Manastirea Secu
In complexul arhitectural al Manastirii Secu un rol important il ocupa Biserica cu hramul Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, praznuit la data de 29 august.
Biserica, cu vadite influente muntenesti, a fost construita din piatra si din caramida, de catre o echipa de mesteri locali si munteni.
Intre anii 1812-1818, biserica a fost extinsa, prilej cu care s-a construit si a doua turla. De-a lungul vremurilor, biserica a suferit multe modificari, stilul muntenesc amestecandu-se cu cel moldovenesc.
Pe peretele de sud se afla pisania bisericii, scrisa in limba slavona, deasupra careia este zugravita o icoana in stilul bizantin, infatisandu-i, in dreapta, pe Domnul Hristos ca arhiereu sezand pe tron si pe Maica Domnului imbracata ca o imparateasa bizantina, in stanga pe Sfantul Ioan Botezatorul, imbracat ca si ascetii din vechime, iar in partea de jos gasim pe Sfintii profeti Zaharia si Aron. Aceasta icoana denumita si Deisis, este originala si a fost pictata in anul 1602.
Constructia in plan triconc, de proportii apreciabile, cu o inaltime a peretilor de 9,5 m si o lungime pe axul longitudinal de aproximativ 30 de m, prin plastica decorativa a fatadelor, acest locas se incadreaza in orientarea noua a arhitecturii moldovenesti de la sfarsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui urmator. Fatadele bisericii sunt impartite in doua registre, printr-un brau de origine munteana, format din doua siruri de caramizi dispuse in forma de zimti. Singurul element de plastica decorativa comun ambelor registre il constituie arcaturile plate, cu arhivolte reintrate fata de suprafata zidurilor si sprijinite pe pilastri ingusti, realizati prin adancirea spatiilor laterale sub forma unor nise.
Biserica nu are soclul profilat, in schimb este inconjurata de o cornisa proeminenta, alcatuita din siruri de caramizi asezate fie normal, fie in zimti.
Cele doua turle ale ei, cu cate opt fete, se reazama pe cele doua baze : prima patrata, iar a doua octogonala. Elementul decorativ esential il formeaza arcaturile plate si cornisele de aceeasi factura, asezate sub streasine.
In interior, biserica infatiseaza suita completa a incaperilor cu care se amplificase treptat planul triconc al primelor biserici moldovenesti : pridvor, pronaos, incaperea mormintelor, naos, altar si proscomidiar.
Pridvorasul care fusese ulterior adaugat constructiei a fost inlaturat cu prilejul lucrarilor de restaurare efectuate in a doua jumatate a secolului al XX-lea. Restauratorii au inlaturat si diaconiconul care facea nota discordanta cu arhitectura de ansamblu al cladirii.
Pridvorul este o mica incapere luminata doar de o ferestra, sapata in peretele de sud, in locul usii de altadata. Pe pereti sunt zugravite scene reprezentand Judecata de Apoi, aducerea Moastelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, tabloul votiv al ctitorilor Nestor si Mitrofana Ureche, precum si tablouri infatisandu-l pe domnitorul Ieremia Movila alaturi de Doamna Maria, pe Sfantul Paisie Velicicovski si pe Mitropolitul Veniamin Costachi.
Pronaosul de forma unui patrat este luminat dintr-o fereastra larga, dispusa pe peretele din sud. Deasupra se inalta o turla spatioasa, cu ferestre in axe. Cilindrul turlei, marginit la ambele capete de siruri de caramizi asezate in zimturi, nu se sprijina insa pe sistemul celor patru arce piezise, tipic moldovenesti, ci direct pe arcurile mari, in consola, alipite peretilor.
In pronaos se gaseste o racla frumos sculptata din lemn de tei, continand mai multe sfinte odoare :
- o cruce in care se gaseste o particica de lemn din Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos;
- chivotul in care s-a pastrat un fragment din piciorul Sfantului Ioan Botezatorul; - paticicele din moastele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfantului Marelui Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, ale Sfantului Mucenic Artemie, ale Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie, ale Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur, ale Sfintilor Mucenici ucisi in Muntele Sinai, Rait si Ierusalim, ale Sfintului Apostol Filip, ale Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, ale Sfantului Arhidiacon Stefan, ale Sfintei Mare Mucenite Marina, ale Sfantului Ioan Decapolitul. Incaperea mormintelor etse luminata de doua ferestre laterale, are o calota minuscula, sprijinita pe arcuri oblice. Aici sunt prezente mormintele ctitorilor : in dreapta, cel al lui Nestor Ureche ( 1617) , iar in stanga cel al sotiei sale Mitrofana Ureche ( 1633), sapate in feridele arcuite ce au fost zugravite, in stilul bizantin propriu picturilor de la 1602, scene din Vechiul Testament Sfanta Treime – Cina de la Stejarul Mamvri si Sanul Patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob.
Naosul cu cele doua abside ale sale, fiecare avand cate o fereastra la mijloc, repeta sistemul de boltire folosit in pronaos. Intre camera mormintelor si naos exista astazi un simplu arc transversal, datorat, unei interventii ulterioare, caci la origine nu putea fi aici decat un zid de piatra, cu usa la mijloc .
Peretii naosului si pronaosului sunt impodobiti cu scene din vietile sfintilor din calendar, cu evenimente importante din viata Bisericii, cum ar fi Sinoadele Ecumenice dar si chipuri de ierarhi si cuviosi. De asemenea, absidele stranelor sunt zugravite cu scene din viata Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli.
Altarul are forma unei abside alungite, cu o ferestra spre rasarit si o bolta in semicalota deasupra, de la care se facea trecerea, printr-o simpla retragere la nivelul de sustinere al tamburului turlei din naos. Si altarul este impodobit cu picturi, reprezentand atat figuri de sfinti, mari dascali ai lumii si ierarhi, cat si scene din viata Maicii Domnului si a Mantuitorului.
Arhitectura bisericii reclama puternice influente muntenesti, mai ales prin sistemul de boltire si de sprijinire a turlelor. Totodata, cupolele se sprijina direct pe arcurile masive ale naosului si pronaosului, iar cele doua turle au baze octogonale, specifice constructiilor din Muntenia.
Pictura actuala a fost executata in ulei, intre anii 1849-1850, de pictorul Costache Lifsicar si ucenicii sai si de zugravul Tudorache Ionescu, in stilul specific Renasterii, dar si cu influente slavo-bizantine.
Catapeteasma ( usile imparatesti) este sculptata in stilul combinat al barocului, a fost lucrata si zugravita in anul 1834 de catre paharnicul Vasile Gorgos din Botosani, icoanele imparatesti de pe aceasta catapeteasma fiind imbracate in argint si ferecate artistic in anul 1856.
Candelabrul mare de alama cu 24 de brate, cantareste aproximativ 350 kg, este lucrat de calugarii manastirii in anul 1847, dupa modelul unui alt candelabru de acelasi dimensiuni, furat de turci in anul 1821, care era lucrat din argint si impodobit cu oua originale de strut ferecate in placute de argint aurit, fiind daruit manastirii de catre ctitorii ei, vornicul Nestor Ureche si sotia sa, Mitrofana.
In pridvor se afla doua icoane mari imbracate in argint, una dintre ele reprezentandu-o pe Maica Domnului, purtand pe ea semnele faradelegilor savarsite la Secu, in anul 1821, de catre turci.
In jurul manastirii au fost inmormantate de-a lungul timpului diferite personalitati celebre, printre care Mitropolitul Varlaam ( 1657), Mitropolitul Sava ( 1664) , Mitropolitul Ghedeon ( 1671) si Episcopul Ioan al Romanului ( 1685). Manastirea Secu este inconjurata cu un puternic zid de piatra care depaseste in unele locuri prosimea de 3m si inaltimea de 9 m, avand turnuri la colturi si inchizand o incinta de forma aproximativ dreptunghiulara cu dimensiunile de 95 * 75 m. Pe latura vestica se afla masivul turn al intrarii, avand la primul etaj o incapere boltita semicilindric, iar la cel de-al doilea etaj, clopotnita. Scara de acces, in spirala, este alipita peretului nordic al turnului. O dispozitie interioara cu mult mai interesanta prezinta turnul nord-vestic, denumita Turnul Mitrofanei, la care etajele al doilea si al treilea au fost amenajate ca locuinta pentru familia ctitorului. Celelalte turnuri din colt, cu cate un etaj, au camere simple, cu plafonul drept sau boltit semicilindric, exceptie facand doar turnul din unghiul sud-estic la al carui etaj superior se gaseste Paraclisul cu hramul Adormirea Maicii Domnului.