Muzeul Literaturii Romane

Muzeul Literaturii Romane " Vasile Pogor "

Adresa : str. Vasile Pogor, nr.4, judetul Iasi
Intemeietor : boierul Ionita Cherchez
Program de vizitare : Marti-Duminica 10-17, Luni inchis


Nu departe de Parcul Copou unde pasii i-au purtat pe Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creanga se afla casa Vasile Pogor, nimeni altul decat cel mai devotat sustinator al literaturii acelor timpuri si unul dintre fondatorii societatii literare "Junimea".

Casa Vasile Pogor, devenita astazi Muzeul Literaturii Romane din Iasi, a fost construita de vornicul Vasile Pogor in anul 1850, tatal lui Vasile Pogor.

Aici, timp de doua decenii, s-au tinut conferintele Junimii si tot aici, la 1 martie 1867, a aparut revista Convorbiri literare. Oameni de cultura, istorici, filosofi, scriitori, critici literari au pasit in impunatoarea resedinta Pogor. Ii amintim pe : Titu Maiorescu, P.P.Carp, Ion Creanga, Caragiale, Slavici, Xenopol, Gane, Conta, Rosetti, Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu (gazduit in anul 1874, timp de cateva luni, dupa revenirea sa de la Viena).

Casa Vasile Pogor este una cu valoare istorica dobandeste popularitate statornica. Casa boiereasca de pe la 1776 a apartinut initial pitarului Ionita Cherchez, boier ce se ocupa de bucataria domneasca. Dorind sa-si extinda mosia, acesta a cumparat casele si locurile mai multor mahalagii de pe ulita Drumul Sarii din Muntenimea de Mijloc si a construit o cladire cu subterane. Casa ii va reveni, dupa moartea proprietarului, nepoatei acestuia Zoe Cherchez viitoarea sotie a scriitorului si vornicului Vasile Pogor. Pogor tatal este cel care a daramat , la 1850, acea casa si au construit cladirea asa cum poate fi ea vazuta si astazi.
Junimistul Vasile Pogor a devenit proprietarul locului si al imobilului, dupa moartea parintelui sau.
In anul 1863, casa a devenit sediul Societatii Junimea, avandu-i ca fondatori pe Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, P.P.Carp, Th.Rosetti si Vasile Pogor. Iacob Negruzzi chiar nota cu ocazia acestor intalniri " Era o mare placere pentru noi orele acestea petrecute de discutii filosofice si literare" .
La inceputul secolului al XX-lea, in anul 1901, cladirea a fost vanduta de catre Vasile Pogor printesei Maria Moruzzi, mama istoricului Gheorghe I. Bratianu. In anul 1945, proprietatea este vanduta CFR-ului.


Muzeul Vasile Pogor cuprinde mai multe camere accesibile vizitatorilor :
Sala Costache Conachi
Sala Vasile Pogor - Gh. I. Bratianu
Sala Gheorghe Asachi
Sala Mihail Kogalniceanu
Sala Eminescu-Creanga-Veronica
Salonul Junimii
Sala Garabet Ibraileanu
Sala Viata Romaneasca
Sala raritati


Sala Costache Conachi
Este prima camera de la parter.
Expozitia muzeala cuprinde perioada scriitorilor si carturarilor iluministi din Principalele Romane.
Unul dintre reprezentantii ilustri ai Moldovei, este Costache Conachi. Era din familia Cantacuzinilor, fiu de boier, avand pregatire aleasa cu profesori particulari. Stia limba greaca dar si limba franceza, insa nici slavona si turca nu ii erau straine. A facut parte din Comitetul de redactare a Regulamentului Organic si a ocupat mai multe ranguri si functii : comis, aga, vornic de politie, logofat, vistiernic.
Chiar daca era o persoana atat de activa, Costache Conachi avea o pasiune deosebita pentru scris, el fiind considerat deschizatorul de drumuri al literaturii romane, unul dintre primii poeti lirici.

Sala Vasile Pogor - Gh. I. Bratianu

Vasile Pogor s-a nascut in data de 20 august 1833, la Iasi, ca fiu al comisului Vasile Pogor si al Zoei Cerchez. A studiat la pensionul Malgouverne din IaÅŸi, dupa care (din anul 1849) si-a continuat studiile secundare, apoi cele juridice la Paris. După revenirea sa in tara, a intrat în magistratura, lucrand ca membru la Tribunalul Iasi (1857-1858) si la Curtea de Apel Iasi (din 1859).
A participat la "monstruoasa coalitie" politica care a complotat pentru detronarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Dupa schimbarea regimului politic, Vasile Pogor este numit ca prefect al judetului Iasi (februarie 1866) si deputat in Adunarea Constituanta din 1866. A detinut apoi functia de prim-presedinte al Curtii de Apel Iasi (1869-1870, 1875-1876).
Sala, prin obiectele de mobilier si personale, vor evidentia fastul si stabilitatea materiala de care se bucura familia Pogor.

Sala Gheorghe Asachi
Gheorghe Asachi  , fiu de preot, a fost traducator si scriitor cu preocupari legate de limba , lexic, a fost un deschizator de drumuri in toate domeniile culturii.
Asachi studiaza la Lemberg obtinand titlul de doctor in filozofie dar si specializari in arhitectura si inginerie. La Viena va studia matematica. Intors in tara isi incepe activitatea culturala. Face parte alaturi de Costache Conachi, din comisia de redactare a Regulamentului Organic (1829). Preocuparile de editor se leaga de alcatuirea de manuale scolare : tinerii invatacei ii datoreaza manualele de matematica, astronomie si gramatica dar se ocupa si cu publicarea de traduceri.Asachi de va ocupa de infiintarea si consolidarea Teatrului romanesc din Moldova. Costache Conachi compusese in anul 1806 prima comedie in versuri intitulata Judecata femeilor. Asachi,beneficiind de sprijinul Mitropolitului Veniamin Costache, dar si al lui Costachi Ghica si Alecu Beldiman, organizeaza in casa hatmanului Costache Ghica, in decembrie 1816, reprezentarea prelucrarii Mirtil si Hloe dupa Cesoner si Florian. Asachi s-a ocupat de regie si scenografie. Asachi a reusit sa marcheze inceputul teatrului in limba romana. In anul 1836, Asachi va fi cel care va inaugura Conservatorul filarmonic dramatic la Iasi.
Scoate primele periodice din Moldova : Albina Romaneasca dar si jurnale stiintifice, literare, economice, arheologice.
Scriitorul abordeaza aproape toate stilurile scrisului : epistola, poezia ocazionala, balada, elegia, meditatia, fabula, satira, poezia erotica, proza istorica, legende, nuvele.

Sala Mihail Kogalniceanu
Mihail Kogalniceanu este reprezentant de mare forta a pasoptistilor din cadrul boierimii de mijloc. Educat cu profesori particulari si la diverse scoli din afara tarii, Mihail Kogalniceanu manifesta o aviditate in acumularea cunostintelor. Revenit in tara de la studii, Mihail va renunta la armata si se ocupa mai mult de activitatea publicistica si va scrie la Alauta romaneasca (1838) si Foaia sateasca (1840).
Este numit alaturi de Negruzzi, Alecsandri si Petru Cimpeanu la conducerea teatrului romanesc si francez din Iasi. Va fi si profesor la Academia Mihaileana.Dupa Unire este numit deputat in Divanul ad-hoc al Moldovei, in 1857, dovedind mare talent oratoric, avocatesc si diplomatic si bun sfatuitor si confident al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Incaperea reda , cat mai fidel, imaginea unui salon literar al secolului al XIX-lea a unui boier carturar si cu mare dragoste de literatura.

Salonul Junimii
Initiatorul dar si sufletul Societatii Junimea a fost Costache Negruzzi, numit in gluma "carul cu minciuni". I-a avut alaturi pe fidelii colaboratori : Th.Rosetti, P.P.Carp, Vasile Pogor.
Ianuarie 1863, in locuinta lui Titu Maiorescu, erau de fata atat gazdele Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, Mihai Burghele si P.P.Carp. Scopul : lecturarea tragediei Macbeth in traducerea lui P.P.Carp. Acesta a fost momentul infiintarii Societatii Junimea. Intalnirile aveau loc in fiecare vineri seara , dar si sambata. Cu timpul intalnirile vor alterna in casa lui Titu Maiorescu dar si al lui Vasile Pogor.
Devizele Junimii erau pe cat de haioase pe atat de usor de tinut minte " Intra cine vrea, ramane cine poate" si "anecdota primeaza".
Aceste intalniri vor dura peste doua decenii iar in 1884, Junimea se va diminua prin plecarea la Bucuresti a lui Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi si Mihai Eminescu.

Sala Eminescu-Creanga-Veronica
Mihai Eminescu, dupa revenirea de la studii, in anul 1874 va fi gazduit de catre Vasile Pogor cateva luni in casa sa.
La etaj se afla o sala extrem de frumoasa si plina de farmec in care poti pasi pe urmele Luceafarului : " era bine facut, frumos, cu mustata mica, subtire si cu plete mari" ( George Panu); " Cand l-am cunoscut prin 1874, in Iasi, Eminescu locuia, in curtea Otelului Romania, intr-o mansarda, in podul unei suri de piatra, la care urcai pe o scara exterioara. Printr-o usa cu geam, dind de-a dreptul afara, patrundeai in aceasta camera spatioasa de altfel (...) Cartile si ziarele erau aruncate pe jos. (Alexandru Ioan Cuza).
In 1875 il va cunoaste pe Ion Creanga iar de atunci, Eminescu va fi profund legat de Bojdeuca din Ticau si de autorul Amintirilor. Prietenia dintre Eminescu si Creanga avea sa naste invidii dar cei doi se simtea foarte bine asa si nu le pasa de vorba lumii :" Prietenia lor a fost sincera si vie de la aceasta data pana la sfarsitul tristei lor vieti" (Mihail Sadoveanu). In anul 1877, Eminescu va parasi Iasii pentru a merge la Bucuresti. Aici veti gasi mobilier apartinand acelor vremuri dar si obiecte personale ale celor trei prieteni.

Salonul Convorbiri literare
Primul numar al revistei Convorbiri literare a aparut la 1 martie 1867, la Iasi, sub conducerea lui Costache Negruzzi.
Din anul 1885, dupa aproape 2 decenii de existenta, sediul revistei se va muta la Bucuresti. Pana la 1 mai 1893, revista l-a avut ca redactor "raspunzator" pe Iacob Negruzzi. Revista a avut o anumita independenta fata de Junimea, unele dintre lucrarile publicate in paginile ei nefiind citite ori aprobate la intalnirile societatii.
Dupa 1893, un cuvant hotarator in stabilirea sumarului si a orientarii revistei l-a avut Titu Maiorescu.
La 1 ianuarie 1895, Iacob Negruzzi cedeaza in intregime conducerea unui comitet de redactie format din oameni de mare cultura : Teohari Antonescu, Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti, C. Radulescu-Motru etc.
In paginile prestigioasei reviste vor aparea scrierile marilor nostrii scriitori : Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, A.D.Xenopol. Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri etc.
Publicatia Convorbiri literare se va bucura de cel mai inalt prestigiu din literatura romana si publicatie-etalon al secolului al XIX-lea.

Sala Viata Romaneasca
Incaperea ilustreaza redactia revistei Viata Romaneasca : in jurul unei mese dreptunghiulare, inconjurata de douazeci de scaune sunt fotografiile, manuscrisele, insemnarile membrilor permanenti ai acestei grupari, dintre care amintim pe : Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, fratii Ionel si Pastorel Teodoreanu, George Bacovia, Jean Bart, George Calinescu, Otilia Cazimir, Hortensia Papadat Bengescu, Calistrat Hogas.
Garabet Ibraileanu a descoperit si indrumat talente care, fara indrumarea lui, s-ar fi pierdut. Chiar el spunea " nu e nici un popor care sa nu fi imprumutat de la altele".
Doctrina critica a revistei a fost intocmita si dezvoltata de insusi Garabet Ibraileanu. Ca altadata revista Vatra de la 1894, si Viata Romaneasca precizeaza diferenta dintre clasele sociale si semnaleaza necesitatea apropierii de cei multi -taranii. Mai tarziu, dupa ce Constantin Stere si Garabet Ibraileanu au parasit revista, aceasta capata o tendinta contrara traditiei sale.
Redactia revistei Viata Romaneasca va dainui la Iasi pana in anul 1930, cand redactia se va muta la Bucuresti.

Sala Garabet Ibraileanu
Pasim in biroul de lucru al domnului Garabet Ibraileanu, personalitate controversata dar marcanta pentru inceputul anilor 1900.
Garabet Ibraileanu se distinge in presa literara, dar si in calitate de profesor al Universitatii iesene. La Facultatea de Litere si Filosofie a fost profesor suplinitor din noiembrie 1908.
La 1 noiembrie 1906 apare primul numar al revistei Viata Romaneasca, fondatori fiind : Constantin Stere, Paul Bujor la ideea lui Garabet Ibraileanu.
In anul 1909, acesta a publicat Spiritul critic in cultura romaneasca si Scriitori si curente.
Redacteaza studiul monografic Opera literara a domnului Vlahuta si obtine in anul 1912 titlul de doctor in filologie moderna cu "magna cum laude".
Garabet Ibraileanu gireaza directia Teatrului National din Iasi in anul 1914 si conduce revista Viata Romaneasca.
In anul 1916, publica volumul Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti dar va fi si un an nefast pentru revista pe care o conducea pentru ca aceasta isi va inceta aparitia.
La 2 februarie 1919, apare la Iasi primul numar al publicatiei Insemnari iesene.
Abia la 1 martie 1920, revista Viata Romaneasca revine in lumea presei culturale.
In anul 1933, Garabet Ibraileanu primeste Premiul National de proza dar va publica si cel mai frumos roman al sau , Adela.

Sala raritati
Este sala cea mai apreciata si mai asteptata de catre vizitatori, unde pot vedea lucrurile si obiecte personale apartinand lui Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creanga, Otilia Cazimir si multi altii.