Adresa : partea de N-V a Municipiului Deva

         altitudine : 371 m  

         accesul pe jos prin Parcul Cetatii sau cu telecabina ce pleaca chiar din Piata.

  

Una din cele mai importante fortificatii din Transilvania, Cetatea Deva este numita Cheia Muresului! Aceasta denumire si-a castigat-o pe drept cu secole in urma cand pe aici trecea una dintre cele mai importante artere de circulatie spre si dinspre centrul si vestul Europei.

 

Cetatea Devei a fost intemeiata inca din sec. XIII ca fortareata militara. Probabil ea a fost ridicata inainte de anul 1264, cand, se vorbeste despre o batalie purtata de Petre Csak impotriva cumanilor condusi de Ladislau Kan. 

 

Prima mentiune a cetatii dateaza insa de la anul 1269 cand cetatea este donata de catre ducele Stefan grofului Cheel Kalnoky. Sfarsitul secolului al XIII-lea gaseste cetatea ca resedinta a voievozilor Rolanda Borsa si Ladislau Kan, de unde acestia isi exercitau autoritatea asupra voievodatului.

 

Din anul 1385, cetatea devine resedinta voievozilor transilvaneni si va figura sa proprietate a trezoreriei statului; domeniul era unul vast, cuprinzand  50 de sate si 4 districte : Hunedoara, Strei, Dobra si Deva.

 

In anul 1444, regele Ladislau al V-lea doneaza ii cetatea domnitorului Iancu de Hunedoara, ca rasplata pentru victoriile impotriva turcilor. Transformata de Iancu de Hunedoara in castel nobiliar, va fi amplificata succesiv in sec. XVI, XVII si XVIII, ajungand printre cele mai puternice din Transilvania. Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, in 1456, cetatea revine lui Matei Corvin si ramane in proprietatea familiei prin Ioan Corvin, fiul lui Matia, pana in anul 1504.

 

Intre anii 1504-1530, cetatea a revenit proprietatii statului, iar in anul 1530 intra in posesia voievodului Ioan Zapolya. Intre 1551-1556, Dupa moartea acestuia si alungarea vaduvei sale, Isabella, Transilvania intra sub stapanirea Austriei iar cetatea are un viitor incert pana la venirea generalului Giovani Batista Castaldo. In calitate de guvernator, generalul Castaldo fortifica si inzestreaza cu armament cetatea si aseaza aici o taba militara formata din mercenari spanioli si burgunzi.

 

Fortificatia a suferit dese asedii din partea armatelor otomane patrunse in Transilvania  (1550, 1552, 1557). In anul 1579, intre zidurile cetatii avea sa-si sfarsiseasca viata fondatorul Bisericii Unitariene din Transilvania, David Ferenc. Anul 1581 aduce cetatii Deva importante lucrari de constructie realizate de Ferenc Geszthy, bani provenind din donatia voievodului Kristof Bathory.

 

Inceputul secolului al XVI-lea, gaseste cetatea intr-o stare de disputa intre principalii pretendenti la conducerea Transilvaniei si din nou alti stapani : Sigismund Bathory, Moise Secuiul si generalul Basta (in anul 1601).

 

Anul 1607 este unul extrem de important pentru Cetatea Devei : dieta Transilvaniei declara cetatea proprietate perpetua a Principatului. Sub domnia principelui Gabriel Bethlen, cetatea intra intr-o noua faza de refaceri : principele doneaza cetatea primei sale sotii, iar dupa moartea acesteia cetatea va reveni lui Stefan Bethlen si sotiei sale, Maria Szecy. Acesta vinde , in anul 1640, cetatea principelui Rakoczi I. Aflam despre cetatea Deva ca era intr-o stare proasta : neingrijita, armament putin si demodat, incaperi si fortificatii nereparate de mult. Tocmai acest aspect il determina pe noul proprietar al cetatii sa inceapa imediat lucrari de reparatii importante. Cetatea va ajunge apoi, rand pe rand, in posesia lui Acatu Barcsay si a cesei de Habsburg, spre sfarsitul secolului.

 

In anul 1713, Principatul independent al Transilvaniei isi inceteaza existenta. Noul guvernator, Johann Steinville, incepe lucrari de transformare a cetatii in bastion. Dupa moartea sa, cetatea a mai apartinut lui Iulius Visconti. Nu va fi mult timp proprietarul cetatii pentru ca o va vinde , in anul 1743, contelui Ioan Haller. Anul 1752 aduce cetatii Deva un nou proprietar - Miksa Ullisses Braun, car eva face noi reparatii cetatii. Cetatea ajunge sa fie folosita doar pentru inabusirea eventualelor rascoale, pierzandu-si din rolul si importanta avute odinioara.

 

Impresionat de istoria si farmecul cetatii, regele Francisc I salveaza cetatea : dispune , in anul 1817, lucrari de reparatie. Lucrarile vor dura un an, pana in 1818.

 

 In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horea. Closca si Crisan i-au pierdut viata 86 de iobagi romani. Ultimatumul lui Horea adresat nobililor ascunsi aici nu a putut impiedica insa incendierea cetatii. 

 

Cetatea este definitiv distrusa intre anii 1848-1849. In aceasta perioada cetatea este ocupata de o unitate austriaca. In anul 1849, generalul Czecz asediaza cetatea care capituleaza la 27 mai. Doar un singur solvat mai ramane in cetate, suficient insa pentru a arunca in aer depozitul de munitie din partea rasariteana a cetatii. Asta se intampla la 13 august 1849!

 

 Aruncata in aer in 1849, cetatea se prezinta azi in ruina, incununand culmea unui deal abrupt. Mai multe centuri de ziduri puternice, ce urmeaza curbele de nivel sunt intarite cu turnuri patrate sau circulare si cu porti monumentale. In incinta centrala se afla ruinele palatului nobiliar.

 

Sub dealul cetatii, se afla Palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane), construit in sec al-XVI-lea de plan dreptunghiular usor alungit, prevazut la colturi cu cate un decros cu aspect de bastion. 

 

Transformat de Gabriel Bethlen in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare baroca in sec. al-XVIII-lea cand i se adauga o scara monumentala dinspre parc si un balcon polibat.