Biserica din Deal

Adresa : cetatea Sighisoara, in varful Dealului Cetatii, acces prin Scara Scolarilor

              construita intre anii : 1345-1525

               altitudine : 429 metri
               hram : Sfantul Nicolae ( 6 Decembrie)
               obiecte istorice : cristelnita din anul 1440, Altarul din Saes, Altarul din Cund (1545), Altarul din Beia (1513), altarul Sfantului Martin (1515-1520)

Imediat ce treci de ultima treapta a Scarii Scoalrilor din cetatea Sighisoara o poti vedea! Semeata, alba si incredibil de inalta!

Sa le fi fost la fel de greu si oamenilor care urcau la Sfantul Nicolae din Deal? Nu poate fi deloc usor dupa ce parcurgi , cu piciorul, cele 175 de trepte ale Scarii Scolarilor.

Inscriptia de pe arcul de triumf indica faptul ca lucrarile incepute la anul 1429 au fost incheiate cinci decenii mai tarziu, in anul 1483. Construita cu ajutorul locuitorilor , Biserica din Deal a beneficiat si de sprijinul financiar al primarului de la acea vreme, Michel Polner.

Odata cu trecerea sasilor la credinta evanghelic-luterana in anul 1544, fosta manastire dominicana aflata langa Turnul cu Ceas a fost declarata biserica parohiala, iar Biserica din Deal a fost mai rar folosita.
 
Biserica din Deal a cunoscut o serie de lucrari de refacere si renovare : in anul 1654, 1655 si 1728.
In anul 1704, un grav incediu avea sa distruga acoperisul si turnul-clopotnita, iar clopotele se prabuseau intr-o mare de scantei.Era in timpul asediului nemilos al curutilor!

In anul 1777, picturile murale din interior au fost acoperite prin zugravire.

Secolul al XIX-lea isi va lasa amprenta asupra Bisericii din Deal : un grav cutremur a facut ca bolta sa se prabuseasca deasupra corului. In prezent ea este inlocuita printr-o imitatie din lemn.

Intre anii 1993-2001, cu finantarea Fundatiei Messerschmitt din Munchen si cu sprijinul Ministerului Culturii din Romania s-a efectuat renovarea Bisericii si fiind prezenta in forma pe care vizitatorul o poate vedea!

Altarul Bisericii :

Cronicile vremii mentioneaza un altar compus din cei doisprezece Apostoli, figuri de marime naturala facuti din tabla de argint. Soarta insa a fost nemiloasa, in anul 1601 altarul fiind furat de cazaci.
In anul 1792, pictorul sibian M.Stock realizeaza planurile pentru un nou altar : intre ele se aflau sculptati din lemn, frumoase sculturi reprezentandu-i pe evanghelisti. Nici de aceasta data norocul nu este de partea Bisericii din Deal : un trasnet duce la deteriorarea altarului in anul 1874.
Ludwig Schuller va picta un nou tablou pentru altar " Lasati copiii sa vina la mine" insa o noua modificare se va face in anul 1934 cand se decide ca altarul sa fie de forma unei mese pentru a ridica pe ea o cruce de lemn iar de-a dreapta si de-a stanga sa fie instalati cei patru Evanghelisti.
Cristelnita datand din anul 1440 este expusa in corul Bisericii din Deal. Iar cristelnita nu este singurul obiect cu improtanta istorica : altarul din Saes, altarul din Cund si altarul din Beia, aflandu-se in Biserica din Deal pentru mai multa siguranta.
Altarul din Saes : amplasat langa cor.Se compune dintr-o pictura centrala care ii reprezinta pe membrii familiei Maicii Domnului din vremea vietii lui Iisus. Deasupra - chipurile Sfintelor Catherina (mijloc), Apolonia (stanga) si Barbara (dreapta). Mai jos, ne sunt prezentate 3 scene de la stanga la dreapta : rugaciunea Mantuitorului de pe Muntele Maslinilor, rastignirea si coborarea de pe cruce.
Altarul din Cund : amplasat la zidul estic al naosului lateral sudic. Este un altar-scrin : cuprinde doua aripi mobile si doua aripi fixe. Pe partea care se prezenta cu ocazia hramului, aripile deschide ale altarului prezinta patru scene-minuni savarsite de Ierarh in timpul vietii : legenda celor trei fecioare adormite ( tatal celor trei fete, pentru ca nu avea bani sa le dea ca zestre, planuia sa le omoare si apoi sa-si ia si el viata. Insa Sfantul Nicolae miscat fiind de suferinta tatalui, le salveaza sufletul si le da si banii de zestre pentru fete), salvarea celot trei cavaleri huliti si condamnati la moarte, salvarea pelerinilor de la naufragiu (Sfantul Nicolae fiind patronul pescarilor) si miracolul graului. Iar in mijlocul scrinului se afla o sculptura, infatisandu-l pe Mantuitorul, rastignit pe cruce.
Altarul din Beia : amplasat la zidul estic al naosului lateral nordic. Este un altar cu patru aripi : doua aripi mobile si doua aripi fixe. Cele patru imagini prezinta evenimente din viata Sfintei Ursula : calatoria de pe Rin spre Holn, slujba de la Roma, beatificarea de catre Papa Chiriac si martiriul de la Koln. Altarul dateaza din anul 1513, fiind cel mai vechi din cele trei altare prezente in Biserica din Deal.
Langa coloana din mijloc din partea sudica se pastreaza altarul Sfantului Martin ce provine din Biserica Manastirii din Sighisoara; din vechiul altar s-au pastrat tabloul central ( Sf. Martin si Sf. Dominic, cu alti trei sfinti in fundal. In partea din fata , in stanga, sta un cersetor ingenunchiat) si doua aripi laterale cuprinzand 4 scene din viata Sfantului Martin : Sf. Martin dandu-si hainele unui cersetor, readucerea la viata a unui catecumen, readucerea la viata a unui spanzurat si izbavirea unei femei pe patul de moarte. Altarul Sfantului Martin dateaza din anii 1515-1520, purtand semnatura unui celebru pictor al vremii - Johann Stob.

Frescele :

Biserica din Deal a fost pictata in intregime in interior si partial in exterior.
Cea mai veche fresca, descoperita in anul 1998, se afla in intradosul arcadei sudice a turnului si il reprezinta pe patronul acestei biserici : Sfantul Nicolae. Fresca se compune din trei registre : rastignirea Mantuitorului, Sfanta Treime intre Avrram si Ieremia si scena-minune : Sfantul Nicolae impreuna cu cele trei fecioare sarace. Fresca dateaza din perioada 1370-1400.
Fresca de pe peretele nordic al corului o infatiseaza pe Maria Magdalena cu un ctitor asezat in genunchi, datata 1483.
Deasupra arcului de triumf se afla naframa Sfintei Veronica, tinuta de doi ingeri, inconjurata de perechea de ctitori ( cu blazon). Il reprezinta, cel mai probabil, pe Valentinus Piktor - primarul orasului Sighisoara : 1490 si 1496-1498.
Peretele estic al naosului nordic este acoperit de scena Judecatii de Apoi. In partea de sus, sta Mantuitorul pe un curcubeu, la picioarele sale se afla Sf. Maria si Sf. Ioan Botezatorul. Prezenti sunt si sfintii Apostoli, dar si ingerii care prezinta cateva dintre uneltele de suferinta ale Mnatuitorului la Judecata de Apoi. In coltul din stanga, Sf. Petru ii aduce pe cei alesi la ceruri, iar in partea dreapta il vedea pe Arhanghelul Mihail izgonindu-i pe pacatosi spre Iad.
Bine pastrate sunt picturile din bolta de deasupra intrarii din nord, reprezentandu-l pe Arhanghelul Mihail cu diavolul si pe Evanghelistul Matei. Una dintre picturi il arata pe Arhanghel cantarind faptele bune si pe cele rele ale unui decedat. Faptele bune, sunt reprezentate printr-un mic inger, sunt cele care atarna mai greu. In dreapta sa, se afla imaginea vulgarcomica a diavolului in lanturi.
Din prima jumatate a secolului al XV-lea, dateaza probabil frescele de pe peretele nordic al bisericii, infatisand lupta Sfantului Gheorghe cu balaurul. Primul tablou il infatiseaza pe Sf. Gheorghe in fata cetatii. Din interiorul zidurilor, regele si regina urmaresc inceputul luptei. Din cetate iese un paj, aratat cu degetul de printesa. Al doilea tablou, mai degradat, il arata pe Sf. GHeorghe doborand un balaur, cu printesa in genunchi pe varful unui munte. In ultimul tablou, il vedem pe Sf. Gheorghe intorcandu-se in armura sa impreuna cu printesa, care duce balaurul imblanzit in lesa.
Imaginile din bolta turnului dateaza de la sf. sec. al-XV-lea. Una dintre fresce contine scene din legenda Sf. Francisc, cealalta din patimirea lui Iisus Hristos : biciuirea, incoronarea cu spini, Iisus in fata lui Pontiu Pilat, pregatirea rastignirii.
Pe peretele nordic, sub galerie, in partea stanga se afla fresce cu doi sfinti si Sf. Cristofor purtandu-l in brate pe pruncul Iisus.
De-a lungul peretelui sudic, din spatele pilonului si pana la nivelul naosului, vedem o parte din picturile infatisand torturarea Sf. Nicolae.
Pictura s-a terminat la 23 septembrie 1488 :
"Cu ajutorul Domnului, aceasta opera a fost terminata in 1488, cand in ziua Sf. Gerardus pomii fructiferi au fost doborati de multa zapada. Maestrul a fost Jakob Kendlinger din St. Wolfgang"

Pietrele funerare :

La intrarea in biserica, de-a lungul zidurilor de la baza clopotnitei si sub galerie, se afla o serie de pietre funerare deosebit de valoroase.
Cea mai veche piatra funerara este cea a primarului Clemens, decedat in anul 1500, dar si 2 pietre sculptate ale lui Elias Nicolai, unul dintre cei mai de seama sculptori din epoca barocului, reprezentandu-i pe : Georgius Heltner si Stephanus Mann.
Strana din partea nordica a corului este o capodopera a artistului sighisorean Johannes Reychmuth , executata prin tehnica sculpturii de suprafata. In partea superioara a peretelui din spate poate fi descifrata urmatoarea inscriptie :
"Wer in dys gestul wil stan und nit latyn reden kan der solt bleyben draus das man ym nit mit kolben laus "  care se traduce " Cine vrea sa stea in strana aceasta fara sa stie latina, ar face mai bine sa stea deoparte, daca nu vrea sa si-o ia pe cocoasa"
Deasupra stranei din extremitatea estica a peretelul sudic pot fi vazute blazoanele regelui Matei Corvin si ale reginei Beatrix, a domnitorului Stefan Bathory de Nyir si a regelui Vladislav al-II-lea.

Orga :

Orga cu un singur manual a fost construita in anul 1858, de maestrul brasovean     Carl Schneider.
Ea a fost ulterior completata cu o pedala peunmatica, iar prospectul neologic a fost indepartat.

Cimitirul din deal :

Cu o amplasare deosebit de furmoasa, in imediata apropiere a Bisericii din Deal , in partea de vest a dealului cetatii, cimitirul din deal cucereste vizitatorul prin peisajul deosebit - padurea si iarba verde in contrast cu acele cruci gri, unde se odihnesc cei adormiti.
De regula, personalitatile orasului erau inmormantate in interiorul bisericii. Marturie in acest sens sunt cele douazeci de pietre funerare expuse astazi in perimetrul intratii in biserica; acest obicei ar fi luat sfarsit pe la mijlocul secolului al XVII-lea cand funeraliile s-au mutat in cripta bisericii. In anul 1778, imparatul Iosif al-II-lea a interzis inmormantarile in incita bisericilor. Astazi, cimitirul din deal adaposteste , printre altii, si morminte ale ostasilor cazuti in primele razboaie mondiale iar , daca timpul va permite, puteti vizita acest parc-cimitir!