Manastirea Sihla
Schitul Sihla , din Tinutul Neamtului, este situat in sud-estul Muntilor Stanisoarei, pe Obcina Sihlei, zona cunoscuta local si sub denumirea de Muntii Sihlei. Pelerinul poate opta pentru una din cele urmatoarele variante pentru a ajunge la Schitul Sihla :
Manastirea Agapia – Sihla – 8 km ( auto) Manastirea Sihastria – Sihla – 8 km ( auto)
Agapia – Sihla – 5 km pentru drumetii
Sihastria – Sihla – 3 km pentru drumetii
Din nefericire, istoria Schitului Sihla, a sfintilor parinti si a ctitorilor a ramas necercetata si foarte saraca in date.
Prezenta pustnicilor la Sihla este situata pe la inceputul secolului al XIII-lea, traditie transmisa prin viu grai de la vechii monahi.
Prima mentionare scrisa apare intr-un zapis sarbesc, din anul 1326, precum ca la Sihla exista o sihastrie apartinand de “ Biserica Alba “ de la Manastirea Neamt.
Sfantul Voievod Stefan cel Mare , dupa lupta de la Orbic ( 12 aprilie 1457) impotriva lui Petru Aron, dorind sa scurteze drumul sau spre Manastirea Neamt, trece peste un munte si la Sihla afla un pustnic batran ce traia intr-un bordei sub o stanca. Acesta ai povesteste domnitorului ca inaintea sa au fost alti doi pustnici de 91 si 100 de ani, pe care ai ingropase el si ca inaintea acestora au mai fost inca alti pustnici batrani, existenta sihastrilor la Sihla ducandu-se astfel catre secolul al XIII-lea. Domnitorul hotaraste ridicarea unei bisericute din lemnul unui singur brad secular unde batranul pustnic sa se roage pentru el.
In anul 1604, Sihla este amintita in documentul numit “ Hotarnica domneasca”, emis de catre domnitorul Ieremia Movila Voda, pentru fixarea hotarelor dintre Manastirile Secu si Agapia. Arhiereul Narcis Cretulescu apreciaza ca pustnicii de la Sihla au ajutat la intocmirea acestui act.
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea la Sihastria a sihastrit, circa 40 de ani, Cuvioasa Teodora de la Sihla.
Nascuta in prima jumatate a sec. al XVII-lea in satul Vanatori-Neamt, ca fiica a lui Stefan Joldea, rmasul Cetatii Neamt, Sfanta Teodora va fi, inca din copilarie, un model de sfintenie. Va frecventa manastirile din zona Neamt si in special Paraclisul Sfantul Nicolae din Cetatea Neamt.
Parintii, impotriva vointei sale, hotarasc sa o casatoreasca cu un tanar bine credincios din Ismail. Dorinta sa de a se indrepta spre viata monahiceasca era insa foarte puternica si cu acordul viitorului sot se va indrepta catre Schitul Nifon ( Varzaresti) din zona Vrancei. Dupa circa 2 ani va intra in cinul monahal.
O invazie a turcilor va distruge schitul si astfel maicutele se vor risipi. Impreuna cu schimonahia Paisia si alte doua maicute, Sfanta Teodora va sihastri in Muntii Vrancei circa 10 ani.
Dupa moartea Cuvioasei Paisia se va indrepta spre locurile natale.
Staretul Manastirii Neamt o indruma spre Schitul Sihastria recent infiintat ( 1655).Aici va marturisi egumenului dorinta, de a continua sa sihastreasca nestiuta de nimeni. Egumenul Schitului Sihastria o va incredinta Cuviosului Pavel Sihastrul, duhovnic al sihastrilor ascunsi in padurile Sihlei, care o va duce la locul tainic unde se afla Schitul Sihla. Aici va sihastri circa 40 de ani, la inceput in chilia ascunsa sub stanca, apoi in pestera ce astazi ai poarta numele.
Sfanta Cuviosa Teodora de la Sihla atinsese masura Sfintei Maria Egipteanca, avand darul inainte-vederii si al savarsirii de minuni, fiind cea mai mare sfanta data de monahismul romanesc.
Sfarsitul sau s-a anuntat prin minune egumenului Varsanufie de la Schitul Sihastria, care a trimis pe ierodiaconul Lavretie si pe duhovnicul ieroschimonah Antonie pentru a o impartasi. In prezenta tuturor calugarulor de la Scitul Sihastria, care venisera sa o vada Sfanta Teodora si-a marturisit istoria vietii, apoi, dupa primirea Sfintelor Taine, s-a savarsit in pace, fiind ingropata in pestera.
La jumatatea secolului al XIX-lea, moastele Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla au ajuns la Pecerskaia Lavra de la Kiev, unde se afla si astazi.
Spre sfarsitul sec. Al XVII-lea Cuviosul Pavel Sihastrul, duhovnicul Sfintei Teodora, se va retrage si el in pustia dintre Sihla si Rapa lui Coroi, unde va sihastri circa 10 ani. Osemintele ai vor ramane in padure peste 200 de ani.
Dupa plecarea Sintei Teodora la Schitul Nifon, sotul acesteia se va retrage si el la Manastirea Poiana Marului ( Buzau) devenind Cuviosul Eleodor . Auzind de sfarsiul Sfintei Teodora, de care nu mais tia nimicd e zece ani, va veni si el la Sihla unde va sihastri inca 10 ani in chilia de sub stanca unde , la inceput, ajunsese si Sfanta Cuvioasa Teodora.
A fost inmormantat in poaian schitului. Anul 1731 este considerat anul intemeierii Schitului Sihla.
La anul 1741, familia boierilor Cantacuzino, cunoscand sfintenia acestor locuri si nevointele Sfintei Cuvioase Teodora, va ridica biserica mare din vale, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.
La anul 1763, pe locul vechii bisericute dintr-un brad, Aga Ionita Cantacuzino Pascanu va ctitori biserica mica din deal, care va fi executata tot dintr-un lemn, cu hramul Schimbarea la fata, in memoria prietenului sau Ioan Coroi, mort accidental la o vanatoare de cerbi in prapastia ce a ramas cu denumirea Rapa lui Coroi, cea mai tainica zona de sihastrie din padurile Sihlei.
Perioada de apogeu a isihasmului la Sihla a fost intre secolele XVI si XVIII. La mijlocul sec. al XVIII-lea, odata cu dezvoltarea schiturilor Sihastria si Sihla, o mare parte din sihastrii au preferat sa se linisteasca in imprejurimile schiturilor, mai ales pe Valea Paraului Negru si la Rapa lui Coroi.
In a doua jumatate a sec. XVIII, in padurile Sihei va sihastri Cuviosul Iosif Pustnicul, marele duhovnic al Manastirii Varatec, impreuna cu cei doi ucenici ai sai Gherontie si Gherasim.
In anul 1813, parintele ieromonah Benedict Adeleanu de la Manastirea Secu va ctitori biserica mare cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, reconstruind-o si dandu-i infatisarea din zilele noastre. Tototdata ridica si un rand de chilii ceea ce va duce la dezvoltrea vietii de obste din Schitul Sihla.
Ulterior, Parintele Benedict va deveni egumen al Manastirii Secu ( 1818 – 1821 ; 1822- 1833 ; 1836 – 1838) si apoi staret al Manastirii Neamt si Secu ( 1840 – 1843). Apreciem ca Parintele Benedict a fost primul egumen al Schitului Sihla in perioada 1813 – 1818.
La sfarsitul sec. al XIX-lea si prima jumatate a sec. XX, Schitul Sihla va fi aproape parast. Astfel Monahul Gherontie Bistriceanu ( 1865 – 1939) de la Manastirea Secu se va nevoi singur, sub ascultare, circa 40 de ani. Contrar riscurilor la care era permanent expus datorita talharilor el va trage zilnic clopotul si va citi zilnic in biserica.
Perioada intre anii 1925 – 1951, va fi marcata de prezenta tainica, in Muntii Sihlei, a Sfantului Ioan cel Minunat, Episcopul Kievului. Acesta fusese Episcop – Vicar al Mitropoliei Kievului ( 1915 -1918) si se refugiase in Romania in anul 1920 din cauza prigoanei ateist-comuniste din Rusia. La inceput s-a indreptat catre Schitul Crasna-Gorj intrand ca frate incepator, viata lui ramanand necunoscuta celorlalti. Dupa 3 ani, staretul voind sa-l tunda in monahism, Sfantul Ioan va parasi in taina schitul si se va retrage nestiut in Muntii Sihlei, cativa ani petrecandu-i si in Ceahlau. Sfantul Ioan cel Minunat s-a nevoit aproape 30 d eani ca un adevarat sfant facator de minuni.
Intre anii 1928- 1930, fericitul episcop Ioan era deja cunsocut pustnicilor din Muntii Sihlei si ai Sihastriei. Din anul 1929, Ieroschimonahul Vasile Scripca din Manastirea Secu se retrage ca pusnic la Schitul Sihla, iar Episcopul Ioan si-l va alege ca duhovnic. Sfantul Ioan cel Minunat va fi cunsocut atat de Arhimandritul Cleopa Ilie cat si de Protosinghelul Teodul Varzare, duhovnicul Manastirii Agapia ( 1940 – 1948).
Sfantul Ioan cel Minunat este considerat cel mai mare pustnic, nevoitor si sfant al lumii ortodoze din prima jumatate a sec XX.
Ieroschimonahul Cristofor cu metania din Manastirea Frasinei,a sihastrit, in padurile Sihlei, intre anii 1930-1933. La data de 20 iulie 1930, descopera prin minune sfintele moaste ale Cuviosului Pavel Sihastrul, moaste aflate in padure de peste 200 de ani.
In anul 1947, prin eforturile Parintelui Staret Arhimandrit Cleopa Ilie, Schitul Sihastria va fi ridicat la rang de manastire, iar Schitul Sihla va trece in subordinea acestuia.
Intrucat Schitul Sihla era lasat uitarii ( la anul 1942 erau 2 monahi, respectiv 1 calugar batran si 1 ucenic), Parintele Arhimandrit Cleopa va trece la revigorarea schitului.
In anul 1956, Protosinghelul Visarion Prepelita descopera moastele intregi ale Sfantului Ioan cel Minunat Episcopul Kievului, pe care le pune intr-un sicrias si le ingroapa in taina in biserica mare a schitului.
In anul 1972 Arhimandritul Victorin Oasele devine staret al Manastirii Sihastria si va acorda o atentie sporita Schitului Sihla.
La 20 iunie 1992 a avut loc canonizarea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, praznuita in fiecare an la 7 august.