Manastirea Sinaia
Manastirea Sinaia dateaza din secolul al XVII-lea si reprezinta identitatea istorica a orasului Sinaia, prima constructie pe acest teritoriu. Fondatorul manastirii este Spatarul Mihail Cantacuzino, care impreuna cu mama sa Elena si cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la locurile sfinte, ajungand cu aceasta ocazie si la Muntele Sinai, unde s-a rugat in Manastirea Sfanta Ecaterina. Importanta muntelui Sinai tine de istoria biblica, intrucat aici Moise a primit cele zece porunci. Impresionat fiind de maretia biblica a locurilor vizitate, construieste, la reintoarcerea in Tare Romaneasca, o frumoasa manastire pe care o numeste Sinaia “ in amintirea Sinaiei celei mari”, manastire pe care o inchina Adormirii Maicii Domnului, sarbatorita in fiecare an pe 15 august.
Constructia manastirii incepe in anul 1690 si va dura pana in 1695. Scopul constructiei a fost pe de o parte de a oferi un acoperis sihastrilor care vietuiau in Muntii Bucegi, iar pe de alta parte de a construi o cetate de paza si de aparare a granitei dintre Tara Romaneasca si Transilvania. Datorita pozitiei sale strategice ( situata pe valea Prahovei – ruta comerciala ce lega Bucurestiul de Brasov) manastirea va cunoaste invazii turcesti si austriece, care au distrus partial biserica veche, iar in 1788 a fost distrus schitul Sf. Nicolae de catre habsburgi, din imediata apropiere a manastirii Sinaia.
La inceput, manastirea adapostea doisprezece calugari, dar cu timpul numarul acestora a crescut, facand necesara construirea unei biserici mai mari si a unor chilii suplimentare. Noile constructii “ curtea noua” au fost realizate intre anii 1842- 1846, prin grija staretilor Ioasaf si Paisie.
Biserica veche, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, este construita in stilul specific epocii in Tara Romaneasca, stilul brancovenesc. Forma exteriorului bisericii, in cruce latina , absidele in contur rectangular, este putin obisnuita in acea epoca.
Portalul intrarii in pronaos este sculptat in piatra, avand reprezentati pe Moise si pe fratele lui, Arhiereul Aaron. Moise tine in maini tablele legii cu cele zece porunci, iar Aaron, toiagul infrunzit. La mijlocul portalului se gaseste stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, ce tine in gheare semenel imperiale ale puterii : crucea si sceptrul.
Pictura din pridvor si pronas este in cea mai mare parte cea originala, realizata de Parvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor.
Cupola pridvorului este pictata cu scene din viata Sfintei Ecaterina ( ocrotitoarea Manastirii de la Muntele Sinai), a Sfantului Gheorghe ( protectorul Moldovei si al militarilor) si a Sfantului Dumitru ( ocrotitorul Tarii Romanesti).
Tabloul votiv al pronaosului il reprezinta pe fondatorul manastirii, Mihail Cantacuzino, inconjurat de optsprezece copii ( dintre care 12 adoptati), d eprima sa sotie Maria si cea de a doua ,Teodora, precum si de alti membrii ai familiei Cantacuzino, la loc de frunte fiind fratele ctitorului, stolnicul Constantin Cantacuzino. Sunt pictati cinci voievozi ai Tarfii Romanesti, cu care ctitorul era inrudit : prin mama sa Elena se tragea din Constantin Serban ( 1654 – 1658), Radu Serban ( 1601-1611) si Neagoie Basarab ( 1512-1521); domnitorul Serban Cantacuzino ( 1679-1688) era fratele sau – pictat cu o coroana pe cap si avand crucea in mana, ca unul care a trecut deja la Domnul) iar Stefan Voda Cantacuzino ( 1713 – 1716) ai era nepot de frate.
Mihail Cantacuzino este cel care a construit primul spital in Tara Romaneasca – Spitalul Coltea ( Bucuresti), in incinta manastirii Coltea, aflata tot sub ctitoria sa. Dintre ctitoriile lui Mihail Cantacuzino mai amintim Biserica Fundenii Doamnei din Bucuresti, Schitul Titireciu din Oltenia si o biserica din Ramnicu Sarat.