Manastirea Samurcacesti


Manastirea Samurcacesti

Adresa: str. Ana Ipatescu, nr. 53, comuna Ciorogarla, jud. Ilfov
Ctitor: vornicul Constantin Samurcas si sotia sa, Zoe la anul 1808
De retinut : Racla cu sfinte Moaste
Hram : Sfanta Treime ( la 50 de zile de la Paste)
Manastire de maici

Manastirea Samurcacesti sau Manastirea Ciorogarla se afla la 15 km vest de centrul Capitalei.
In partea locului Manastirea mai este numita si "Biserica cu trei altare",  datorita celor trei altare pe care le detine.
Ctitoria vornicului Constantin Samurcas si a sotiei sale, Zinca la anul 1808, Manastirea Samurcaesti este considerat o vatra a credintei. Ctitorul a inchinat Sfintei Treimi manastirea ceea ce ne face sa ne gandim ca nu intamplator Manastirea se loveste de cifra 3 : Sfanta Treime, Biserica cu trei altare.
In luna martie 1808 se pune piatra de temelie, iar trei luni mai tarziu manastirea este gata.
Di luna iulie 1808 pana in luna august 1809, s-a lucrat la pardoseala si catapeteasma bisericii, la monatrea stranelor, la ridicarea chiliilor, la tencuirea clopotnitei dar si la construirea unui conac in care sa-si petreaca lunile de vara familia ctitorului.
La 8 septembrie 1809, de Nasterea Maicii Domnului, are loc slujba de sfintire a bisericii si a manastirii.
La 31 mai 1811, prima atestare documentara a asezamantului monahal, prin "Hotararea" Divanului Tarii Romanesti, cu privire la "balciurile" organizate la manastire, cu prilejul hramurilor ei.
De Manastirea Ciorogarla - Samurcasesti este legat si numele lui Tudor Vladimirescu care in drumul sau spre Bucuresti, in anul 1821, a poposit aici unde primeste delegatia boierilor, condusa de Dinicu Golescu, venita sa trateze cu comandantul pandurilor.
Casatorit cu stranepoata domnitorului Constantin Brancoveanu - Zoe, ctitorul un boier de seama era bun prieten cu Tudor Vladimirescu. L-a ajutat de multe ori cu bani si arme pentru revolutia pe care conducatorul pandurilor o initiase in 1821. Tot la Manastirea Samurcacesti este semnata si "Proclamatia catre locuitorii Bucurestilor", prin care Tudor justificabucurestenilor rascoala pe care o conducea, ca urmarea "reintoarcerea drepturilor acestii de Dumnezeu pazite tari, care din vechime le-a avut" si ii indemna sa se alature trupelor sale care"sunt inchinate numai patriei".
Prietenia vornicului Samurcas cu Tudor Vladimirescu s-a destramat cand acesta afla ca Tudor lupta si impotriva domniilor fanariote. Constantin Samurcas avea origini grecesti si din acea clipa ii refuza orice ajutor, ba isi uita si vechile fagaduiri facute prietenului sau. Afland ca Tudor imrpeuna cu armata se indreapta spre Bucuresti, de frica unei razbunari, Constantin Samurcas fuge la Brasov. Moare in anul 1825, fiind inmormantat in Brasov; nu lasa nici un testament tocmai de aceea situatia manastirii este incerta. Manastirea se va intretine din munca monahiilor si din donatiile credinciosilor.
Tot aici, Tudor Vladimirescu este vizitat si de episcopul Ilarion al Argesului, in noaptea de 15 martie 1821, cu scopul de a tempera situatia, iar dupa uciderea lui Tudor, episcopul va fi cel care va face slujba pentru odihna sufletului sau.
La 23 ianuarie 1838, are loc primul cutremur care avariaza grav manastirea.
In anul 1847, clucerul Alexandru Samurcas (nepot de frate si fiu adoptiv al ctitorului) face o importanta donatie : vatra si pamantul din jurul manastirii. Cu aceasta ocazie, se aplica si reguli de administratie. Manastirea fiind avariata ii urma cutremurului ii va face si importante reparatii, incepand cu anul 1845 cand este asezata si pisania:
"Acest sfant lacas s-a zidit din temelia cu toate imprejurimile lui la leatul 1809 de raposatul intru fericire mare vornic si cavaler Constantn Samurcas si de sotia dumisale raposata intru fericire vornicereasa Zoi Samurcas, nascuta Vranceanu (Brancoveanu), spre a fi chinovion de maici sub numirea de Samurcacesti.Iar la leatul 1845 in zilele mostenitorului si inzestratorului acestui schit, marele clucer Alexandru Ioan Samurcas si cu ajutorul dumnealui, s-au preinoit prin deosebita sarguinta, ravna si staruire a cuviosiei sale, maicistarete Fevronia schimonahia Miliceasca."
Anul 1863 si instaurarea Legii secularizarii averilor manastiresti de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Manastirea este deposedata de tot ce primise de la ctitori si donatori, lasandu-i-se numai vatra si pamantul din jurul ei.
Intre anii 1866-1869, biserica manastirii este restaurata cu fonduri puse la dispozitie de Ministerul Cultelor.
La Manastirea Ciorogarla - Samurcasesti a functionat intre anii 1864-1875 o scoala primara in spiritul traditiei dar si ca urmare a legii instructiunii promulgata de Alexandru Ioan Cuza.
Pe aici a trecut in luna septembrie a anului 1866 si regele Carol I, inainte de plecarea la lui la Constantinopol.
Un an mai tarziu, in 1870, cu ajutorul banesc primit de la credinciosii Gheorghe Vernescu si Teoharide (din Bucuresti), biserica este pictata de catre Gheorghe Tatarascu. Cu aceasta ocazie  este sfintita.
In anul 1876, se cladeste biserica din cimitir, cu hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena.
Sub staretia monahiei Sofia Heliade Radulescu (fiica scriitorului Ion Heliade Radulescu) a mai avut loc, in anul 1903, o serie de lucrari de reparatii, finantate de donatori evlaviosi.
In anul 1910, vaduva capitanului Ioan Buiurga cazut la datorie pe campiile Plevnei in Razboiul de Independenta, Teodosia Buiurga cladeste in apropierea  cimitirului manastirii in care isi dormea somnul de veci sotul sau, un corp de case cu 20 de chilii.
La data de 28 septembrie 1914, un incendiu a distrus aproape in intregime Manastirea Ciorogarla.
Trupele germane de ocupatie jefuiesc manastirea, in acelasi an, inclusiv cele doua clopote ale manastirii, doi cai si trei boi.
Cu mari greutati financiare, intre anii 1919-1925, monahiile reusesc sa repuna doua noi clopote.
Biserica este greu incercata in urma cutremurului din 10 noiembrie 1940. Biserica se naruiese, iar chiliile sufera stricaciuni importante.
Intre anii 1941-1943, ea este demolata si refacuta, pe baza planurilor arhitectului Ion Cernescu. Generalul Teodor Ciurea reface totul pe cheltuiala, dupa ce in vis ii apare Sfanta Cuvioasa Parascheva. In trecut, pe atunci ofiter, Teodor Ciurea promisese Sfintei Cuvioase Parascheva ca daca scapa cu viaat dinr azboi, ii va inchina acesteia o biserica. De aceea, unul dintre alatre- cel din partea stanga- este inchinat Cuvioasei Parascheva.
Biserica are forma de nava, cu o turla pe naos, iar altarul este incadrat de alte doua abside, avand fiecare un nume si purtand cate un altar separat. Altarul propriu-zis era inchinat Sfintei Treimi, absida din dreapta era inchinata Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie), iar cea din stanga Adormirii Maicii Domnului (15 August). Cu aceasta ocazie, unul dintre altare este inchinat Cuvioasei Parascheva.
La 30 mai 1943, se sfinteste o noua biserica, de catre Patriarhul Nicodim (Munteanu).
In anul 1944, osemintele domnitorului Ioan Cuza, in drum spre Curtea de Arges, unde au fost mutate temporar de la Ruginoasa, de teama ocupatiei rusesti, au fost depuse pentru scurta vreme la manastirea Ciorogarla - Samurcasesti.
Tot in acest an, Mitropolia Moldovei si Sucevei se retrage, pentru o vreme, cu odoarele si arhiva la Bucuresti. Racla Sfintei Cuvioase Parascheva este adapostita in Biserica Manastirii Samurcacesti.
Intre anii 1951-1953, prin purtarea de grija a Patriarhului Justinian, biserica manastirii este impodobita cu pictura in fresca si stil neobizantin.
Biserica noua, pictata in stil neobizantin de Gheorghe Popescu, are tot o turla, este mult mai impunatoare, avand elemente specifice stilului muntenesc. Catapeteasma din lemn de tei este cea originala din anul 1808, aceasta scapand de flacarile incendiului de la 1914.
De ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, biserica este sfintita de insusi Patriarhul Justinian.
Intre anii 1953-1958, cu fonduri puse la dispozitie de Arhiepiscopia Bucurestilor, s-a restaurat intreg asezamantul manastiresc.
Pictura lui Gheorghe Popescu din biserica manastirii este restaurata de doua ori: in anul 1985 de catre pictorul Ion Taflan si in anul 2007 de pictorita Gabriela Stefanita.
In muzeul manastirii sunt exponate de mare valoare:
- Icoana Maicii Domnului cu pruncul si Icoana Mantuirtorului - de dimensiuni mari - pictate de Gheorghe Tattarescu;
- icoane cu Sfantul Tecla (24 septembrie) si Sfantul Arhidiacon Stefan (27 decembrie)- pictate pe lemn in ulei - de pictorul Anton Serafim ( inceputul sec. al-XIX-lea);
- un epitaf lucrat de Zoe Samurcas;
- o icoana cu trei registre lucrata in argint;
-scena Pescuirii minunate de la Marea Tiberiadei - pictura lui Ioan Baldovin, ucenicul Sfantului Calinic de la Cernica;
- o pictura pe cap de somn a pictorului Alexandru Baldovin;
- metanii din chilimbar;
- paftale din metal galben, lucrate cu motive folclorice, din sec. al-XIX-lea;
- Apostolul, carte liturgica, tiparita la Bucuresti, la 1784. Curpinde cele 14 epistole ale Apostolului Pavel si cele sapte epistole sobornicesti;
- pocal de argint, pe care se afla reprezentata Maica Domnului Indurerata;
- icoana Maica Domnului Acsionita, zugravita pe lemn de Teodorescu, la anul 1886;
- o cruce lucrata in filigran, daruita de Stanciu Jianu, tatal boierului haiduc Iancu Jianu;
- o cruce donata de Tudor Vladimirescu, din lemn acoperit cu argint aurit si pietre de topaz;
- vesminte preotesti si diaconesti, lucrate in fir de aur si alte lucruri de pret.

In cimitirul manastirii se afla monumentele funerare ale familiei lui Alexandru Beldiman, chiar fondatorul ziarului "Adevarul", la 1888 dar si un cenotaf al capitanului Walter Maracineanu, eroul de la Grivita.

Langa biserica se afla morminte ale unor membri ai familiei ctitorilor dintre care amintim poetul Sandu Tzigara-Samurcas (1903-1987).
Ctitorul nu si-a aflat locul de veci la manastirea construita de el, insa mormintele familiei si rudelor sale, precum si ale altor nume de rezonanta din istoria noastra, se afla aici.

Daca aveti drum prin localitatea Ciorogarla, nu ezitati sa treceti pragul Sfintei Manastiri. Veti fi incarcati de o bucurie duhovniceasca!