pe zidul interior, castelul a fost renovat. Functiile fundamentale ale cetatii au fost reduse, practic, la cele de sediu al administratiei domeniale si de resedinta a castelanului. Totusi era o resedinta fortificata ce putea raspunde eventual, unui posibil atac.

Cu toate aceste impedimente cetatea Bran a continuat sa fie mentionata in cronici si totodata sa-si exercite partial rolul militar. Carol al XII-lea, regele Suediei, in urma infrangerilor suferite in Rusia, trece in drum spre tara sa pe la Bran, impreuna cu ostile sale refugiate la turci.

In anul 1737, un corp de armata austriac trece pe la Bran atacandu-i pe turcii aflati la Campulung. in contextul razboiului ruso-austro-turc din 1787, trecatoarea Branului a fost invadata de ostile musulmane, care au atacat cetatea, dar nu au putut-o cuceri.

Accentuarea crizei economice din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, a determinat statul austriac sa inaspreasca fiscalitatea introducand asa numitele “urbarii” si la Bran.

Secolul al XIX-lea a adus insa, declinul ultimelor atributiuni militare ale cetatii Bran. Cetatea nu mai putea fi un paznic eficient al hotarului datorita schimbarii tacticii de lupta si a generalizarii armelor de foc performante.

In 1836, de altfel, odata cu mutarea granitelor Ardealului cu Muntenia mai sus in munte, la Pajura, cetatea Bran pierde rolul de punct vamal, de granita, a statului austriac si odata cu aceasta controlul tranzitului comercial din zona. Activitatea cetatii se orienteaza exclusiv spre functia de administrare a domeniului, situatie ce va genera numeroase abuzuri din partea arendasilor si castelanilor. Aceste abuzuri au generat, in contextul miscarilor revolutionale de la 1848, o revolta locala, materializata prin organizarea branenilor in „garzi nationale” care au actionat impotriva castelanului si a garzii, alungandu-i din cetate.

Iminenta razboiului ruso-romano-turc din 1877, a determinat armata austriaca sa ridice fortificatii de-a lungul granitei de rasarit a Ardealului. in acest context austriecii au ocupat cetatea Bran, inlocuindu-i acoperisul, (usor expus bombardamentelor) cu fasine, actiune ce a determinat grava deteriorare a sa. Luand act de cele intamplate, orasul Brasov a cerut autoritatilor austriece restaurarea cetatii. Acestea au acceptat in cele din urma sa suporte costul reparatiilor facute intre 1883-1886, iar la 22 iulie 1888 au predat-o orasului Brasov.

La scurt timp insa, orasul doneaza cetatea Oficiului silvic din Brasov. Din acel moment in ea locuind brigadieri silvici, padurari din Bran si temporar, in cateva camere oficiale, amenajate special, inspectorii silvici veniti de la Brasov. Oficiul silvic a detinut cetatea pana in anul 1918.

La 1 Decembrie 1920, brasovenii – prin glasul primarului lor, dr. Karl Schnell – au daruit castelul familiei regale romane, care l-a stapanit timp de douazeci si sapte de ani. Regina Maria isi va amiti peste ani :

sunt multi ani de atunci, intr-o excursie peste granita il vazusem stand intr-o singuratate nebuna pe stanca pe care e inaltat si-mi fluturase prin minte ce incantare ar fi fost sa stapanesc o asemenea fortareata si s-o prefac intr-un camin. Ce basm ar fi insemnat sa chem la viata un mic castel medieval, o adevarat poveste de zane. Si lucrul de necrezut s-a intamplat : dupa doi ani de la rasboiu, autoritatile orasului Brasov au venit la mine intr-o delegatie solemna si mi-au oferit castelul de la Bran, ca dar deplin, ca sa fie intreg al meu”.

Dupa ce a intrat in stapanirea familiei regale, intre 1920-1930, castelul a suferit o serie de transformari arhitecturale, in dorinta de a se face din el o moderna resedinta de vara. Lucrarile au fost conduse de arhitectul ceh Karel Liman, care a lucrat si la castelele Peles si Pelisor. Au fost adaugate doua turnuri pentru scari, meterezele si gurile de tragere au devenit ferestre, sobele si vetrele au fost transformate in camine moderne. Pentru sumele de bani necesare cumpararii materialelor folosite la renovarea castelului Bran a fost deschis la Banca Generala a Tarii Romanesti din Brasov un credit de 500.000 lei.

Pana in 1941, pentru lucrarile executate la castel se vor cheltui peste 100.000.000 lei. Pentru a putea fi locuit de familia regala, Castelul Bran a fost dotat cu toate utilitatile necesare unei adevarate resedinte regale : apa era asigurata de fantana sapata in curtea interioara a castelului, la o adancime de 57 m.; pentru iluminarea castelului, regina Maria a ordonat – in mai 1932 – construirea unei uzine electrice cu turbina, la care au fost racordate si comunele Bran, Simon si Moeciu, “comune sarace, pur romanesti si care intr-un viitor apropiat n-ar fi putut avea acest avantaj”, dupa cum se aprecia intr-o scrisoare de multumire adresata de locuitorii celor trei comune reginei Maria. Turbina – fabricata de firma Voith – a fost pusa in functiune pe 29 august 1932. A mai fost construita si o centrala hidroelectrica de 85 c.p. pe raul Turcu, in decembrie 1932, pentru iluminarea castelului si a imprejurimilor. Desi in timpul reginei Maria alimentarea cu electricitate a fost gratuita pentru locuitorii din satele invecinate castelului, dupa 1938, situatia s-a schimbat, ei trebuind sa plateasca energia consumata.

Comunicarea cu exteriorul era facilitata de existenta a trei posturi telefonice in castel. Instalatia telefonica si centrala au fost modificate si inlocuite in 1941 si 1944, la cererea printesei Ileana. Cum castelul avea – pe langa subsol si parter – patru etaje, el a fost prevazut si cu un ascensor, la fel ca si Pelesul. Liftul a fost amenajat pentru a usura deplasarea reginei din parc in castel. Pentru o mai usoara comunicare cu Casa de ceai a fost instalat un funicular, cu ajutorul caruia era transportata de la bucataria castelului mancarea pe care regina o servea cu oaspetii sai.

Casa era prevazuta cu instalatie de apa rece si calda, lumina electrica si canalizare, fiind special amenajata pentru minireceptii intr-un cadru natural.

In 1946,la castel a fost introdusa alimentarea cu gaz metan. Si la Bran, ca si in cazul altor palate si castele, fantezia reginei Maria in domeniul arhitecturii s-a manifestat din plin. Astfel, au fost construite o casa de vanatoare, o bisericuta din lemn, o casa de lemn (cu 7 camere) si doua bordeie (unul pentru regina, altul pentru printesa Ileana). Ca piese de mobilier bordeiul reginei Maria continea doua mese, un fotoliu, un scaun, doua taburete rotunde, doua icoane, trei oale, doua covoare romanesti, doua fotolii din lemn. Pentru a putea admira Branul si imprejurimile lui din inaltul castel, in anul 1931, regina Maria a ordonat mesterului Joszef Schnell sa amenajeze un balcon din piatra din Campulung, la care sa accede din salonul de muzica de la etajul al treilea al castelului.

Castelul Bran a fost – alaturi de palatul de la Balcic – resedinta cea mai draga reginei Maria, care, cu fantezia-i cunoscuta, a transformat solida si, aparent, neprimitoarea cetate intr-o moderna si confortabila locuinta de vara. Regina Maria va mai construi la Bran si unele dependinte in jurul castelului Casa de ceai, casa de musafiri, casa copiilor printesei Ileana, casa personala noua, locuinta personalului, grajduri pentru cai su sase garaje (in care se aflau sase automobile, o camioneta Fargo si o masina Plimouth.

Domeniul predilect al reginei a fost decorarea interioarelor : se pot remarca - Sala mare, in fapt, o sufragerie decorata in stilul Renasterii germane, Salonul galben al reginei Maria, Salonul de muzica, Odaia tiroleza a regelui Carol al II-lea, Odaia saseasca a printului Nicolae, toate fiind expresia gustului suveranei.

Adevarul despre domnitorul Tarii Romanesti, Vlad Tepes (1456-1462; 1476) este cunoscut din numeroase lucrari apartinand istoricilor romani si straini. Convins fiind ca numai o domnie puternica in interior putea sa asigure ordinea in tara si sa organizeze cu succes apararea ei de primejdiile externe, Vlad Tepes recurge la o domnie autoritara : impune supusilor sai cinstea si harnicia ca virtuti; necinstea (hotia) lenevia si viclenia erau pedepsite cu asprime prin tragerea în teapa, o pedeapsa cruda, dar care poate fi înteleasa doar în raport cu epoca în care a trait, o epoca de mare cruzime, care a cunoscut si alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe rug, spanzuratoarea, trasul pe roata, asezatul pe scan cu tepi etc.

Ca urmare a masurilor sale drastice, Vlad Tepes a reusit sa instaureze ordinea in tara: „ strain de mila si de indurare, el puse cumplita lui fire in slujba tarii sale si dupa ce o curata de rele launtrice, el puse piept injosirii in care cazuse tara”.
Faptele sale au atras insa ura multora dintre contemporanii sai. Acestia l-au defaimat si acuzat de intelegeri cu turcii contrare intereselor tarii; a fost închis de catre regele Matei Corvin si mai tarziu chipul sau de om crud, dar care a pus „cumplita lui fire in slujba tarii sale”, a fost asociat cu vampirul Dracula, personajul principal din celebrul roman de fictiune „Dracula” al scriitorului irlandez Bram Stoker aparut la Londra în 1897 si considerat de catre Oscar Wilde „poate cel mai frumos roman din toate timpurile”.

Daca Vlad Tepes a stapanit Castelul Bran e greu de raspuns intrucat documentele scrise nu consemneaza acest lucru. Istoria ne vorbeste ca, in toamna anului 1462, dupa ce oastea regelui Ungariei, Matei Corvin, l-a prins in apropierea cetatii de la Podul Dambovitei, de lânga Rucar, situata la circa 25 km de Bran, domnitorul Vlad-Tepes a fost dus la Castelul Bran si inchis aici timp de vreo doua luni.

Castelul Bran ramane asociat cu imaginea Contelui Dracula, iar vizitatorul va ramane impresionat sa vada un castel plin de obiecte apartind familiei regale romane, extraordinar de frumos! Poate cu putin noroc, data viitoare, Contele Dracula te va intampina cu o strangere prietenoasa de … dinti!