Casa memoriala Mihail Kogalniceanu

Casa memoriala Mihail Kogalniceanu

Adresa : Str. Mihail Kogalniceanu, nr.11, Judetul Iasi
Program vizitare : Marti Duminica 10-17, Luni inchis


    Muzeul Memorial "Mihail Kogalniceanu” este situat in Iasi, pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 11, in vecinatatea Colegiului National "Mihai Eminescu”. O casa cocheta pe dinafara care nu dezvaluie fastul si luxul din interior. In curtea casei memoriale se afla bustul lui Mihail Kogalniceanu care ai impresia ca se uita la tine, facandu-ti o invitatie sa ii treci pragul casei alaturi de alti musafiri de onoare care s-au perindat de-a lungul timpului.
 
    Inainte de a-si gasi cel mai bun administrator, casa a avut o istorie zbuciumata si plina de evenimente deosebite. Ilie Kogalniceanu, tatal lui Mihail, obtine in anul 1818 casele din mahalaua "Muntenimii de Mijloc”, in urma unui schimb operat cu familia Hermeziu. Pentru aceste imobile, ridicate intre anii 1807 - 1808, Mihai Hermeziu primeste mosia Cogalnic si suma de 4000 de galbeni. Dupa 1826, proprietatea se mareste prin locul cumparat de la Iordache Boian, si va ajunge, douazeci de ani mai tarziu, la o suprafata de aproximativ 7300 mp. De-a lungul timpului, pe "Ulita din dosulu Bunei Vestiri" s-au ridicat noi constructii si s-au făcut multe imbunatatiri. La comanda lui Kogalniceanu, in anul 1888, arhitectul Carol von Kugler va corecta aspectul arhitectural al casei, dandu-i forma neoclasică pe care o are si astazi.

    Imobilul a fost martorul primelor framantari revolutionare pasoptiste, a implinirii idealurilor de unitate si independenta pentru care a militat constant Mihail Kogalniceanu in calitate de "adiotant domnesc” al domnitorilor Mihail Sturdza şi Grigore Alexandru Ghica, proprietarul ii primeste aici pe toti plenipotenţiarii puterilor straine, pe conducatorii administratiei rusesti, pe membrii partidei unioniste si, mai tarziu, pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza si pe regele Carol I.

    Dupa moartea sotului sau, in 1891, Ecaterina Kogalniceanu, desi bolnava, stapaneste casa pana in anul 1907, cand aceasta ramane mostenitorilor de drept: Eliza si N. N. Krupenski, Constantin, Lucia, Vasile, Ioana si Mihail I. Kogalniceanu. In anul 1913 ea este cumparata, cu suma de 48.000 lei, de Lucia L. Bogdan, care din 1918, ramane singura proprietara, prin iesirea din indiviziune a lui Nicolae Krupenski.

    Pe parcursul primului război mondial, aici a functionat Curtea martială militara, a cărei activitate a dus la degradarea imobilului. In anul 1920, fiica lui Mihail Kogalniceanu vinde terenul, casele si atenansele Societatii "Ocrotirea Orfanilor de Razboi” pentru suma de 160.000 lei.

    In anul 1934, Societatea ”Ocrotirea Orfanilor de Război” se autodizolvă si toate imobilele sale sunt transferate catre Epitropia Institutelor Scolare "Gheorghe Marzescu”. Activitatea acesteia este intrerupta de cea de-a doua conflagratie mondială, a carei umbra se lasa si asupra cladirii, care este afectata in mare parte. In urma demersurilor profesorului Gheorghe Băileanu, care era presedintele si epitropul acestei institutii, intre anii 1946-1948, imobilul este reconstruit, pastrandu-i-se forma originala.

    In anul 1949, autoritatile comuniste inlocuiesc conducerea Epitropiei Institutelor Scolare Gheorghe Marzescu si au trecut in mod ilegal in folosinta Centrului de Asistenta Studenteasca din Iasi. Casa lui MIhail Kogalniceanu si cladirile aflate in perimetrul proprietatii au devenit camine studentesti intre anii 1954-164, gazduindu-i pe studentii Facultatii de Medicina.

    In anul 1955, casa este declarata minument istoric, prin efortul profesorului GHeorghe Braileanu.  Intre anii 1967-1968, casa memoriala intra in reparatii serioase , avand ca rezultat distrugerea unor elemente originale de arhitectura.     

    Prin stradania profesorului universitar Gheorghe Baileanu, casa in care a locuit odinioara Mihail Kogălniceanu functionează ca muzeu din anul 1971.

    Expozitia actuala reconstituie atmosfera unei case boieresti de secol al-XIX-lea, punand in valoare un bogat patrimoniu ce se leaga in buna masura de numele si familia lui M. Kogalniceanu, completand, astfel, sfera documentara oferita de celelalte muzee de profil din fosta capitală a Moldovei.
                                                                                                                                
    Piesele de mobilier in stil oriental, cat si cele in stilurile Ludovic al-XV-lea şi al-XVI-lea, vasele din portelan de Svres, oglinda dorats, tablourile, pianul "Thomashek”, obiectele din argint cu monograms, piesele de mobilier in stil Biedermeier pun in valoare gustul rafinat al proprietarului si ofera vizitatorului argumente pentru a trece pragul casei "Conului Mihalache”.
   
    Mihail Kogalniceanu a fost aghiotant domneasc pe vremea domnitorului Mihalache Sturdza, director al Teatrului National din Iasi alaturi de Vasile Alecsandri si Costache Negruzzi, fondator si redactor al revistei "Dacia Literara", profesor la Academia Mihaileana, participant al Revolutiei din anul 1848, mare unionist si cel mai important sustinator si colaborator al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, membru al Divanului Ad-hoc, prim-ministru, ministru de externe, ministru de interne si ministru plenipotentiar al Romaniei in Franta. S-a nascut la 6 septembrie 1817 si a trecut la cele vesnice pe 21 iunie 1891, La Paris, insa trupul sau a fost repatriat si inmormantat, conform dorintei acestuia, in cavoul familiei din Cimitirul Eternitatea din Iasi.

    " Casa lui MIhail Kogalniceanu din Iasi a fost, dupa cum se vede si azi, o alegorie de coloane la intrare si triambul de proportii modeste. Cremoanele si clantele erau sculptate in bronz, odaile erau elegante, iar sufrageria era uloiata cu motive ce doreau sa imite faldurile de catifea. La ferestrele exterioare avea diferite ornamente, iar in interior rotunda-salon avea tavanul si campul pictate cu scene georgice si bucolice, precum si lambriuri la partea inferioara a salonului. La o mica distanta de cladire se aflau casa veche si alte dependinte  cum ar fi : bucataria, spalatoria, hambare. In mijlocul curtii era o fantana pietruita , iar in gradina un pavilion din caramida.

     Construita pe temelii din piatra, casa era prevazuta cu doua etaje : la parter avea noua camere si un antret, iar la demisol trei incaperi, un gheghir si doua camari. Documentele vremii pastreaza consemnari privind cinele festive din casa familiei Kogalniceanu . Cea mai importanta sarbatoare in casa familiei Mihail si Ecaterina Kogalniceanu era Craciunul " tot ce Iasul a avut mai distins s-a adunat la aceasta serbare, pentur a putea admira un frumos pom de Craciun, cum in putien case ale vremii gaseai " (Rdolf Sutu - Craciun la KOgalniceanu, 1880).
     
     Holul, camera de primire, dormitorul, salonul doamnei, sufrageria si biroul din care te intampina insusi proprietarul casei sunt accesibile publicului . Sigiliul cu monograma, servieta de diplomat cu cifru, cutia pentru palarii cu monograma, o lampa de birou, trusa de birou, o calimara si scrumiera, insemnele lojei masonice al carui membru a fost, fotografii ale urmasilor sai, bijuterii apartinand Ecaterinei , ofera vizitatorilor imagini ale unor timpuri de mult apuse dar care te vor uimi prin eleganta si luxul lor!