Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei este situata la 4 km sud-est de soseaua Constanta – Ostrov, in padurea din localitatea Ioan Corvin.

Istoria acestei manastiri nu este consemnata in cronici. Aici, a existat, mai inainte de Sfantul Apostol Andrei, un puternic centru spiritual autohton. In acest loc binecuvantat de Dumnezeu prin frumusete si liniste, Apostolul cel dintai chemat si-a gasit intelegere, prietenie si chemare spre Domnul Hristos, si-a ales primii diaconi , pe care i-a botezat in numele lui Hristos asa cum a vazut si simtit chiar el.

Innal, dacul binecredincios, a fost unul din preotii autohtoni gasiti de Andrei in pestera, impreuna cu ucenicii Rimmal si Pinnal, sihastrii in micile pesteri din vecinatate, deveniti curand ucenici ai lui. Din aceasta pestera, Apostolul Andrei si-a trimis ucenicii si a mers cu ei vestind cuvantul lui Dumnezeu in cetatile din Scytya Minor si tot aici s-a retras, in inima muntelui, in vreme de pericol. Sfantul Andrei a prpovaduit credinta lui Hristos in cetatile dobrogene Tomi, Callatis, Histria, Dianopolis etc.

Multime de trudnici si daci, geti si alani, greci si romani, au alergat intru credinta si pocainta la Apostolul Andrei, iar Andreiu ai invata dreapta credinta si ai boteza, savarsind astfel tainele invatate de la Mantuitorul si aducand oile ratacite Pastorului.

In urma unei viziuni, avocat din localitatea Adamclisi pe nume Jan Dinu, ce avea si studii teologice si care venea des in satul Ioan Corvin, impreuna cu duhovnicul sau, preotul Lembadu Constantin, pleaca in cautare si descopera pestera, simtind ca aici trebuie sa se construiasca lacas de rugaciune in cinstea preavrednicului Apostol Andrei. Asta se intampla in anul 1920.

In anul 1942, Jan Dinu a inceput amenajarea pesterii si la 30 iulie 1944, la putin timp dupa ziua Sfantului Pantelimon, aceasta a fost sfintita de Episcopul Chesarie Paunescu al Tomisului.

Razboiul si desfiintarea fortata a Episcopiei de Constanta in 1948 au facut ca Pestera Sfantului Andrei sa intre in ruina. In 1950, Pestera ramasese doar o simpla grota, cazand din nou in uitare. Cu timpul ea a fost profanata, fiind folosita ca staul de oi. Maracinii, lianele si arbustii au astupat intrarea, totul cazand in uitare si numai batranii satului isi mai aduceau aminte de aceast sacru loc de inchinaciune.

Incepand din 1986-1989, pestera a fost din nou vizitata si cinstita cu tamaie. In vara anului 1990, ieromonahul Victor Ghindaoaru si monahul Nicodim Dinca, de la Manastirea Sihastria s-au asezat in Pestera Sfantului Andrei, punand bazele calugariei pe aceste meleaguri. Oficial, schitul a fost infiintat in 12 decembrie 1990.

La 8 august 1994, schitul a fost transformat , prin hotararea Sfantului Sinod si a vrednicului de pomenire Patriarhului Teoctist, in Manastirea Pestera Sfantului Andrei.

In 2001 se definitiveaza lucrarile bisericii mari, iar pictura se termina in anul 2006, fiind sfintita de ziua Sfantului Apostol Andrei de I.P.S. Arhiepiscop Dr. Teodosie al Tomisului.

Istoricii afirma despre Crucea Sfantului Andrei ca a fost facuta din doua bucati de lemn de maslin puse crucis, sub forma literei X, fiind rastignit cu capul in jos pentru ca Sfantul Andrei se considera nevrednic sa fie rastignit asemeni Mantuitorului.

 Crucea a fost transportata din Peloponez in orasul francez Dijon. Acolo a fost pusa la manastirea Weaume, langa Marsilia. De acolo, a fost mutata la manastirea Sf. Victor din Marsilia, unde se gasea crucea, inainte de anul 1250,pusa intr-un suport ( teaca). Teaca aceasta se afla la subsolul altarului bisericii Sf.Victor, iar la mijloc se afla o bucatica din Crucea Sfantului Andrei.

 In timpul Revolutiei Franceze insa ramasitele crucii s-au pierdut.

 Mitropolitul de Pardas, Nicodimos, a vizitat biserica si a vazut bucata din cruce in 10 octombrie 1979. Prin cooperare cu Arhiepiscopia catolica de Marsilia, au fost redate Mitropoliei de Patras Crucea si teaca la 19 ianuarie 1980.

Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret,in hotarul Zabonului, in nordul Tarii Sfinte. Betsaida se talmaceste casa vanatorilor, deoarece toti cei trei frati Petru, Andrei si Filip au vanat peste pana au aflat adearul, care este Hristos.

Fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Simon Petru, fiind amandoi fiii pescarului Iona, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte.

Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <<Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni>>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).

Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).

Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime din anul 30, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...".

Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre.

Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de "Scitia" (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).

Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat".

In sprijinul evanghelizarii teritoriilor de pe tarmul apusean al Marii Negre de catre Sfantul Andrei vin si unele colinde, legende si obiceiuri din Dobrogea si din stanga Prutului, adica din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomeneste de "schitul" sau "manastirea" lui Andrei, la care veneau Decebal si Traian, cel din urma ascultand si slujba savarsita acolo. Exista apoi cateva numiri de ape si locuri ca "Paraiasul Sfantului Andrei", "Apa Sfantului" sau "Pestera Sfantului Andrei", care se vede si azi in hotarul comunei Ion Corvin, in apropiere de granita romano-bulgara.

Avand in sine dragostea catre Hristos, fiind plin de credinta cu sarguinta s-a apucat de calatorie, pornind de la Ierusalim pentru a merge in toate locurile unde avea sa vesteasca cuvantul lui Dumnezeu. A luat cu sine si pe niste ucenici din cei saptezeci de apostoli, pe care i-a socotit vrednici de propovaduire.

Umbland apostolul din loc in loc a mers intr-o cetate aflata in partea dreapta a Marii Negre, numita Amisonul. Acolo a aflat Sfantul Andrei multi oamnei rataciti si necredinciosi. Acolo auzind iudeii cuvantul Apostolului, indata s-au itnros la Domnul si pocaindu-se s-au facut indata crestini, in loc de iudei.Si s-a facut apostolul acolo, nu numai doctor al sufletelor, ci s-a aratat tamaduitor al multor boli. Apoi a zidit biserici si le-a hirotonit preoti.

Merge apoi in Trapezunda si acolo, invatand botezul pe multi, ai intoarce la dreapta credinta apoi merge in Lazichia.

Merge apoi in Bitinia, sa invete pe oamenii cei din soarta lui. Pentru a ajunge insa in Bitinia, trece prin cetatea Niceei.In aceasta cetate, vazand Sf. Apostol Andrei multime nenumarata de oameni, iudei si eleni, a cugetat sa faca mai intai minuni, pentru a-i intoarce de la ratacirea lor. Pe cei muti ai facea sa vorbeasca, ai tamaduia pe cei bolnavi, balauri si fiinte infricosatoare numai cu toiagul de fier in varful caruia avea crucea ai alunga de pe locurile acestea. Doi ani a stat Andrei in tinutul acela.

Dupa aceea iesind din Amastrida, a mers in cetatea Sinopi, unde s-ar fi intalnit cu Sfantul Apostol Petru, venit sa-si vada fratele. In Sinopi si in ziua de azi exista doua scaune de marmura unde se spune ca sedeau dumnezeiestii Apostoli Andrei si Petru si invatau poporul. O icoana avandu-l infatisat pe Sfantul Apostol Andrei face pana in ziua de astazi minuni la Sinopi.

Apostolul Matia , unul din cei doisprezece apostoli, trece prin Sinopi, vrand sa mearga la Cafa sa propovaduiasca insa este prins si bagat in temnita. Sfantul Andrei, auzind una ca asta, face rugaciune si cu semnul sfintei Cruci, zdrobeste legaturile si il elibereaza pe Apostolul Matia.

O femeie oarecare avea un singur fiu, pe care un om dusman l-a ucis apoi s-a facut nevazut si nu s-a aflat, iar mortul zacea in drum. Afland acest lucru, Apostolul Andrei a mers acolo si facandu-i-se mila de mama acestui om, prin rugaciune l-a inviat si l-a dat pe el viu mamei sale.

Se intoarce la Ierusalim, pentru a sarbatori Pastele impreuna cu ceilalti apostoli. Iar dupa ce praznicul s-a sfarsit, ai ia cu el pe Apostolii Matia si Tadeu si se intorc la cetatea Edesa, care era prin partile Mesopotamiei.

La Edesa, Sfantul Apostol Andrei nu zaboveste mult, lasandu-i pe Apostolii Matia si Tadeu sa prooroceasca cuvantul Domnului, el se intoarce in partile Marii Negre.

Dupa ce trece prin Alani, Avazgi si Sevastopole, Apostolul Andrei merge la Vosporani, unde va petrece multa vreme pentru ca locuitorii erau supusi si primitori de invatatur apostolica. Andrei merge apoi la Cafa unde savarseste alte minuni si unde intoarce multi necredinciosi la dreapta credinta. De acolo se intoarce iarasi la cetatea Sinopi si il hirotoniseste ca episcop al acelui loc pe unul dintre cei saptezeci de apostoli pe nume Filolog.

De acolo merge la Bizant, unde il hirotoniseste ca episcop pe Sfantul Stahie, un alt apostol si isi continua calatoria spre Iraclia Traciei, cale de doua zile din Constantinopol.

Asa a facut prin toata Tracia, prin Macedonia si prin toata Tesalia . Dupa ce a trecut Tesalia si Elada, si a ajuns in cetatea Paleapatra. Aici Sfantul Apostol Andrei i-a tamaduit pe Sosie, bolnav de o boala grea, in casa caruia a fost gazduit ; insa si pe un rob si pe femeia Maximila, sotia antipatului Patrelor. Chiar si cumnatul Maximilei, pe nume Stratoclis a fost vindecat pe Sfantul Andrei, scotand necuratul din el. In semn de recunostinta, Stratoclis si Maximila s-au facut crestini si umblau cu Apostolul pentru a invata calea spre dreapta credinta.

Egheat, sotul Maximilei, vazand ca sotia sa s-a dat la dreapta credinta si nu mai dorea sa-si indeplineasca nici atributiile de sotie a nutrit sa-l omoare pe Sfantul Andrei. Prinzandu-l il intemnitara pe Sfantul Andrei, pana aveau sa decida cum va fi omorat. Vazand acestea Stratoclis si cumnata sa Maximila au mers in temnita unde era Sfantul Andrei si deschizand prin rugaciune usa temnitei cei doi au intrat inauntru. Stratoclis este hirotonisit episcop al Paleopatrelor si linistind pe Maximila cei doi pleaca iar Sfantul Andrei tot prin rugaciune inchizand la loc usa temnitei astepta hotararea paganului Egheat.

Egheat a hotarat asupra Sfantului Andrei moarte de cruce. Astfel Andrei toata noaptea a petrecut-o invatand pe popor. A doua zi, Egheat a sezut la judecata si negasindu-i pricina porunceste sa-l bata. Si dupa ce s-au schimbat de sapte ori cate trei cei ce-l bateau, l-au ridicat pe Apostolul Andrei si l-au dus din nou la Egheat care a spus Andreie, asculta-ma pe mine, nu-ti varsa sangele in desert, ca de nu ma vei asculta, apoi pe cruce te voi rastigni! Insa Sfantul Andrei a raspuns Eu sunt rob Crucii lui Hristos si mai mult doresc moartea Crucii decat sa ma izbavesc de chinuri, de care nicidecum nu ma tem.

Si maniindu-se Egheat a poruncit sa-l rastigneasca pe Sfantul Andrei pe cruce, legandu-i mainile si picioarele, ca nu voia sa-l pironeasca cu piroane, ca sa nu moara degeaba, ci sa-l spanzure asa legat ca mai mult chin sa patimeasca si sa sufere.

Dezbracandu-se singur de haine, este inaltat pe Cruce, legandu-i-se mainile si picioarele cu franghii, rastignit si spanzurat. Si sedeau imprejurul lui multime de popor intre care si Stratoclis care striga impreuna cu poporul Cu nedreptate patimeste acest barbat sfant!. Sfantul Andrei insa nu inceta sa invete poporul dornit de credinta si ai imbarbata pentru vremurile ce aveau sa vina.

Vazand acestea poporul, au alergat repede la Egheat strigand Nu se cuvine a patimi acestea, acest om sfant, cinstit si invatator bun, cu bun si bland obicei si intelept, ci se cade a fi coborat de pe cruce, caci iata este a doua zi de cand este spanzurat si nu inceteaza invatand dreptatea. Egheat, facandu-i-se frica de popor alearga la Sfantul Apostol Andrei insa acesta rugandu-se cu tarie la Hristos nu putu fi dezlegat si o lumina mare din cer asemeni unui fulger al cuprinse pe Sfantul Apostol Andrei . Cam dupa jumatate de ceas, cand lumina disparu si Sfantul Andrei isi dadu sufletul. Avea cam optzeci de ani.

Egheat vazand acestea s-a suit intr-un deal inalt si de acolo cazand s-a zdrobit, si s-au risipit aosele lui langa iad. Strotoclis a impartit toata averea fratelui sau la saraci si impreuna cu Maximila au luat trupul dreptului Andrei si l-au pus la loc insemnat. Strotoclis a zidit pe acest loc o episcopia din avutia sa. Asemenea si Maximila, impartind cea mai mare parte din bogatia sa saracilor, si-a oprit o parte cu care a zidit doua manastiri : una de calugarite si alta de calugari.

Fara indoiala ca Sfantul Apostol Andrei nu s-a marginit numai la predicarea Evangheliei si la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre grecii si geto-dacii din teritoriile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei ca episcopi si preoti, asa cum facea si Sfantul Apostol Pavel in calatoriile sale misionare. Numai asa se poate explica faptul ca cea mai veche episcopie cunoscuta pe teritoriul tarii noastre este cea de la Tomis (Constanta de azi). Episcopul (sau episcopii) peste care "si-a pus mainile" Sfantul Apostol Andrei au hirotonit, la randul lor, alti episcopi, preoti sau diaconi pentru noile comunitati crestine de la Pontul Euxin, ca sa se asigure "succesiunea" neintrerupta a preotiei, si care au devenit propovaduitori ai noii credinte, - prin predica si botez - in randul autohtonilor geto-daci, iar mai tarziu daco-romani.

Scriitorul bisericesc Nichifor Calist, scrie ca Sfantul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud, trecand prin Tracia, a ajuns in Bizant (viitorul Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia si Tesalia, ajungand pana in orasul Patras din Ahaia, deci in Grecia de azi. Acolo a suferit moarte martirica, fiind rastignit pe o cruce in forma de X (numita pana azi "Crucea Sfantului Andrei"). Biserica primara a stabilit, inca de pe la sfarsitul secolui II, ca data de praznuire a patimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaste anul martiriului sau; unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii 64-67, altii mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului "apostolic", in cursul persecutiei imparatului Domitian.

Moastele sale au fost mutate din Patras la Constantinopol, noua capitala a imperiului roman de Rasarit, prin anii 356-357, cu prilejul sfintirii bisericii "Sfintii Apostoli". Mai tarziu, Sfantul Ambrozie, episcopul Milanului (c. 339-397), scria ca, in a doua jumatate a secolului al IV-lea, particele din sfintele sale moaste au fost oferite bisericilor din Milano, Nola si Brescia din Italia.

La cativa ani dupa Cruciada a patra, din 1204, cand Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni si s-a creat aici o "Patriarhie latina" in locul celei ortodoxe, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moastele Sfantului Andrei sa fie duse in Italia si asezate in catedrala din Amalfi. In aprilie 1462, in timpul papei Pius II, capul sau a fost asezat intr-o biserica din Roma. De aici, pe baza unei hotarari a Vaticanului, in semn de fratietate crestina, capul sau a fost restituit Bisericii Ortodoxe a Greciei, fiind asezat - in cadrul unor festivitati religioase - in biserica cu hramul Sfantul Andrei din orasul Patras.

Sfantul Apostol Andrei se bucura de o cinstire deosebita in Bisericile rusa, greaca si romana, datorita faptului ca a predicat in teritorii care apartin azi Rusiei, Greciei si Romaniei. Patriarhia ecumenica din Constantinopol il socoteste chiar ca "intemeietor" al acestui "scaun apostolic".

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat in 1995 ca numele

Sfantului Andrei sa fie inscris in calendarul bisericesc cu cruce rosie, iar in 1997 l-a proclamat "ocrotitorul Romaniei". Sfantul Sinod a hotarat recent ca ziua de 30 noiembrie sa fie proclamata sarbatoare bisericeasca nationala.

In calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, ultima zi din brumar, este sarbatorit si cinstit Sfantul Apostol Andrei, Cel dintai chemat. Multe lacasuri de inchinare din tara poarta hramul Apostolului neamului romanesc, iar onomastica nationala Andrei si Andreea sunt nume frecvent intalnite.

Cinstit indeosebi de catre Patriarhia Ecumenica din Constantinopol, de catre Bisericile din Grecia, Rusia, Ucraina si Romania, iar in traditia occidentala fiind considerat patron si ocrotitor al Scotiei, tara unde au ajuns particele din sfintele sale moaste ins ecolul al VIII-lea, Sfantul Andrei cheama mereu intreaga umanitate sa descopere bucuria curata si sfanta Am gasit pe Mesia!

"Adreas" in limba greaca insemna curajos, viteaz.
Sf. Ap. Andrei e sarbatorit la 30 Noiembrie. Luna Noiembrie se numeste din batrani, in cinstea lui, "Andrea" de la Andrei, luna in care a fost inmormantat.

Credinciosi din toata tara sunt chemati sa aduca in aceasta sfanta zi multumire Apostolului neamului romanesc la Manstirea Pestera Sfantului Apostol Andrei din localitatea Ioan Corvin, jud. Constanta, acolo unde se afla la loc de cinste moastele Preasfantului Andrei.

Ziua Sfantului Andrei se mai numeste si Ziua Lupului sau Gadinetul schiop. Se crede ca numai in aceasta noapte, lupul devine mai sprinten, isi indoaie gatul teapan si nimic nu scapa din calea lui. De aici si credinta ca isi vede lupul coada.

Ziua se sarbatoreste prin repaus atat in casa, cat si in gospodarie , pentru ca lupii sa nu manance vitele. Primejdia nu este numai pentru vite ci si pentru oamenii acre indraznesc sa plece la drum , in ziua cand porneste si luparia.

Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la sate sa se unga tarusii de la poarta , ferestrele, pragul usii si ferestrele cu usturoi. Alti gospodari fac o cruce din ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca : boi, berbeci, armasari, tapi , pe cornul din partea dreapta.

Aparitia celor doi mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, in Noaptea Strigoilor . Este o noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, “care in aceasta noapte isi parasesc culcusurile lor, fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta” ,se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate.

Pentru ca sa nu se poata apropia de case, oamenii mananca usturoi in aceasta seara, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe frunte, in piept, pe spate si pe la incheieturile trupului.

La casa se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea sa intre sau sa se uite in casa, facandu-se semnul crucii si tot astfel urmeaza si la usa si horn, pe unde de asemenea ea crede ca strigoii pot intra si iesi din casa” . Se credea ca sunt si strigoi care nu doreau sa faca rau. Acestia “fac hori pe la raspantiile drumurilor, unde joaca cu strasnicie pana la cantatul cocosilor” .

Activitatea lor cea mai intensa este in Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie) cand isi parasesc in somn corpul. Se considera ca nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei. Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care isi parasesc trupul in timpul noptii, Spre deosebire de varcolaci care calatoresc prin vazduh, pricolicii se deplaseaza pe pamant Ei nu se intrupeaza in vietati sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, randunica, albina). Intr-una din legende pricoliciul este un tanar casatorit care, mergand pe drum cu sotia, se face nevazut, revine sub forma de caine si se repede s-o muste. Nevasta sa se apara cu braul si il alunga lovindu-l cu secera. In final, pricoliciul este recunoscut dupa scamele catrintei ramase intre dinti. In alte legende pricoliciul este fratele cel mic care pleaca de acasa si este recunoscut tot dupa scamele hainelor ramase printre dinti. O data pe an, in Noaptea Strigoilor (29 – 30 noiembrie), s-ar intalni cu strigoii morti, care isi parasesc si ei mormintele, pentru a-si alege, prin lupta, stapanul. Pe timp de iarna ar intra in haita lupilor, ia conducerea si ataca oamenii si turmele de vite.

Ca la orice inceput de an, existau ptactici de aflare a ursitei, adica a viitorului sot. Fata de maritat prepara o “Turtuca de Andrei”, turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa ca sa-si potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta in cursul anului. Alte fete, dupa ce soseau acasa de la Pazitul Usturoiului, semanau cate un catel de usturoi privegheat intr-un cocolos de aluat. Dupa modul cum incoltea si crestea usturoiul semanat, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era insa favorabil si pentru observatii meteorologice si astronomice. Unii batrani, nestiutori de carte dar “cititori” in stele, observau cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul, prevestind daca va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi etc.

Obiceiul de a semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de pamant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in noul an este practicat si astazi, daca graul este verde si frumos inseamna ca va exista belsug in casa aceea; daca dimpotriva este uscat mari nevoi se vor intalni in casa aceea. Acest grau se tine pana la Sfantul Ion.

Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Santandrei, se prepara din malai si faina, uneori numai din malai de porumb sau de mei, o bautura fermentata numita covasa. Literatura etnografica descrie doua tehnici de preparare a covasei; din malai si faina sau numai din malai. In primul caz se luau malai si faina, in parti egale, se amestecau si se opareau cu apa clocotita pana se obtinea un fel de terci. Dupa doua ore, amestecul acesta se punea intr-o putina si se turna apa calduta pana se obtinea un lichid vascos ce putea trece prin ciurul cu care se cernea malaiul. Continutul se amesteca foarte bine si se lasa apoi sa fermenteze, la loc caldut, pana a doua zi cand se fierbea, la foc potrivit, intr-un ceaun, pana se mai ingrosa. Gustul bauturii era dulce-acrisor, asemanator cu cel al bragii. Covasa se punea prin strachini sau oale si se impartea prin vecini “pentru ca vacile sa fie laptoase, iar laptele sa fie smantanos” In alte sate covasa se numea braga si se prepara numai din malai, care se oparea si se faceau patru turte; doua turte se coceau, doua ramane au crude. Dupa ce turtele coapte se raceau, erau framantate intr-o putina, se amestecau cu malaiul ramas necopt si se turna apa clocotita. Continutul se amesteca, se puneau cateva felii de lamaie si se lasa sa fermenteze pana a doua zi, cand era bun de baut.

In zona Covurluiului din Moldova Centrala se spunea ca fiecare om “este dator sa manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de strigoi.

O crenguţă de măr pusă în apă, dacă înfloreÅŸte de sfântul Vasile, prevesteÅŸte un an roditor.

Sfatul Apostol Andrei, cel dintai chemat, a murit ca martir in orasul Patras, la 30 noiembrie, unde a fost de altfel si inmormantat.

Sfintele Sale moaste s-au aflat in orasul Patras pentru trei secole, fiind pretuit de oamenii din acest oras si ca o binecuvantare pentru toti pelerinii care veneau sa se inchine la ele.

In secolul al IV-lea, fiul si urmasul imparatului Constantin cel Mare – Constantiu, a construit in Constantinopol biserica Sfintilor Apostoli, gandind sa aduca in aceasta biserica moastele tuturor celor 12 Apostoli. Ii incredinteaza nobilului Artemie ( nimeni altul decat Sfantul Artemie, cel care a murit ca martir in timpul persecutiilor lui Iulian Apostatul) misiunea de a se duce in diferite orase, mai ales in Efes, Fiva si la Patra, pentru a aduce la Constantinopol moastele Apostolilor Tadeu, Luca si Andrei.

Poporul din Patras, la inceput, nu a vrut sa cedeze moastele Sfantului Apostol Andrei. Ei au hotarat sa trimita un reprezentant al orasului la resedinta imparatului sa-l convinga sa nu ia moastele. Se spune ca acest reprezentant a fost inteleptul si bogatul Parnasios, care se cunostea cu Imparatul Constantiu. Poporul considera cererea lor un act de dreptate, justificata prin faptul ca Sfantul Andrei a suferit moarte muceniceasca in orasul lor, in Patras.

Imparatul insa a contrazis acest lucru, spunand ca orasul Constantinopol are intaietate asupra moastelor Sf. Andrei, deoarece el a pus mai intai bazele Bisercii lui Hristos in Constantinopol si abia dupa aceea in Patras. Ca urmare a acestui lucru, s-a facut in cele din urma voia imparatului, moastele Sfantului Andrei fiind aduse la Constantinopol.

Ca semn de recunostinta pentru poporul din Patras, imparatul Constantiu a pus pe racla Sf. Apostol Andrei inscriptia Odorul poporului din Patras si a oferit orasului independenta administrativa precum si o suma de bani pentru construirea unui sistem de canalizare.

Se considera ca in secolul al IX-lea, in timpul dinastiei imparatilor macedoneni, prin mijlocirea renumitei Danilida, o tanara foarte bogata din Patras si care il cunostea pe Imparatul Macedon inca dinainte de urcarea pe tron a redat orasului Patras numai capul Sfantului Apostol Andrei.

In 1204, cand Constantinopolul a cazut sub cruciati, moastele Sf. Andrei au fost luate de Cardinalul Petru de Amalfi si duse in Italia.

In 1527, orasul italian Amalfi a fost cucerit de Carol al V-lea, al spaniolilor si germanilor, iar moastele Sf. Andrei au fost luate de acesta.

In 1460, Peloponezul a fost cucerit de catre Mahomed al II-lea, orasul Patras cazand sub stapanire turca la sapte ani dupa caderea Constantinopolului. Fratele imparatului Constantin Paleologul, Toma, care avea ca resedinta orasul Patra, a randuit sa transporte la Roma capul Sf. Andrei, pentru a nu cadea in mana turcilor si sa fie distrus. Deoarece orasul Roma nu reprezenta un loc sigur, papa Pius al II-lea l-a convins pe Toma Paleologul ca este mai sigur sa fie gazduit pentru un timp de orasul italian Narni capul Sf. Andrei.

Dupa un an de zile, capul Sf. Andrei a fost luat de cardinalii Visarion, Picolomini si Oliva si dus la Roma unde a fost predat papei.

Dupa cinci secole, capul Sf. Andrei, ocrotitorul orasului Patra, s-a intors la locul lui in data de 26 septembrie 1964, predat de papa Paul al VI-lea, ca urmare a solicitarii mitropolitului de Patras, Constantin Platis.

30 NOIEMBRIE


Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1

Pe ucenicul cel intai chemat si urmatorul Patimilor lui Hristos, pe Andrei apostolul, fratele lui Petru, sa-l laudam credinciosii, ca pe cel ce pe pagani din inselaciune i-a intors la botez. Pentru aceasta ii cantam : Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Icosul 1

Sufletul meu cel tulburat de ganduri si de cuvinte rele, curateste-l cu dumnezeiescul tau dar, care s-a salasluit intru tine, propovaduitorul lui Hristos Andreie, ca, fiind curat, sa izvorasca cantare vrednica asa:

Bucura-te, cel ce din pescar ai devenit apostol;
Bucura-te, ca mai intii ai avut pe Sfantul Ioan Botezatorul ca dascal;
Bucura-te, ca din ceata ucenicilor tu de Mantuitorul mai intai ai fost chemat la darul apostolesc;
Bucura-te, ca te-ai facut cu multa credinta ucenic al lui Hristos;
Bucura-te, ca si pe fratele tau Petru l-ai adus la Hristos;
Bucura-te, ca impreuna cu toti apostolii ai urmat Domnului;
Bucura-te, ca esti dintre cei dintai apostoli ai lui Hristos;
Bucura-te, ca ai pastrat dragoste incuviintata catre Domnul;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui, prin multe tari L-ai propovaduat Dumnezeu datator de viata;
Bucura-te, ca propovaduind la pagini credinta cea in Iisus Hristos, multe scarbe ai rabdat;
Bucura-te, ca ai fost batut cu lemne si cu pietre;
Bucura-te, ca salbaticii aceia te muscau si cu dintii;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 2

Cu cuvantul Evangheliei, Andreie prealaudate, din adancul inselaciunii ai vanat popoarele precum te-ai fagaduit Domnului Iisus Hristos, Cel ce te-a invatat a vana pe oameni la credinta Lui. Pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Cel ce esti cetatean de taina, insuti vazatorule, si ritor al cunostintei lui Hristos cel de negrait, care ai luat de sus Duhul cel Sfant, graiesti in limbi si imparti darurile. Pentru aceasta laudam darul luat si tie-ti cantam acestea:

Bucura-te, primitorule al Duhului Sfant in limbi de foc;
Bucura-te, ca prin multe tari ai mers din loc in loc;
Bucura-te, ca fiind sfasiat de pagani, Domnul Iisus te-a facut sanatos;
Bucura-te, ca pe multi dintre cei mai buni crestini i-ai hirotonit episcopi si preoti;
Bucura-te, ca prin orase si sate umbland si propovaduind, pe multi i-ai facut crestini;
Bucura-te, ca dupa multi ani de propovaduire, la sfarsit ai ajuns la mucenicie;
Bucura-te, ca paginii necredinciosi chinuindu-te pe cruce te-au pironit cu capul in jos;
Bucura-te, ca dumnezeiescul tau suflet la cer s-a dus;
Bucura-te, ca Domnul Hristos a pus scumpa cununa pe capul tau;
Bucura-te, ca toate cetele ceresti pentru incununare cantari preafrumoase au cantat;
Bucura-te, ca ingerii si sfintii cu bucurie in palatul tau osebit te-au asezat;
Bucura-te, al Preasfintei Treimi smerit inchinator;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 3

Alergat-ai cu sete la chemarea Mantuitorului Apostole Andrei si de bunavoie te-ai dat spre ascultarea invataturii Lui ca un cerb la izvoarele apelor si tuturor le-ai propovaduit pe Dumnezeu adevarat; pentru aceasta cantam: Aliluia!

Icosul 3

Margaritarul cel de mult pret, cel ascuns in taina inimii tale, in lume l-ai pus inainte, Apostole Andrei; pe acela cu credinta paganii primindu-l, comoara l-au facut. Pentru aceasta aducem tie acestea:

Bucura-te, al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu laudator;
Bucura-te, cel impreuna cu ingerii si cu toti sfintii cantator;
Bucura-te, al nostru pazitor;
Bucura-te, al nostru mijlocitor inaintea preacinstitei Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, al nostru rugator catre Domnul Dumnezeu;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos slujitor;
Bucura-te, temelia prea intemeiata a marturisirii lui Hristos;
Bucura-te, ca tu ai propovaduit credinta cea data de Domnul Iisus Hristos;
Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;
Bucura-te, invatatorui dreptei credinte;
Bucura-te, prin care Domnul Hristos Se salasluieste;
Bucura-te, prin care satana se nimiceste;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 4

Ca o vestire Evanghelia in maini luand, mult-laudate Andreie, tot pamantul ai imbogatit de dumnezeiasca propovaduire. Pentru aceasta cinstim pomenirea ta, impreuna cu chinurile tale, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Capistele prefacandu-le in biserici lui Dumnezeu, preacinstite Apostole Andreie, ai sfintit in ele pe fiii botezului pe care darul i-a innoit prin apa sa prin Duh. Pentru aceasta cantam tie laudele acestea:

Bucura-te, al cantarilor ingeresti ascultator;
Bucura-te, ca ai rastignit cele lumesti si intru tine vietuieste Iisus Hristos;
Bucura-te, prin care intunericul s-a risipit;
Bucura-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucura-te, indumnezeitule cu Dumnezeu unitule;
Bucura-te, cerule mai inalt decat cerul;
Bucura-te, ca te-ai aratat partas al firii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca pe fiii oamenilor i-ai adus lui Dumnezeu;
Bucura-te, al bisericii de trebuinta folositor;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 5

Cunoscut-ai asezamintele firii, marite Andreie, vrednicule de minune, si partas pe fratele tau Petru l-ai primit graind: aflat-am pe Cel dorit! si i-ai aratat cunostinta Duhului. Pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Cu mreaja cuvantului, dintru adancul inselaciunii, ai vanat pesti cuvantatori, fericite Apostol Andrei, si la masa lui Hristos, mancare curata i-ai adus luminati; pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, Andreie, indulcire a mintilor;
Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a oamenilor;
Bucura-te, prin care credinta s-a latit;
Bucura-te, prin care ratacirea s-a zadarnicit;
Bucura-te, ca pentru Hristos pe toate cele lumesti gunoaie le-ai socotit;
Bucura-te, ca tuturor toate te-ai facut, ca pe multi sa-i mantuiesti;
Bucura-te, al intelepciunii lui Dumnezeu vas mult-incapator;
Bucura-te, al lui Hristos dulce cugetator;
Bucura-te, pentru cei orbi dumnezeiasca alifie;
Bucura-te, pentru cei bolnavi minunata doctorie;
Bucura-te, adancimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucura-te, noianul intelegerilor celor intelepte de Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 6

Dumnezeiasca punte, Atotfacatorul si de lumina stralucitorul Duh, intru tine, marite apostole Andrei, salasluindu-se cu dumnezeiasca cuviinta in chipul limbii de foc, te-a aratat propovaduitor al celor de negrait. Pentru accasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Lepadand mrejele cele pescaresti si luand crucea, ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a chemat, si mreaja Duhului aruncand, in loc de peste, pe oameni ai vanat. Slava Duhului ce ti s-a dat tie! Pentru aceasta aducem laudele acestea:

Bucura-te, al dumnezeiestii intrupari inalt talcuitor;
Bucura-te, carte de Dumnezeu inchipuita, foarte folositoare mintii;
Bucura-te, comoara dumnezeiasca a cerestilor comori;
Bucura-te, cel ce esti invatatura de trebuinta celor invatatori;
Bucura-te, cel ce la impartirea muncii de propovaduitori ai ales neamurile;
Bucura-te, ca intre cei neputinciosi minuni alese ai facut;
Bucura-te, al umbrei legii surpator;
Bucura-te, al adevarului stalp intaritor;
Bucura-te, cel ce in cuvinte preaintelepte te-ai imbogatit;
Bucura-te, cel ce pe credinciosi cu rabdare i-ai mantuit;
Bucura-te, casa preacinstita a Sfintei Treimi;
Bucura-te, Biserica a fiilor duhovnicesti;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 7

Dobindit-ai pe Cel pe care L-ai dorit, fericite apostole Andrei. Iar acum in locasurile cele nestricacioase cu Dansul locuind, seceri snopii ostenelilor tale dupa vrednicie; pentru aceasta cu cantari slavim pe Dumnezeu, zicand: Aliluia!

Icosul 7

Iubit-ai pe Stapinul si dupa Dansul ai mers pe urmele Lui, in viata bine povatuit si patimilor Lui fara inselaciune, preacinstite Andreie, pana la moarte urmind; pentru aceasta iti cantam acestea:

Bucura-te, al cuvantarii de Dumnezeu neapropiata inaltime;
Bucura-te, iconomia lui Dumnezeu necunoscuta in adancime;
Bucura-te, a Mangaietorului gura cinstita;
Bucura-te, gura de foc ingradita;
Bucura-te, doborarea intelepciunii celor intelepti;
Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;
Bucura-te, imparatia ceruriior cea de veselie primitorului;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos vestitorule;
Bucura-te, privighetoarea cerului cea dulce graitoare;
Bucura-te, limba de foc suflatoare care graiesti cele dumnezeiesti;
Bucura-te, indulcire a urechilor noastre;
Bucura-te, cel prin care Hristos mantuieste sufletele noastre;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 8

Cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, intru-tot-laudate Andrei, duhurile demonice cu cuvantul se izgonesc, bolile fug, multimea patimilor sufletesti se indeparteaza de la cei bolnavi; pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Cel ce din Betsaida ai iesit, pe noi ne chemi a pranzi praznuirea ta, punandu-ne-o noua inainte astazi; cu vitejiile luptelor tale si cu sarea lui Hristos mintea noastra sarand-o, mancarurile tale dulci s-au facut noua, adica : invataturile de sfaturi ceresti; pentru aceasta cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, lumina celor intunecati eu paginatatea;
Bucura-te, calea cea adevarata a celor rataciti;
Bucura-te, al luminilor lui Hristos vazator si propovaduitor;
Bucura-te, al patimilor lui Uristos preaales marturisitor;
Bucura-te, al minunilor Domnului bun lucrator;
Bucura-te, iconomia frumusetii celei intii inchipuite;
Bucura-te, stapinirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, al luminii celei gindite luminoasa descoperire;
Bucura-te, dreapta aratare a chinurilor ce asteapta pe cei pacatosi;
Bucura-te, gura care vestesti pe Hristos Dumnezeu;

Bucura-te, privitorule al privelistilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce auzi cele de oameni neauzite;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 9

Poruncindu-ti-se a te sui la muntele Sionului cel intelegator, Apostole Andreie, si paharul mantuirii luand, bucurandu-te l-ai baut, trecand prin moarte la viata cea dumnezeiasca, unde este Hristos Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 9

Focul Preasfintului Duh ce s-a coborit de sus peste tine, intru-tot-laudate Apostole Andrei al lui Hristos, ti-a poruncit lie cu limba noua, cu care niciodata nu ai grait, sa vestesti pana la marginile lumii maririle Lui. Pentru aceasta aducem tie laudele acestea:

Bucura-te, ca tu ai binevestit patimile si invierea lui Hristos;
Bucura-te, ca tu singur lamuresti pogorarea in iad a dracilor;
Bucura-te, cel ce esti plin de roadele Preasfantului Duh;
Bucura-te, de Darurile Lui indestulatorule;
Bucura-te, prin care Sfanta Treime s-a propovaduit;
Bucura-te, prin care Unimea Treimii s-a slavit;
Bucura-te, sanatate preaminunata impartita credinciosilor;
Bucura-te, cel ce esti rana de mult plans demonilor;
Bucura-te, lumina mai stralucitoare decit soarele;
Bucura-te, povatuitorul si lumina orbilor;
Bucura-te, de lumina al tuturor facator;
Bucura-te, al vrajmasilor puternic biruitor;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 10

Cine te-a invatat a grai asa, Sfinte Apostole Andrei? Cine ti-a luminat mintea ta ca sa vezi limpede raza slavei celei neapropiate, care a stralucit lumina Adevarului in inimile noastre, fara numai Iisus Hristos Dumnezeu? Pentru aceasta cantam Lui: Aliluia!

Icosul 10

Se spaimanteaza tot cugetul de propovaduirea ta, pe care ai trambitat-o in tot pamantul, tainuitorule al lui Hristos si vazatorule al celor de sus, cel ce esti cinstit de Domnul intre cei doisprezece apostoli; pentru aceasta cantam tie:

Bucura-te, rugatorule pentru noi catre Domnul;

Bucura-te, ca prin sfintele tale rugaciuni Domnul ne trimite milele Sale bogate;
Bucura-te, ca prin ajutorul tau, tiranul satana se izgoneste de la noi;
Bucura-te, ca gandurile si bolile cele rele le indepartezi de la noi;
Bucura-te, margaritarul cel luminos al lui Hristos;
Bucura-te, mangaierea sufleteasca a pamantenilor celor necajiti;
Bucura-te, sanatatea trupeasca a oamenilor imbolnaviti;
Bucura-te, carmaci preaminunat al celor ce inoata pe ape;
Bucura-te, impreuna-calator cu cei ce calatoresc pe uscat;
Bucura-te, ajutorul celor ce te cheama cand zboara in aer;
Bucura-te, hranitorul nostru al celor flamanzi de fapte bune;
Bucura-te, cel ce ajuti rugaciunilor noastre spre mantuire;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 11

Cu suflarea cea de sus a Duhului, Dumnezeu mai inainte aprinzindu-te cu ravna de credinta, ritor de Dumnezeu graitor te-a aratat pe tine, marite apostole Andrei, cel ce canti Mantuitorului tau: Aliluia!

Icosul 11

Cel de lumina purtator si de veselie facator, fericite Andrei apostole al lui Hristos, dumnezeiasca pomenirea ta raza de tamaduire straluceste noua celor ce cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, stea mai luminoasa decat soarele;
Bucura-te, sfesnic care stralucesti cu raza de aur;
Bucura-te, datator de daruri al crestinilor dreptcredinciosi;
Bucura-te, al calugarilor celor mahniti ajutator in necazuri;
Bucura-te, cel ce esti izgonitor infricosator al demonilor;
Bucura-te, frumusetea cea prealuminata a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, camara preacinstita cu bun miros a lui Hristos;
Bucura-te, podoaba cea preacinstita a apostolilor;
Bucura-te, luminatorul cel preamarit al mucenicilor;
Bucura-te, veselia cea de bucurie facatoare a cuviosilor;
Bucura-te, lauda cea fericita a tuturor sfintilor;
Bucura-te, rugatorule, mijlocitorule si folositorule al tuturor ortodocsilor;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 12

Ca un ucenic preaales al Celui ce s-a pironit de buna voie pe Cruce, Stapanului tau pana la moarte urmand, te-ai suit bucurandu-te la inaltimea crucii, mergere facandu-ti la ceruri, de trei ori fericite apostole Andrei. Pentru aceasta cantam cantarea cea ingereasca lui Dumnezeu, zicand: Aliluia!

Icosul 12

Multumim tie, marite apostole Andrei, noi neamurile cele de tine luminate si de pe pamant la ceruri de tine ridicate, ca de la slujirea vrajmasului departandu-ne, ne-am facut impreuna-locuitori cu sfintii ingeri si partasi ai slavei Domnului. Pentru aceasta aducem tie dupa vrednicie acestea:

Bucura-te, apostole Andrei, nume preascump si dulce noua dreptcredinciosilor;
Bucura-te, izgonitorul tuturor eresurilor;
Bucura-te, pazitorule cu dinadinsul al fecioriei;
Bucura-te, floarea cea preafrumoasa si bine mirositoare a raiului;
Bucura-te, ca rugaciunile tale sint ca o scara, care ne urca pe noi la ceruri;
Bucura-te, arma cea nebiruita a binecredinciosului popor;
Bucura-te, cel ce biruiesti in zile de razboi tabara potrivnicilor;
Bucura-te, cel ce ne dai noua ploi potrivite;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi din tot felul de nevoi;
Bucura-te, cel ce aperi sfant locasul acesta de aprinderea focului;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi de viclesugul vrajmasului;
Bucura-te, cel ce la sfarsitul vietii noastre ne ajuti ca prin pocainta sa ne mantuim;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 13

O, preaminunate sfinte si marite apostole Andrei, cu plangere alergam la sprijinul tau, ca sa ne izbavesti pe noi cu rugaciunile tale de chinul cel de veci, prealaudate, si sa ne invrednicesti de bucuria raiului; ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Sufletul meu cel tulburat de ganduri si de cuvinte rele, curateste-l cu dumnezeiescul tau dar, care s-a salasluit intru tine, propovaduitorul lui Hristos Andreie, ca, fiind curat, sa izvorasca cantare vrednica asa:

Bucura-te, cel ce din pescar ai devenit apostol;
Bucura-te, ca mai intii ai avut pe Sfantul Ioan Botezatorul ca dascal;
Bucura-te, ca din ceata ucenicilor tu de Mantuitorul mai intai ai fost chemat la darul apostolesc;
Bucura-te, ca te-ai facut cu multa credinta ucenic al lui Hristos;
Bucura-te, ca si pe fratele tau Petru l-ai adus la Hristos;
Bucura-te, ca impreuna cu toti apostolii ai urmat Domnului;
Bucura-te, ca esti dintre cei dintai apostoli ai lui Hristos;
Bucura-te, ca ai pastrat dragoste incuviintata catre Domnul;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui, prin multe tari L-ai propovaduat Dumnezeu datator de viata;
Bucura-te, ca propovaduind la pagini credinta cea in Iisus Hristos, multe scarbe ai rabdat;
Bucura-te, ca ai fost batut cu lemne si cu pietre;
Bucura-te, ca salbaticii aceia te muscau si cu dintii;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

si Condacul intai

Pe ucenicul cel intai chemat si urmatorul Patimilor lui Hristos, pe Andrei apostolul, fratele lui Petru, sa-l laudam credinciosii, ca pe cel ce pe pagani din inselaciune i-a intors la botez. Pentru aceasta ii cantam: Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Apoi se zice aceasta

RUGACIUNE

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut faptura, nu intoarce dumnezeiasca Ta fata de la noi cei pacatosi, ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre pe care in toata ziua cu nesocotinta in chip nenumarat le savarsim. Noi suntem pacatosi si patimasi, netrebnici si plini de rautate, iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii; nu ne lasa, Doamne; nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici nu rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci, pentru ca nu sintem vrednici a castiga prin sarguinta cea de toate zilele milostivirea Ta, daruieste-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugaciunile apostolului Tau Andrei, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne intareste cu darul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor noastre, cu bucurie sa laudam praznuirea lui, si sa slavim preasfint numele Tau, in vecii vecilor. Amin.