Adresa: str. Ioan Voda Viteazul nr. 2, Suceava, cod. 720034
Telefon: 0230.215.833
Ctitor: inceputa de Bogdan al III-lea cel Orb (1514) si terminata de Stefanita Voda (1522)
Hram: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie)
      Sfantul Ioan cel Nou (24 iunie)
Important: Moastele Sfantului Ioan cel Nou


Daca ajungeti in Suceava nu ezitati sa mergeti la Manastirea Sfantul Ioan cel Nou. Inima dvs se va umple de bucurie duhovniceasca si veti pleca mai putin abatuti de aici!
Biserica actuala a manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost inceputa in anul 1514 de catre fiul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita-Voda  in anul 1522.
Chiar daca constructia acestei sfinte manastiri a durat 8 ani, cladirea este impunatoare si impresionanta pentru pelerin!
In anul 1522, la 6 noiembrie, voievodul Stefanita-Voda asista la sfintirea sfantului locas, slujba fiind oficiata de Mitropolitul Teoctist al III-lea. Din pacate la aceasta slujba nu poate participa si voievodul Bogadan al III-lea de la a carui moarte se implineau 5 ani!
Pisania de deasupra usii de intrare in pridvor aminteste acest eveniment:
"Cu vointa Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, a voit binecredinciosul si de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn la Tarii Moldovei, sa zideasca Biserica Mitropoliei Sucevei unde este hramul marelui martir purtator de biruinta Gheorghe. Si a inceput sa zideasca in anul 7022 (1514) si n-a ajuns sa savarseasca, si fiul sau, Io Stefan Voievod, din mila dui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei, cu ajutorul lui Dumnezeu, a zidit de la ferestre in sus si a savarsit in anul 7030 (1522) luna noienbrie 6, iar a domniei sale al saselea curgator si a fost sfintita cu mana Prea Sfintitului Mitropolit Kir Teoctist."
La Suceava este mutata Mitropolia Moldovei, al carei sediu initial a fost la Biserica Mirauti.
Pana in a doua jumatate a veacului al XVII-lea, la Manastirea Sf. Ioan cel Nou a fost resedinta mitropolitilor Moldovei.
In anul 1589, Ioan Petru-Voievod acopera din nou biserica si ridica clopotnita.
Anul 1589 este un an cu o semnificatie deosebit de importanta pentru sfanta manastire: sunt aduse moastele Sfantului Ioan cel Nou. Asezate initial spre inchinare la Biserica Mirauti, ele sunt aduse spre cinstire la Suceava unde se gasesc si astazi!
Pe peretele sudic al naosului exista o inscriptie aurita amintind de acest moment:
"In anul 7097  (1589, iunie 24, a acoperit biserica Mitropoliei si a facut si clopotnita si a adus si pe Sfantul Ioan in Mitropolie".
In anul 1686, Mitropolitul Dosoftei este luat ostatic, iar sfintele moaste si tot tezaurul mitropoliei sunt duse in Polonia de Jan Sobieski. Moastele vor ramane in grija calugarilor de la Zolkiev.
In anul 1750, manastirea se afla in paragina.
Intre anii 1750-1758, este restaurata prin grija Mitropolitului Iacob Putneanul.
Anul 1775. Nordul Moldovei este anexat la Imperiul Habsburgic. Monahismul bucovinean avea de suferit.
Din ordinul generalului Karl von Enzenberg, guvernator al Bucovinei la acea vreme s-au desfiintat importante asezari monahale. Au scapat doar trei: Putna, Sucevita si Dragomirna. Manastirea Sfantul Ioan cel Nou, prin purtarea de grija a sfantului, avea sa scape, avand statutul de metoc al Manastirii Dragomirna.
In anul 1783, Episcopul Dositei Herescu reuseste, cu sprijinul imparatului Iosif al-II-lea, ca moastele Sfantului Ioan cel Nou sa se intoarca acasa, dupa aproape un secol.
In anul 1829, au loc noi reparatii ale sfitei manastiri prin grija Mitropolitului Veniamin Costachi. Cu aceasta ocazie, se adauga bisericii un pridvor in forma de capela.
Anul 1910, acoperisul este refacut, fiind folosite tigle smaltuite. Cu aceasta ocazie lacasul este resfintit de Mitropolitul Vladimir Repta.
In timpul primului razboi mondial, moastele Sfantului Ioan cel Nou parasesc din nou tara, de aceasta data fiind mutate la capela ortodoxa romana din Viena.
In anul 1950 este reinfiintata Manastirea Sfantul Ioan cel Nou.
Biserica este construita in stilul bisericilor lui Stefan cel Mare, in plan triconc. Are pridvor, pronaos, naos si altar.
In altar sunt reprezentate Maica Domnului, Invierea lui Lazar si cele doua scene din Impartasirea Sfintilor Apostoli si saisprezece Sfinti Ierarhi in registrul de jos.
In naos, calota turlei il are reprezentat pe Isus Pantocratorul.
In turla scena impresionanta a Liturghiei divine cu cortegiile de ingeri, Profetii si Apostolii.
Biserica a fost pictata in interior si exterior in 1534, in timpul domniei Voievodului Petru Rares.
Ea a fost curatata de fum si reimprospatata in anii 1906-1909, de pictorul Iohann Viertelberger.
O noua restaurare a avut loc la inceputul anului 2001.
Din fresca exterioara se mai pastreaza, astazi, in partea de sud, Acatistul Maicii Domnului, Parabola Fiului risipitor (patru scene)si Arborele lui Ieseu.
Odata cu reinfiintarea Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor in anul 1991, s-au inceput lucrarile pentru construirea unei Biserici -paraclis in curtea manastirii.]
Turnul-clopotnita, datand din anul 1589, este ridicat din piatra. Primul etaj pastreaza forma sa initiala de patrat, fiind construit initial din piatra, ulterior piatra alterneaza cu caramida.
Aici se pastreza clopotele manastirii, cel mai vechi fiind din vremea lui Stefan cel Mare!
Biserica Sfantul Gheorghe din Suceava se afla pe lista patrimoniului cultural al bisericilor pictate din nordul Moldovei alaturi de alte sase biserici: Arbore, Humor, Moldovita, Patrauti, Probota si Voronet.

Biserica actuala a manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost inceputa in anul 1514 de catre fiul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita-Voda  in anul 1522.
Desi initial racla cu moastele Sfantului Ioan cel Nou se aflau la Biserica Mirauti, aduse in tara de catre domnitorul Alexandru Cel bun, Sfantul ar fi dorit mutarea sfintelor sale moaste la Biserica cu Hramul Sfantului Mare Muceic Gheorghe.
O legeda pe aceasta tema este cunoscuta in randul localnicilor care spune ca:
"Sfantului Ioan, nemaiplacandu-i ca mai iante, a fugit in biserica veche, cu racla in care se afla cu tot, si s-a ascuns in niste boz din apropierea unei bisericute de lemn, care era cladita pe locul unde se afla acum biserica cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. care biserica din urma s-a facut mai tarziu mitropolie in locul celei de la Mirauti.
Fuga aceasta a repetat-o sfantul de mai multe ori, cu toate ca mitropolitul de pe acele timpuri, dimpreuna cu toata preotimea cata se afla in Suceava, sta zi si noapte langa sicriul in care se afla depusa racla cu moastele sale si se rugau necontenit ca sa nu fuga.
Fuga aceasta s-a repetat si in timpul lui Bogdan-Voda, fiul lui Stefan cel Mare.
Bogdan-Voda, auzind despre aceasta fuga si incredintandu-se mai pe urma si singur despre aceasta intamplare minunata, apoi rpesupunand ca sfantului nu-i place sa stea la biserica Mirauti - fie ca a prevazut ruinarea si parasirea ei, fie ca din alta cauza, de aceea fuge necontenit din biserica veche, isi propune sa faca pe locul unde il gaseau o biserica cu mult mai mare, mai frumoasa.
Si, astfel a si facut."

Iata ca de atunci, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava se afla in Manastirea care-i poarta numele si unde pelerinii vin cu credinta si cu speranta in ajutorul sau!

Sfantul Ioan cel Nou s-a nascut spre sfarsitul veacului al XIII-lea si era originar din orasul Trapezunt( Turcia de astazi).
La vremea patimirii sale se ocupa cu negustoria, ca multi alti locuitori ai orasului. Asa se face ca de multe ori calatorea in diferite orase de pe tarmul Marii Negre cu treburi negustoresti.
In anul 1332, Sfantul Ioan s-a indreptat din Trapezunt spre Cetatea Alba,pe corabia unui oarecare Reiz, catolic din Venetia sau Genova. Pe drum a avut cu el discutii privitoare la credinta, sustinand cu darzenie adevarurile Ortodoxiei.
Ajungand in Cetatea Alba, Reiz si-a pus in gand sa se razbune pe cucernicul Ioan, care-l infruntase in discutiile purtate pe corabie.
Reiz s-a prezentat la conducatorul cetatii, spunandu-i:
– Este, o conducatorule, in corabie un barbat care, venind cu mine de la Trapezunt, mi-a marturisit ca ar vrea sa se lepede de credinta sa si sa primeasca legea voastra cea straveche.
Aceasta veste l-a bucurat foarte mult pe dregatorul tatar; el a poruncit totodata sa-i fie adus si acest tanar minunat, dornic sa imbratiseze credinta altaica a stramosilor sai. De aceea, el l-a intampinat cu cuvinte magulitoare:
- Am auzit ca esti unul dintre barbatii alesi si intelepti din Trapezunt si ca ai dori sa imbratisezi stravechea noastra credinta. Asadar vino, o, preaalesule prieten, si stai impreuna cu noi si preamareste cu glas mare soarele cel stralucitor, da cinste luceafarului care rasare inaintea soarelui si adu jertfa luminatorilor ceresti, celor ce lumineaza lumea. Astfel te vei invrednici de la imparatul nostru de multa cinste si de mari vrednicii; iar noua ne vei fi ca un frate adevarat, indulcindu-te de viata cea dulce impreuna cu noi. Deci, calca in picioare legea si credinta crestineasca, ca una ce este defaimata si proasta, incat sa vada si altii si sa invete de la tine a cinsti credinta noastra.
Insa Sfantul Ioan, intelegand urzeala si ticalosia lui Reiz, a simtit un fior care i-a strabatut intreaga fiinta: cum s-ar putea el lepada de Hristos care l-a ocrotit si i-a dat deplina bucurie a credintei si a iubirii?
Primeste sa fie prigonit nu inainte de a-i da replica dregatorului tatar:
"- O, cadiule! Mi se pare ca minti pe fata. Aceste cuvinte nu sunt ale mele, nici nu mi-a venit in cuget vreodata sa ma lepad de sfinta credinta in Domnul meu Iisus Hristos! Sa nu se intample un lucru necuvios ca acesta, nici sa ma lase Dumnezeu sa primesc in mintea mea un gind paganesc ca acesta. Acestea toate sunt mestesugiri ale vrajmasului adevarului si ale satanei, tatal sau; ca, intrand in tine ca intr-un vas al sau, graieste prin tine catre mine, nadajduind astfel ca ma va trage spre pieire. Acel vrajmas se sileste sa ma departeze de la Dumnezeul cel adevarat, care este Ziditor al tuturor fapturilor vazute si nevazute, precum si al soarelui acesta, pe care tu il cinstesti ca pe un Dumnezeu; iar tu, fiind cuprins cu intunericul amagirii, aduci aceasta cinste, care se cade a se aduce numai lui Dumnezeu cel adevarat, facatorul soarelui caruia tu te inchini.
Deci nu te amagi ca ma vei pleca la minciuna, ci mai virtos tu insuti invata-te de la mine taina adevarului, leapada-te, te rog, de intunericul paganatatii, care zace in sufletul tau si invredniceste-te a te face fiu al luminii, stralucind cu razele dumnezeiescului Botez mai mult decat soarele. Nu socoti ca soarele care se vede pe cer este Dumnezeu, ci cunoaste ca este un luminator facut din nimic si pus pe cer de Dumnezeu, Ziditorul lui, spre slujba oamenilor. Acela, adica soarele, s-a zidit in a patra zi; deci cum poate zidirea sa fie Dumnezeu?"
Sfantul Ioan este batut fara mila pana seara, apoi este pus in lanturi si bagat in temnita pana a doua zi.
A doua zi, vazand dregatorul ca Sfantul Ioan nu doreste sa renunte la religia sa, porunceste din nou sa fi batut mai aspru de aceasta data.
Dregatorul vazand ca nu reuseste nicidecum sa-l determine sa se lepede de Hristos, a poruncit slugilor sale sa aduca un cal salbatic si sa lege picioarele mucenicului de coada aceluia, dupa aceea unul din ostasi sa incalece pe calul acela si sa alerge pe ulitele cetatii.
multime de evrei batjocoreau pe mucenic, care era tirit de calul acela, si strigind si strimbind fetele lor, aruncau in el cu ce se intimpla a avea in miini, rizind fara de rinduiala. Unul din acei evrei, alergind in casa sa si ajungind calul ce tara pe sfint, i-a taiat cinstitul si sfintul lui cap.
Noaptea insa trupul Sfantului Ioan stralucea de o lumina cereasca, fiind pazit de trei ingeri.
Preotul locului l-a ingropat in biserica si a stat acolo peste 70 de ani, facand multe minuni.
Auzind de aceasta marele voievod Alexandru cel Bun si fiind foarte iubitor de Hristos si de mucenici, in anul 1402, cu sfatul mitropolitului Iosif Musat, a trimis boieri si oaste la Cetatea Alba sa aduca in Moldo-Vlahia moastele Sfantului Ioan cel Nou, facatorul de minuni.
Cortegiul domnesc, luand racla cu sfintele moaste, a trecut cu ele Prutul prin tinutul Faldului, si, pe cand se apropia de targul Iasi, a iesit inaintea lor insusi domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, cu mitropolitul Iosif I Musat si cu toata curtea,
Praznuirea Sfantului Ioan cel Nou se face la 24 iunie!
Sfintele sale moaste au fost aduse cu mare bucurie de catre domnitorul Alexandru cel Bun in Suceava in anul 1402, fiind asezate initial la Biserica Mirauti, unde au ramas pana in anul 1518.
Dupa terminarea construirii Bisericii cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din Suceava, sfintele moaste au fost mutate aici, in anul 1589, unde se pastreaza si astazi!
Racla, ferecata in intregime in argint, in care se pastreaza sfintele moaste, se afla depusa sub un mic baldachin, in partea dreapta a naosului.