Manastirea Secu

In complexul arhitectural al Manastirii Secu un rol important il ocupa Biserica cu hramul Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, praznuit la data de 29 august.

Biserica, cu vadite influente muntenesti, a fost construita din piatra si din caramida, de catre o echipa de mesteri locali si munteni.

Intre anii 1812-1818, biserica a fost extinsa, prilej cu care s-a construit si a doua turla. De-a lungul vremurilor, biserica a suferit multe modificari, stilul muntenesc amestecandu-se cu cel moldovenesc.

Pe peretele de sud se afla pisania bisericii, scrisa in limba slavona, deasupra careia este zugravita o icoana in stilul bizantin, infatisandu-i, in dreapta, pe Domnul Hristos ca arhiereu sezand pe tron si pe Maica Domnului imbracata ca o imparateasa bizantina, in stanga pe Sfantul Ioan Botezatorul, imbracat ca si ascetii din vechime, iar in partea de jos gasim pe Sfintii profeti Zaharia si Aron. Aceasta icoana denumita si Deisis, este originala si a fost pictata in anul 1602.

Constructia in plan triconc, de proportii apreciabile, cu o inaltime a peretilor de 9,5 m si o lungime pe axul longitudinal de aproximativ 30 de m, prin plastica decorativa a fatadelor, acest locas se incadreaza in orientarea noua a arhitecturii moldovenesti de la sfarsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui urmator. Fatadele bisericii sunt impartite in doua registre, printr-un brau de origine munteana, format din doua siruri de caramizi dispuse in forma de zimti. Singurul element de plastica decorativa comun ambelor registre il constituie arcaturile plate, cu arhivolte reintrate fata de suprafata zidurilor si sprijinite pe pilastri ingusti, realizati prin adancirea spatiilor laterale sub forma unor nise.

Biserica nu are soclul profilat, in schimb este inconjurata de o cornisa proeminenta, alcatuita din siruri de caramizi asezate fie normal, fie in zimti.

Cele doua turle ale ei, cu cate opt fete, se reazama pe cele doua baze : prima patrata, iar a doua octogonala. Elementul decorativ esential il formeaza arcaturile plate si cornisele de aceeasi factura, asezate sub streasine.

In interior, biserica infatiseaza suita completa a incaperilor cu care se amplificase treptat planul triconc al primelor biserici moldovenesti : pridvor, pronaos, incaperea mormintelor, naos, altar si proscomidiar.

Pridvorasul care fusese ulterior adaugat constructiei a fost inlaturat cu prilejul lucrarilor de restaurare efectuate in a doua jumatate a secolului al XX-lea. Restauratorii au inlaturat si diaconiconul care facea nota discordanta cu arhitectura de ansamblu al cladirii.

Pridvorul este o mica incapere luminata doar de o ferestra, sapata in peretele de sud, in locul usii de altadata. Pe pereti sunt zugravite scene reprezentand Judecata de Apoi, aducerea Moastelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, tabloul votiv al ctitorilor Nestor si Mitrofana Ureche, precum si tablouri infatisandu-l pe domnitorul Ieremia Movila alaturi de Doamna Maria, pe Sfantul Paisie Velicicovski si pe Mitropolitul Veniamin Costachi.

Pronaosul de forma unui patrat este luminat dintr-o fereastra larga, dispusa pe peretele din sud. Deasupra se inalta o turla spatioasa, cu ferestre in axe. Cilindrul turlei, marginit la ambele capete de siruri de caramizi asezate in zimturi, nu se sprijina insa pe sistemul celor patru arce piezise, tipic moldovenesti, ci direct pe arcurile mari, in consola, alipite peretilor.

In pronaos se gaseste o racla frumos sculptata din lemn de tei, continand mai multe sfinte odoare :

- o cruce in care se gaseste o particica de lemn din Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos;

- chivotul in care s-a pastrat un fragment din piciorul Sfantului Ioan Botezatorul; - paticicele din moastele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfantului Marelui Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, ale Sfantului Mucenic Artemie, ale Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie, ale Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur, ale Sfintilor Mucenici ucisi in Muntele Sinai, Rait si Ierusalim, ale Sfintului Apostol Filip, ale Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, ale Sfantului Arhidiacon Stefan, ale Sfintei Mare Mucenite Marina, ale Sfantului Ioan Decapolitul. Incaperea mormintelor etse luminata de doua ferestre laterale, are o calota minuscula, sprijinita pe arcuri oblice. Aici sunt prezente mormintele ctitorilor : in dreapta, cel al lui Nestor Ureche ( 1617) , iar in stanga cel al sotiei sale Mitrofana Ureche ( 1633), sapate in feridele arcuite ce au fost zugravite, in stilul bizantin propriu picturilor de la 1602, scene din Vechiul Testament Sfanta Treime – Cina de la Stejarul Mamvri si Sanul Patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob.

Naosul cu cele doua abside ale sale, fiecare avand cate o fereastra la mijloc, repeta sistemul de boltire folosit in pronaos. Intre camera mormintelor si naos exista astazi un simplu arc transversal, datorat, unei interventii ulterioare, caci la origine nu putea fi aici decat un zid de piatra, cu usa la mijloc .

Peretii naosului si pronaosului sunt impodobiti cu scene din vietile sfintilor din calendar, cu evenimente importante din viata Bisericii, cum ar fi Sinoadele Ecumenice dar si chipuri de ierarhi si cuviosi. De asemenea, absidele stranelor sunt zugravite cu scene din viata Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli.

Altarul are forma unei abside alungite, cu o ferestra spre rasarit si o bolta in semicalota deasupra, de la care se facea trecerea, printr-o simpla retragere la nivelul de sustinere al tamburului turlei din naos. Si altarul este impodobit cu picturi, reprezentand atat figuri de sfinti, mari dascali ai lumii si ierarhi, cat si scene din viata Maicii Domnului si a Mantuitorului.

Arhitectura bisericii reclama puternice influente muntenesti, mai ales prin sistemul de boltire si de sprijinire a turlelor. Totodata, cupolele se sprijina direct pe arcurile masive ale naosului si pronaosului, iar cele doua turle au baze octogonale, specifice constructiilor din Muntenia.

Pictura actuala a fost executata in ulei, intre anii 1849-1850, de pictorul Costache Lifsicar si ucenicii sai si de zugravul Tudorache Ionescu, in stilul specific Renasterii, dar si cu influente slavo-bizantine.

Catapeteasma ( usile imparatesti) este sculptata in stilul combinat al barocului, a fost lucrata si zugravita in anul 1834 de catre paharnicul Vasile Gorgos din Botosani, icoanele imparatesti de pe aceasta catapeteasma fiind imbracate in argint si ferecate artistic in anul 1856.

Candelabrul mare de alama cu 24 de brate, cantareste aproximativ 350 kg, este lucrat de calugarii manastirii in anul 1847, dupa modelul unui alt candelabru de acelasi dimensiuni, furat de turci in anul 1821, care era lucrat din argint si impodobit cu oua originale de strut ferecate in placute de argint aurit, fiind daruit manastirii de catre ctitorii ei, vornicul Nestor Ureche si sotia sa, Mitrofana.

In pridvor se afla doua icoane mari imbracate in argint, una dintre ele reprezentandu-o pe Maica Domnului, purtand pe ea semnele faradelegilor savarsite la Secu, in anul 1821, de catre turci.

In jurul manastirii au fost inmormantate de-a lungul timpului diferite personalitati celebre, printre care Mitropolitul Varlaam ( 1657), Mitropolitul Sava ( 1664) , Mitropolitul Ghedeon ( 1671) si Episcopul Ioan al Romanului ( 1685). Manastirea Secu este inconjurata cu un puternic zid de piatra care depaseste in unele locuri prosimea de 3m si inaltimea de 9 m, avand turnuri la colturi si inchizand o incinta de forma aproximativ dreptunghiulara cu dimensiunile de 95 * 75 m. Pe latura vestica se afla masivul turn al intrarii, avand la primul etaj o incapere boltita semicilindric, iar la cel de-al doilea etaj, clopotnita. Scara de acces, in spirala, este alipita peretului nordic al turnului. O dispozitie interioara cu mult mai interesanta prezinta turnul nord-vestic, denumita Turnul Mitrofanei, la care etajele al doilea si al treilea au fost amenajate ca locuinta pentru familia ctitorului. Celelalte turnuri din colt, cu cate un etaj, au camere simple, cu plafonul drept sau boltit semicilindric, exceptie facand doar turnul din unghiul sud-estic la al carui etaj superior se gaseste Paraclisul cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

 

Albume foto


Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica cimitrului, denumita impropriu Bogoslovul, a fost construita in anul 1832 pe locul vechiului schit al lui Zosima, distrus in anul 1821, in incendiu.

Din biserica de lemn al lui Zosima, veche de mai bine de 400 de ani, a mai ramas doar postamentul mesei din Sfantul Altar, care se afla in fata bisericii actuale. Stilul acestei biserici este cel moldovenesc, caracteristic secolului al XIX-lea.

Catapeteasma a fosta dusa de la biserica mare din incinta, sculptura si pictura ei fiind executate de Ieroschimonahul Nifon Udrea Trotusanul la anul 1740, in stilul Renasterii, dar avand si influente bizantine, fiind poleita aproape in intregime cu aur.

Pisania ce se afla deasupra pridvorului este scrisa in limba romana, cu caractere chirilice, si are urmatorul continut :

Aceasta sfanta biserica, unde se praznuieste hramul Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, din temelie zidita din piatra, dupa cum se vede, cu cheltuiala Preaosfintitului Mitropolit Chirio Chir Veniamin, prin osardia Prea Cuviosului Arhimandrit Parintelui Chir Dometian, staretul Sfintei Monastiri Neamtu si Secu, si cu cheltuiala prea cinstitilor si a binefacatorilor patrioti. Anul 1832, septembrie 30.”

Biserica nu este pictata in interior. In partea de rasarit a bisericii se afla propnita sau osuarul in care se intra din exterior, prin spatele altarului. Aici sunt pastrate osemintele multor vietuitori care au trait si s-au nevoit in aceasta manastire.

Biserica cimitirului se folsoeste astazi pentru oficierea inmormantarilor si a parastaselor.

 

Icoana Maicii Domnului – Cipriota

Cel mai deosebit dar pe care l-a primit Manastirea Secu, pastrat cu sfintenie pana astazi, este Icoana Maicii Domnului din biserica mare, oferita de Domnitorul Vasile Lupu, in anul 1647, ca semn de pretuire deosebita fata de Mitropolitul Varlaam, marele carturar si credinciosului sau sfatuitor.

Aceasta pretioasa icoana se numeste Cipriota, intrucat a fost adusa din Insula Cipru.

In perioada 1647 – 1718 ea a stat in Biserica Sfantul Nicolae din Cetatea Neamtului, supusa canonic din anul 1646, d ecatre acelasi domnitor, Manastirii Secu.

Deoarece in 1718 Cetatea Neamtului a fost distrusa din ordinul turcilor in timpul Domnitorului Mihail Racovita, obeicte importante ale Bisericii Sfantul Nicolae au fost duse la Secu, printre ele aflandu-se si Icoana Cipriota, asezata in Biserica Schitului Sfantul Nifon pana in 1758, cand este adusa in Biserica cimitirului manastirii. Mai tarziu, in 1876, icoana va fi asezata in biserica mare, unde se afla si in prezent.

La data de 20 iulie 1879, icoana a fost imbracata in argint de catre boierul Nicolae Albu si sotia sa Maria, din Piatra Neamt.

Icoana a suferit de-a lungul timpului cateva modificari si restaurari, cea mai importanta restaurare avand loc cu biencuvantarea Inalt Prea Sfintitului Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, intre anii 2003-2005, fiind executata de un colectiv de restauratori ce fac parte din Atelierele de Restaurare-Conservare Patrimoniu de la Manastirile Putna si Sucevita . Comisia de restauratori a hotarat indepartarea definitiva a imbracamintei din argint, pentru o mai buna punere in valoare a acestei opere de arta bisericeasca.


Istoricul Manastirii Secu

Manastirea Secu, unul din cele mai cunoscute si vizitate asezaminte monahale din Muntii Neamtului, este situata la 22 km de orasul Targu Neamt, soseaua ce leaga orasul Targu Neamt de comuna Pipirig, fiind principala cale de acces spre manastire.

In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii Neamtului, pe valea Praului Secu, se aseaza un grup de sihastrii care vor intemeia mai apoi, in anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahul Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume : Schitul lui Zosima.

Domnitorul Petru Rares ( 1527- 1546) a cladit biserica Schitul Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550 de catre Elena Doamna, sotia voievodului, si de fiii sai. Din acets zid se mai pastreaza astazi numai o mica parte : la intrarea in manastire, in drpetul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia.

Acelasi domnitor Petru Rares, in prima domnie, a intarit stapanirea asupra pamanturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruindu-le calugarilor de pe valea Paraului Secu.

In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564 – 1568) Petru Schiopu ( 1574 – 1579 si 1581- 1591) si Aron Tiranul ( 1591- 1595), Schitul lui Zosima mai primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din acele locuri.

Spre sfarsitul secolului al XVI-lea, Schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic : daniilor particulare li se adauga acum danii si confirmari domnesti, iar numele egumenului Dosoftei, unul din ucenicii lui Zosima, este des pomenit in pricinile de vecinatate cu mai vechii si puternicii calugari de la Manastirea Neamt.

In anul 1602 avea sa se ridice pe malul stang al paraului Secu, la poalele impunatorului munte Vasan, impunatoarea Manastire Secu. Ctitorie a boierului Nestor Ureche si a sotiei sale, Mitrofana, parintii cronicarului moldav Grigore Ureche , Manastirea Secu poarta hramul Taierea cinstitului cap al Inaintemergatorului si botezatorului Domnului nostru Iisus Hristos , praznuit in fiecare an la 29 august. Manastirea de piatra, avea forma de cetate dreptunghiulara, cu biserica mare in mijlocul zidurilor.

Nestor Ureche ajunsese in randurile celor dintai boieri ai Moldovei, sub domnia lui Ieremia Movila, prin bogatia casei sale, catre care se indreptau veniturile a peste 70 de sate, dar si prin istetimea mintii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind astfel judecator principal al tarii si mai marele curtii domnesti. In timpul lui Ieremia Movila ( 1595 – 1600) ajunge Mare Vornic al Tarii de Jos. In epistolele sale, Nestor Ureche se intitula chiar guvernator al Moldovei, ajungand sa prezideze o vreme, in lipsa voievodului, Divanul Moldovei.

Marele boier a inzestrat aceasta ctitorie cu odoare, carti si mosii. Pe atunci in scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movila, fratele voievodului, egumen la Manastirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei.

La Secu se mai pastreaza si astazi pisania cu numele ctitorului, fiind asezata pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originala fiind scrisa in limba slavona :

“ Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, cu rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si cu ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si cu ale tuturor sfintilor, cu bunavointa si ingaduinta drepcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movila Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Tarii Moldovei si a de Dumnezeu daruitilor sai fii Io Constantin si Alexandru Voievod si cu a celuilalt frate al sau Simeon Movila Voievod si a copiilor sai; si cu binecuvantarea fratelui domnilor lor Preasfintitului Gheorghe Movila, Mitropolitul Sucevei, cu buna ravna dumnezeiasca si cu adevarata avere de la Dumnezeu daruita a adevaratilor ctitori, s-au facut acest locas dumnezeiesc si s-au zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt, in numele Sfantului Slavitului Prooroc Inaintemergatorul si Botezatorul lui Hristos Ioan si a cinstitei sale taieri, de smeritul si mult gresitul si nevrednicul rob al Sfantului Hristos, Nestor Ureche, Marele Voievod al Tarii de Jos si de Doamna lui Mitrofana si de copiii lui : Vasile si Grigore si de alti de Dumnezeu daruiti copii ai lor. Sfintilor parinti petrecatori din acest sfant locas ca sa va rugati lui Dumnezeu pentru noi mult gresitii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana si pentru tot neamul lor si pentru iertarea pacatelor lor in vecii vecilor. Amin.

Si s-au inceput a se zidi la anul 7110 ( 1602), iunie 7, si s-a ispravit in acelasi an, octombrie 5.” Bisericii ctitorite de Nestor Ureche in anul 1602 I s-a adaugat in secolul al XVIII-lea pridvorul, apoi in prima jumatate a veacului trecut, un diaconicon, un proscomidiar, precum si pridvorasul de pe latura vestica.

In anul 1850, s-a refacut in intregime pictura interioara si catapeteasma.

In anul 1640, se construieste, in turnul de sud-est al manastirii, Paraclisul Adormirii Maicii Domnului, de catre Ieroschimonahul Ghedeon, egumenul manastirii la acea vreme.

In anul 1646, domnitorul Vasile Lupu supune canonic biserica din Cetatea Neamtului, care avea hramul Sfantului Ierarh Nicolae Manastirii Secu.

In anul 1718, in timpul domnitorului Mihail Racovita, cand biserica din Cetatea Neamtului a fost distrusa din ordinul turcilor, inscriptia cu stema Moldovei de pe acea biserica a fost asezata pe exteriorul peretelui paraclisul Adormirii Maicii Domnului din partea de sud-est a incintei Manastirii Secu.

Intre anii 1758 – 1763 se construieste un paraclis din lem cu hramul Sf. Nicolae, in amintirea bisericii mari din Cetatea Neamtului, paraclis care va dainui pana la incendiul din anul 1821. Egumenul manastirii era, pe atunci, Ieroschimonahul Nifon Udrea Trotusanul.

La 14 octombrie 1775 se stabileste la Secu Sfantul Paisie Velicicovski, care a fost staret aici intre anii 1775 -1779, dupa care se muta la Manastirea Neamt, lasand la Secu drept egumen pe unul dintre ucenicii sai. Cu acest prilej, Manastirea Secu a fost supusa din punct de vedere administrativ Manastirii Neamt pana in anul 1910.

Cu o istorie deosebita, Sfanta Manastire Secu, in cei peste 400 de ani de existenta a trecut prin momente foarte grele, fiind greu incercata la 1821, cand grecii eteristi s-au refugiat in aceasta manastire, fiind urmariti de turci. Ulterior au intrat turcii, macelarind 24 de calugari, dintre care 6 chiar in incinta bisericii mari, restul in beci, sau in spatele actualei brutarii sau sub actuala staretie. Cu totii sunt propusi spre canonizare. Tot atunci manastirea a fost incendiata si distrusa in mare parte de flacari. In 1995, a fost dezvelita de presedintele Greciei placa comemorativa in memoria eteristilor cazuti la Secu in anul 1821.

Dupa 1821 s-au reconstruit corpurile de chilii din incinta, refacandu-se din temelii si Paraclisul Sfantului Nicolae, distrus de incendiu. De asemenea, in anul 1832 se construieste din zid, pe temelie de piatra, biserica cu hramul Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, din cimitirul manastirii, pe locul bisericutei din lemn a lui Zosima, distrusa si aceasta in incendiul din 1821.

Pana in anul 1850 se restaureaza si biserica mare a manastirii, realizandu-se in aceeasi perioada, catapeteasma si pictura murala in ulei.

Anul 1910 reprezinta pentru Secu momentul despartirii, din punct de vedere administrativ, de Manastirea Neamt, devenind, de sine statatoare.

In perioada 1977-1984 s-au efectuat ample lucrari de restaurare a intregului complex monahal, lucrari care i-au dat acestui asezamant infatisarea pe care o are astazi.

In perioada 2000 – 2002, staret fiind Arhimandritul Vichentie Amariei, s-au desfasurat lucrari de restaurare a picturii murale si a catapetesmei din biserica Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul, iar in anul 2002, cu ocazia aniversarii a 400 de ani de la construirea manastirii, pictura bisericii a fost resfintita de catre un sobor de ierarhi, printre care si Inalt Preasfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

In colturile de sud-vest si nord-vest, manastirea mai are doua paraclise. Cel din coltul de nord-vest poarta ca hram ziua de 6 decembrie, praznicul Sfantului Ierarh Nicolae, fiind totodata lacasul in care se slujeste pe timp de iarna, ctitoria Mitropolitului Veniamin Costachi, fiind pictata recent. Al doilea paraclist, cu hramul Adormirea Maicii Domnului ( 15 august) este doar varuit urmand a fi amenajat.

Biserica Mare detine o frumoasa icoana facatoare de minuni, Maica Domnului cu pruncul Iisus in brate, cunoscuta si sub numele de Cipriota, datorita faptului ca a fost realizata in Cipru pe la mijlocul sec. al XV-lea. A fost recent restaurata la atelierele manastirilor Putna si Sucevita, cu prilejul implinirii a patru sute de ani de existenta a Manastirii Secu.

Muzeul Manastirii detine un Epitaf “ Aerul” lucrat in fir de aur pe catifea de catre ctitorita manastirii. De asemenea mai exista o Evanghelie donata de Tarina Ecaterina a II-a a Rusiei si un exemplar dintre putinele existente azi, a Cazaniei Mitropolitului Varlaam.

La Secu a fost staret Sf. Paisie Velicicovski. Alte mari personalitati au fost, in secolul XX, Ieroschimonahul Vichentie Malau ( 1887 – 1945) si Ieroschimonahul Antim Gaina, ambii propusi spre canonizare.

Manastirea mai detine o biserica la cimitir Bogoslov, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatorita in fiecare an la 24 iunie.

Pentru ca a avut multa evlavie la Sfantul Ioan Botezatorul, ctitorul s-a straduit sa aduca in manastire si sfintele lui moaste . Pentru un timp, Manastirea Secu a detinut piciorul drept al sfantului, apoi a fost furat, ramanand numai chivotul in care s-a aflat acel picior.

Pe langa frumoasa racla din argint aurit cu baldachin ce adaposteste sfintele moaste ale Mitropolitului Varlaam, in manastire in biserica mare se mai afla o racla frumos sculptata, care contine sfinte moaste de la mai multi sfinti , dar si un mic fragment din crucea pe care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.

Biblioteca detine comori nebanuite de spiritualitate romaneasca si bisericeasca.


Paraclisul Adormirea Maicii Domnului

In coltul de sud-est al incintei, pe latura dreapta, a fost construit in anul 1640 paraclisul Adormitii Maicii Domnului, de catre ieromonahul Ghedeon, pe atunci egumenul manastirii, unul dintre ucenicii mitropolitului Varlaam, care mai tarziu va fi episcop la Husi si Mitropolit al Moldovei, in anul 1653.

Paraclisul nu are inscriptie sau pisanie proprie ( cea din exteriorul zidului de incinta este scris in limba slavona si nu apartine acestuia, ci bisericii din Cetatea Neamtului, ale carei obiecte au fost aduse aici in anul 1718).

Pictura de pe usa paraclisului Adormirii a fost executata in anul 1958, in stil neobizantin, de catre Arhimandritul Ghervasie Hulubaru, calugarit la Secu, si reprezinta scena Adormirii Maicii Domnului. Interesant este faptul ca in interior nu exista pictura.

Catapeteasma a fost executata in anul 1853 de catre monahul iulian, pictor care a zugravit si catapeteasma paraclisului Sfantului Nicolae, din coltul de nord-est al manastirii. Icoanele catapetesmei sunt executate in stilul Renasterii, pe cand sculpturile, suflate cu aur, sunt lucrate in stilul combinat al barocului.

In paraclis se pastreaza, in doua racle frumos sculptate, osemintele Ieorschimonahilor Vichentie Malau ( 1945) si Antim Gaina ( 1974) , imbogatind tezaurul duhovnicesc al acestei manastiri.


Paraclisul Sfantului Nicolae

In coltul de nord-est al manastirii, pe latura stanga, a fost construit intre anii 1758-1763, paraclisul Sfantului Nicolae, de catre egumenul Nicolae Udrea Trotusanul.

Paraclisul a fost construit din material lemnos si a dainuit pana in anul 1821, cand incendiul provocat de turci l-a distrus.

In anul 1823 incepe reconstructia bisericii paraclis in timpul egumenului Benedict Ardeleanu, beneficiind de un mare sprijin material din partea Mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, noul ctitor al acestia.

Paraclisul este impartit in cele patru parti clasice : pridvor, pronaos, naos si altar, caruia I s-a mai adaugat si vesmantaria. Catapeteasma lucrata in stilul baroc de calugarul Iulian, ca si amvonul, sunt poleite cu aur. Paraclisul nu a fost pictat in interior pana in anul 1992, cand prin osardia Prea Cuviosului Parinte Staret Arhimandrit Vichentie Amariei, a fost finalizata pictura acestui locas de catre pictorul Vasile Carp din Bucuresti.

In exterior pe peretele din sud se afla pisania acestei ctitorii “ Aceasta sfanta si Dumnezeiasca biserica intru numele celui intru sfinti parintelui nostru ierarh si facator de minuni Necolai, impreuna cu biblioteca de sub dansa, si cu un rand de chilii, ce se trag de la un capat la altul, s-au zidit din temelie in vremea stapanirei binecredinciosului si iubitorul de Hristos Domnului nostru Ioan Dandu Sturza Voevod si a preaosfintitului Mitropolit a toata Moldavia Chirio Chir Veniamin Costache. Prin sarguinta Prea Cuviosului Arhimandrit si staret sfintelor Manastiri Meamtu si Secu chir Dometian cu ajutorul iubitorilor de Hristos norod si a altor facatori de bine spre vesnica lor pomenire, la anul 1824 septembrie 20”.

Inscriptia, scrisa in limba romana dar cu litere chirilice, pe o piatra calcaroasa, s-a deteriorat din cauza intemperiilor, astazi fiind aproape imposibil de descifrat.

In interiorul paraclisului sunt pictate scene din viata Sfantului Nicolae : nasterea sa, hirotonia intru arhiereu, primirea Sfintei Evanghelii din partea Mantuitorului si a omoforului din partea Maicii Domnului, adormirea Sfantului Ierarh Nicolae.

Astazi se mai poate citi pisania care aminteste de sfintirea paraclisului dupa executarea , la 1 noiembrie 1992, a picturii interioare de catre Inalt Prea Sfintitul Daniel, staret fiind Protos. Vichentie Amariei.

In acest paraclis au loc slujbele religioase in perioada de iarna, incepand din luna noiembrie si pana la Marele Praznic al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos.

 


Scurt istoric

Adresa : 4 km de soseaua Targu Neamt – Pipirig, com. Pipirig

 

Ctitor : Nestor Ureche ( 1602 - 1605) si Mitrofana Ureche

 

Obiecte de arta : epitaf ( 1608), manuscrise ( 1664) , Evanghelie daruita de Tarina Ecaterina a II-a a Rusiei Manastirii Secu ( 1821), doua chivote donate manastirii de catre schimonahia Safta Brancoveanu ( 1842) , crucea din argint aurit datand din anul 1592, Indreptarea legii ( Pravila lui Matei Basarab) tiparita la Targoviste in anul 1652, din indemnul Mitropolitului Stefan, unul din rarele exemplare ale cazaniei Mitropolitului Varlaam, valorosul epitrahil al Mitropolitului Varlaam, confectionat in anul 1642 din matase rosie, brodata cu fir de aur si avand pe partea din fata reprezentari ale Apostolilor, Maicii Domnului si Sf. Ioan Botezatorul.

 

Hram : Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul – 29 august.

In 1602 s-a ridicat biserica, pe locul in care existase in sec XVI Schitul lui Zosima. In secolul XVIII, a fost construit pridvorul iar in 1850 au fost restaurate integral picturile. Alte lucrari de restaurare s-adu desfasurat dupa 1968.

 

Mormintele ctitorilor manastrii : Nestor Ureche ( 1617) si sotia sa, Mitrofana ( 1633) , mormantul Mitropolitului Varlaam ( 1657)

 

Sfinte particele din moastele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfantului Mucenic Artemie, Sfantului Marelui Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, ale Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie, ale Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur, ale Sfintilor Mucenici ucisi in Muntele Sinai, Rait si in Ierusalim, ale Sfantului Apostol Filip, ale Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, ale Sfantului Arhidiacon Stefan, ale Sfintei Mare Mucenite Marina, ale Sfantului Grigore Decapolitul.

 

Chivoltul in care s-a pastrat un fragment din piciorul Sfantului Ioan Botezatorul

 

O cruce in care se gaseste o particica de lemn din Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos.

 

Icoana Maicii Domnului – Cipriota ( 1647) facatoare de minuni


Cugetarile Ieroschimonahului Vichentie Malau

  • Omul rau e cu desavarsire rau cand se preface ca e bun.
  • O constiinta fara Dumnezeu e ca un tribunal fara judecatori.
  • A nu te mania niciodata e semn de mare intelepciune.
  • Mania este o scurta nebunie.
  • Lenesul este frate cu cersetorul.
  • Trandavia e mama tuturor pacatelor.
  • Durerea este o invatatura.
  • In anii durerii am invatat sa ma rog.
  • A ponegri pe altul e cea mai mare crima.
  • Altora sa ierti totdeauna, tie niciodata.
  • Din faptele tale vei fi judecata, sluga vicleana.
  • O camera fara carti e ca un trup fara suflet.
  • Acel ce stie sa induioseze stie tot.
  • Nimic nu e mai liber ca cugetarea.

 


Mitropolitul Varlaam



Sfantul Varlaam se tragea dintr-o familie de razesi din partea Vrancei, avand numele de mirean Vasile Motoc.
Tanarul se va remarca printr-un talent remarcabil la invatatura.
Ucenic al scolii egumenului Dosoftei de la Schitul lui Zoma, el ajunge un cunoscator al limbilor slavona si greaca.
La 8 ani de la ridicarea Manastirii Secu,in anul 1610, Varlaam este ales egumen al acesteia.
Grijile si responsabilitatile administrative nu l-au impierdicat sa-si cultive talentele carturaresti.
In anul 1618, traduce in limba romana una dintre cele mai importante scrieri duhovnicesti ale Ortodoxiei , Scara Sfantului Ioan Scararul, o lucrare dedicata in special monahilor, ce prezinta in 30 de trepte drumul omului spre uniunea cu Dumnezeu.
In anul 1628, este trimis de domnitorul Miron Barnovski si de mitropolitul Anastasie Crimca la Kiev si la Moscova pentru a cumpara icoane pentru Manastirile Dragomirna, si cele din Iasi si de la Barnova.
Egumnul Varlaam a stat aproape un an la Moscova pentru ca pictorii sa termine icoanele, insa s-a intors fara ele deoarece Patriarhul Filaret al Moscovei a considerat icoanele excutate ca fiind "necuvioase" si nu a permis iesirea lor din tara.
In drum spre Moscova, la Kiev, avea sa-l cunoasca pe Sfantul Petru Movila, pe atunci egumen al Lavrei Pecerska.
In anul 1632, la 23 septembrie, avea sa fie hirotonit Mitropolit al Moldovei.
Primii doi ani sunt destul de grei pentru noul mitropolit, datorita domniei instabile a domnitorului Moldovei, la domnie succedandu-se pe rand 3 domnitori.
In anul 1634, pe tronul Moldovei ajunge domnitorul Vasile Lupu, un boier extrem de ambitios si care a avut o domnie lunga si prospera din punct de vedere spiritual (1634-1653).
Toata energia sa, Mitropolitul Varlaam o va canaliza acum inspre traducerea si tiparirea de carte in limba romaneasca.
Ii cere ajutorul Mitropolitului Petru Movila al Kievului, care ii va trimite matrite si mesteri tipografi.
La noua tiparnita au aparut carti foarte importante in limba romana :
-Cazania
-Cele sapte Taine
-Raspunsul la Catehismul calvinesc
-Pravila
-Paraclisul Nascatoarei de Dumnezeu
La 6 mai 1639, Mitropolitul Varlaam avea sa sfinteasca biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, cea mai importanta ctitorie a lui Vasile Lupu.
In anul 1641, aveau sa fie aduse moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, daruite domnitorului moldovean de catre Patriarhia ecumenica, ca multumire pentru ca acesta platise toate datoriile Patriarhiei.
Mitropolitul Varlaam impreuna cu domnitorul Vasile Lupu pun bazele unui asezamant scolar la Iasi. Este prima institutie de invatamant superior din Moldova . Aici se invatau : gramatica, retoria, dialectica, aritmetica, geomeria, astronomia, muzica, teologia, filozofia si dreptul. Se invatau limbile greaca, latina, slavona dar si limba romana.
In anul 1642, Mitropolitul Varlaam organizeaza Sinodul de la Iasi, fiind considerat cel mai important Conciliu al Bisericii Rasaritene dupa caderea Constantinopolului.
Alaturi de Mitropolitul Petru Movila al Kievului, Mitropolitul Varlaam al Moldovei a fost una dintre cele mai mari figuri ale lumii ortodoxe ale secolului al XVII-lea.
In aprilie 1653, domnitorul Vasile Lupu pierde scaunul domnesc. Mitropolitul Varlaam se retrage de la scaunul mitropolitan, reintorcandu-se la Manastirea Secu.
In perioada 1653-1657, isi pregateste cele trebuincioase pentru trecereala viata vesnica. Isi alege mormantul, langa zidul de miazazi al bisericii, isi redacteaza testamentul lasand toata agoniseala lui Manastirii Secu.
Trece la cele vesnice la sfarsitul anului 1657.
Este trecut in randul Sfintilor de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane in anul 2007, avand ca zi de pomenire data de 30 august.

" Vrednic slujitor al lui Hristos si intelept aparator al dreptei credinte, mare cinstitor al Cuvioasei Parascheva si credincios luminator al neamului romanesc, Sfinte Ierarhe Varlaam roaga pe Hristos-Dumnezeu sa ocroteasca si sa mantuiasca sufletele noastre".


Odoare Manastirea Secu

Odoare pastrate cu mare pret la Manastirea Secu

 

  •  
    • Sfant Epitaf, daruit manastirii de catre ctitorul sau Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana (1608). Cusut pe un fond de catifea rosie, este cusut cu fir de aur si de argint. Conturul aureolelol sfintilor este facut din perle originale, iar cea a Mantuitorului este impodobita cu trei rubine;

    • Evanghelia tiparita la Neamt, in 1821. Ferecata in argint filigranat, cu icoane din email;

    • Cruce de mana, din lemn sculptat, cu ferecatura de argint. Scenele principale reprezinta Adormirea Maicii Domnului si Botezul Domnului;

    • Ferecatura de Psaltire, lucrata in argint, aflata in muzeul manastirii;

    • doua cadelnite si doua catui de argint aurit donate de ctitorul manastirii;

    • doua cadelnite mari de argint cu decoratiuni florale, care au inscriptia “Nestor Ureche, 1602”;

    • o bedernita, o broderie cu fir de aur si argint ce reprezinta Invierea Domnului , datand din anul 1638, fiind daruita de catre ctitorul ei;

    • acoperamant de pocal, broderie pe catifea, datand din anul 1890;

    • lucrarea Indreptarea Legii (Pravila lui Matei Basarab), tiparita la Targoviste, in anul 1652;

    • o serie de evangheliare , care dateaza din perioada secolelor al XIV-Xv-lea;

    • Icoana greceasca in secolul al XVII-lea, intruchipand-o pe Maica Domnului cu pruncul in brate, Sfantul Ioan Botezatorul (partea dreapta) si Sfantul Ierarh Nicolae (partea stanga);

    • de la Sfantul Paisie s-au pastrat felonul, un vesmant preotesc in care sfantul a slujit pe cand era staret la manastire;toiagul de staret si un portret facut de unul dintre ucenicii sai;

    • Evanghelia tiparita la Moscova (1763) si daruita de Tarina Ecaterina a-II-a a Rusiei staretului Paisie; este ferecata in argint masiv aurit.

    • Panaghiarul de argint, donat de catre ctitorul Nestor Ureche, in anul 1592. In stanga, Fecioara cu Pruncul , iar in partea dreapta apare scena Buna Vestire.


Biserica Mare

Poarta hramul “ Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul” (29 august)

Este ctitoria domnitorului Nestor Ureche si a sotiei sale, Mitrofana.

Ctitoria , la inceput, era mai mica, cu o singura turla.

Intre anii 1812-1815, ea a fost extinsa si i s-a mai adaugat a doua turla.

Biserica are 9,5 m inaltime si 30 de m inaltime.

In biserica, in pridvorul inchis se pot admira scene ce reprezinta Judecata de Apoi si Aducerea moastelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, tabloul votiv al ctitorilor Nestor Ureche si Mitrofana, al Mitropolitului Veniamin Costachi si al Sfantului Paisie Velicicovski.

Din pridvorul mic se intra in urmatoarea incapere, in pronaos.

In partea dreapta, se afla racla cu moastele Sf. Ierarh Varlaam, iar langa ea o racla, mai mica in care se afla fragmente din moastele apostolilor Andrei si Filip, ale Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur, ale Sfintilor mucenici Stefan, Gheorghe, Pantelimon, Artemie, Haralambie, Marina,Ioan cel Nou de la Suceava si a celor ucisi in Sinai, Rait si Ierusalim, precum si ale cuviosului Grigore Decapolitul.

Tot aici se gaseste icoana Maicii Domnului, taiata cu sabia de un turc, in anul 1821.

Urmeaza incaperea care adaposteste mormintele ctitorilor. In dreapta se afla mormantul lui Nestor Ureche (1617) , iar in partea stanga cel al sotiei sale Mitrofana (1633). Aceste morminte au fost sapate in firide arcuite si pictate in stil bizantin cu scene din Vechiul Testament, in anul 1602.

In naos, se poate admira candelabrul mare, din alama, cu o greutate de 350 kg, copia celui daruit de ctitor.

Tot aici se gaseste si icoana Maicii Domnului Cipriota.

Pictura originala a fost executata in anul 1602 de mesteri al caror nume nu s-a pastrat.

Initial, biserica a fost pictata si in exterior, asa cum se poate observa pe turla deasupra altarului, dar si pe peretele de sud a bisericii, unde gasim icoana "Deisis".

Cateva registre din vechea pictura s-au pastrat si in biserica: scene din Vechiul Testament, "stejarul lui Mamvri", "sanul patriarhilor Avrram, Isaac si Iacov".

Pictura este in fresca, in stil bizantin, fiind identica din punct de vedere al stilului si al culorilor cu cel utilizat la Manastirea Sucevita.

Pictura actuala a bisericii a fost executata in ulei, in stil renascentist, cu influente slavo-bizantine, intre anii 1849-1850, de pictorul Costache Lifsicar si de zugravul Tudorache Ionescu.

In partea dreapta a bisericii, in exterior, se afla mormantul Sfantul Ierarh Varlaam, pe locul unde au fost gasite moastele acestuia, astazi puse la loc de inchinare in biserica mare. In partea stanga se afla mormantul altui sfant ierarh Ioan de Rasca si Secu.