Cetatea de Scaun a Sucevei
Orasul Suceava, principala resedinta a voievozilor Moldovei, timp de doua secole, a intrat in constiinta neamului romaneasc ca fiind “ cetatea lui Stefan cel Mare”. Cetatea cuprindea doua cetati medievale : Cetatea de Apus ( Cetatea Scheia) si Cetatea de Est ( Cetatea de Scaun).
Cetatea Scheia, construita la sfarsitul secolului al XIV-lea, a fost mai putin folosita si apoi parasita, datorita alunecarilor de teren, nebucurandu-se d eatentia specialistilor, fiind putin cunoscuta.
Cetatea de Scaun de la Suceava, construita la sfarsitul secolului al XIV-lea, in timpul domniei voievodului Petru I ( 1375 – 1391), a fost mentionata pentru prima oara intr-un document din 10 februarie 1388.
Are o forma rectangulara, cu latura de sud de 36m si latura de est de circa 40m, cu ziduri groase de circa 1,50m, intarite din loc in loc cu turnuri de aparare, de forma patrata. Intrarea se facea pe latura de sud, printr-o poarta incununata de un arc semicircular. Pe laturile de est si de sud-est se gasea un sant de aparare. Raspandirea la mijlocul secolului al XV-lea a unei noi tehnici de lupta, artileria, a impus masuri pentru cresterea capacitatii de rezistenta la asedii si a Cetatii de la Suceava. Este meritul voievodului Stefan cel Mare ( 1457- 1504) de a restructura Cetatea de Scaun a Sucevei adaptand-o noilor conditii de lupta.
Vechiul sant de aparare este astupat iar fortul rectangular a fost inconjurat dde un zid de incinta, construit in doua faze. In prima etapa, anterioara asediului otoman din vara anului 1476, zidul de incinta, cu o grosime de 1,50m, era intarit cu turnuri de aparare de forma patrata. Dupa asediu, primei panze de ziduri I se adauga o a doua, astfel ca se ajunge ca zidul de incinta sa aiba o grosime de aproximativ 3 m, iar turnurile patrate au fost transformate in bastioane semicirculare, propice amplasarii tunurilor si avand o rezistenta sporita in fata loviturilor de ghiulele.
Tot acum va fi sapat si santul de aparare ce inconjura cetatea pe laturile de est, sud si vest, se construieste contraescapada si se muta intrarea pe latura de est.
Intrarea se facea cu ajutorul unui pod cu o parte fixa si o alta mobila si un sistem de trei porti, aparate de osteni ce stateau in camere de garda, special amenajate.
Au fost modificate si interioarele, adaptandu-se atat necesitatii desfasurarii vietii de curte, cat mai ales gustului epocii.
Pe latura de est se aflau paraclisul si apartamentele domnesti, iar pe cea de vest, la subsol, se gaseau pivnitele, iar la etaj o sala de mari dimensiuni, somptuos decorata cu sculpturi in stil gotic, unde se intrunea sfatul domnesc. Restul incaperilor din cetate era destinat ostenilor, deoarece aici nu se locuia decat in caz de pericol, domnul si familia sa avand la dispozitie un confort deosebit la Curtea Domneasca , aflata in oras.
In decursul domniei lui Stefan cel Mare cetatea a cunoscut trei asedii, intre anii 1476, 1485 si 1497, fara insa a putea fi cucerita. Ea isi va deschide portile in anul 1538, and boierii moldoveni adunati la curtea de la Badeuti il tradeaza pe voievodul Petru Rares ( 1527 – 1538 ; 1541- 1546) si predau cetatea sultanului Soliman Magnificul.
In cea de a doua domnie a sa, Alexandru Lapusneanu ( 1552 – 1561; 1564 – 1568), gasind cetatea distrusa in urma asediului din anul 1563, o abandoneaza si muta resedinta voievozilor Moldovei la Iasi.
Cetatea de Scaun a Moldovei va mai fi utilizata de Domnie si folosita drept garnizoana la sfarsitul secolului al XVI-lea, in timpul domnitorilor Aron Voda ( 1591- 1592; 1592- 1595), Stefan Razvan ( 1595) si Ieremia Movila ( 1595 – 1600 ; 1600 – 1606).
In mai 1600, garnizoana va deschide portile cetatii in fata ostilor voievodului unificator, Mihai Viteazul ( 1593 – 1601). Parcalabul cetatii, Ioan Kapturi, cel al carui juramant de credinta fata de noul domnitor s-a pastrat pana la noi, a aparat cetatea in fata ostilor poloneze pana in luna octombrie a anului 1601.
O ultima etapa se stralucire va cunoaste cetatea in timpul domniei lui Vasile Lupu ( 1643- 1653). Acum cetatea este modificata conform gustului epocii, curtea interioara fiind inconjurata de o loggia sustinuta d epiloni de caramida. Pe latura de sud se construieste o baie si se amenajeaza o inchisoare in turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului musatin.
Aici, la Cetatea Sucevei, isi va aduce Vasile Voda, in anul 1653, familia si averile si tot aici se vor da lupte cu oastea logofatului Gheorghe Stefan, pretendentului la tronul Moldovei.
Cu asediul din anul 1653 se incheie de fapt istoria cetatii.
In anul 1675, din ordinul turcilor, cetatea va fi distrusa de catre voievodul Dumitrascu Cantacuzino.
Parasita, distrusa de cutremurul de la sfarsitul ultimei domnii a lui Gheorghe Duca ( 1678- 1683), cetatea, devenita cariera de piatra pentru locuitorii din oras, va fi treptat acoperita cu moloz si cu pamant.
Primele sapaturi au fost intreprinse la Cetatea de Scaun in perioada 1895 – 1904, sub conducerea arhitectului Karl A. Romstorfer, cu scopul de a degaja zidurile vechiului monument.