Manastirea Neamtu a fost ridicata la circa 16 km de Targu Neamt, fiind considerata cea mai veche si mai insemnata asezare monahala din Moldova.

In sec al XIV-lea domnitorul Petru I Musat ( 1375 – 1391) zideste in locul unei bisericute din lemn, o biserica din piatra cu hramul Inaltarea Domnului.

Turnul clopotnita a fost construit in timpul lui Alexandru cel Bun, la inceputul sec. al XV-lea. Biserica actuala cu hramul Inaltarea Domnului este zidita de catre domnitorul Stefan cel Mare si Sfant intre anii 1485 – 1497, dupa cum atesta si pisania aflata deasupra usii de la intrare.

Stefan cel Mare a reconstruit biserica din piatra , distrusa de cutremurul din 1471, ctitoria lui Petru I Musat.

Aceasta biserica este cea mai mare si mai expresiva dintre toate ctitoriile lui Stefan cel Mare, ca plan si structura interioara si ca mod de decorare a fatadelor din sec al XV-lea.

Planul bisericii, prin introducerea camerei mormintelor intre naos si pronaos si prin adaugarea unui pridvor pe latura de vest, pune bazele tipului clasic de manastire ce va fi preluat in secolele urmatoare.

Biserica este ornamentata in partea exterioara cu siruri de caramida smaltuita, aplicata pe fatade. In partea superioara a zidului se afla doua randuri de ocnite, 11 mari si 7 mici, unele dintre ele mai avand inca urme de pictura.

Decoratia exterioara a bisericii consacra stilul moldovenesc, rezultand din imbinarea elementelor bizantine – reprezentate prin caramida smaltuita si gotice – incadramentele de la usi si ferestre.

Pictura interioara marcheaza doua etape distincte. : Epoca lui Stefan cel Mare intalnita in altar, naos si camera mormintelor si Epoca lui Petru Rares, reprezentata prin pronaos si pridvor.

Intreg ansamblul pictural din biserica ( portalul si turnul-clopotnita) a fost repictat in anul 1830.

Incepand cu sec al XV-lea, aici a fost infiintata o scoala de caligrafi si miniaturisti dintre care o figura de seama a fost cea a monahului Gavril Uric care a scris pe pergament cu remarcabile miniaturi Tetraevanghelul de la 1429, originalul aflandu-se la Oxford. Tot aici, la Manastirea Neamtu, s-au format cei doi mari cronicari Macarie si Eftemie, care au scris cronicile Tarii Moldovei , pe vremea lui Petru Rares si Alexandru Lapusneanu, in sec al XVI-lea.

In sec al XVIII-lea, Sf. Paisie de la Neamt pune accent pe viata duhovniceasca dand nastere curentului Paisian, fiind intalnit pana in Rusia.

In timpul sau s-au realizat traduceri din limba greaca si slavona in romana , cea mai de seama fiind Filocalia, pastrata in biblioteca Manastirii Neamtu.

La inceputul sec. al XIX-lea ia fiinta aici si o tipografie care a editat multe carti intr-o grafica superioara, printre care Evanghelia de la 1821, o adevarata opera de arta.

Tot in incinta manastirii se afla si Biserica Sf. Gheorghe, construita intre anii 1959-1960, biserica intalnita astazi in mijlocul corpului de cladiri de pe latura estica.

In aceasta biserica regasim vechea catapeteasma din 1798, precum si Icoana Maicii Domnului cu trei maini ( a treia mana fiind cea a Sf. Ioan Damaschinul), icoana foarte veche si facatoare de minuni,fiind o copie dupa cea de la Manastirea Hilandar din Muntele Athos.

La loc de cinste se afla moastele Sfantului Paisie de la Neamt, precum si mormantul unchiului lui Stefan cel Mare, Alexandru al II-lea, ucis de catre turci.

In incinta manastirii se gasesc doua paraclise : cel din turnul clopotnita avand hramul Bunei Vestiri, sarbatorita la 25 martie si cea de a doua de pe latura de nord a manastirii avand hramul Adormirea Maicii Domnului, 15 august.

In fata incintei spre vest se afla amplasat Aghiasmatarul, o constructie de forma circulara. Aici se oficializeaza sfintirea apei la marile sarbatori imparatesti.

In exteriorul manastirii, pe latura de est, se afla cimitirul cu biserica Sf. Ioan Bogoslavul, ridicata intre anii 1834-1835.

Manastirea Neamtu a fost un centru monastic, o scoala si un adevarat centru de cultura monahala.

In incinta manastirii, la etajul laturii de sud-vest, functioneaza biblioteca manastirii, care detine peste 19.000 de volume, manuscrise si carti in limba romana dar si in alte limbi straine, precum si muzeul care detine o impresionanta colectie de obiecte bisericesti dintre care amintim Catapeteasma din sec al XVII-lea, tipografia veche, o tapiserie infatisand ultimele ore din viata lui Stefan cel Mare, Evanghelia din Rusia ( 1782), Evanghelia in aur din anul 1821, epitaf, sfetnice din argint, tapiserii, Originalul Descriptio Moldaviae – Dimitrie Cantemir ( 1822).

Sfantul Ioan Iacob 

S-a nascut la 23 iulie 1913, in satul Crainiceni, comuna Paltinis, jud. Botosani.

In vara anului 1933 intra ca vietuitor in obstea Manastirii Neamtu.

La 8 aprilie 1936, este tuns in monahism, primind numele de Ioan.

In noiembrie 1936, impreuna cu Parintele Arhimandrit Claudiu Derevleanu si monahul Damaschin Ignat se duce sa se inchine la mormantul Domnului, ramanand definitiv in Tara Sfanta.

In anul 1947, este propusa Patriarhului Nicodim, hirotonirea intru preot a schimonahului Ioan Iacob pe seama schitului romanesc de la Iordan, unde este numit si egumen de catre Patriarhia Romana.

Ultimii 8 ani ai vietii sale i-a petrecut la Schitul Sf. Ana, din pustia Hozeva.

A adormit intru Domnul la 5 august 1960.

Dupa 20 de ani de la trecerea sa in nefiinta, cand s-a deschis mormantul, a fost gasit trupul Sf. Iacob neatins de stricaciune.

Actualmente sfintele sale moaste se afla in biserica Manastirii Sf. Gheorghe Hozevitul.

Datorita vietii sale desavarsite intru curatenie trupeasca si sufleteasca, Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat in anul 1992, avand ca zi de praznuire data de 5 august.

Sfantul necunoscut de la Neamtu

In pronaosul bisericii Inaltarii Domnului se afla racla cu Sfintele Moaste, descoperite in chip miraculos la 24 mai 1986.

In curtea interioara, in jurul bisericii lui Petru Musat, se afla mormintele din vechiul cimitir al manastirii. Cu timpul, datorita unor lucrari in incinta manastirii, cimitirul a fost mutat in spatele manastirii.

Pe aleea ce duce de la clopotnita la biserica Inaltarii Domnului, pietrele si cimentul s-au ridicat si s-au despicat. Sapand in acel loc, pentru a cerceta cauza ridicarii pietrelor, s-au descoperit moastele unui cuvios calugar vietuitor pe acest pamant sfant.

“ In acest loc, la 24 mai 1986, s-au descoperit in chip minunat, osemintele unui cuvios placut lui Dumnezeu, ale carui moaste se afla in sfanta biserica “.

Adresa : sat Manastirea Neamt, Vanatori – Neamt

 Ctitor : Petru I Musat ( sec XIV)

 Obiecte de arta in incinta muzeului : o impresionanta colectie de obiecte bisericesti dintre care amintim Catapeteasma din sec al XVII-lea, tipografia veche, o tapiserie infatisand ultimele ore din viata lui Stefan cel Mare, Evanghelia din Rusia ( 1782), Evanghelia in aur din anul 1821, epitaf, sfetnice din argint, tapiserii, Originalul Descriptio Moldaviae – Dimitrie Cantemir ( 1822).

 Hram : Inaltarea Domnului

 Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu trei maini – Lidianca ( cea de a treia mana fiind cea a Sf. Ioan Damaschinul)

 Racla cu moastele Sf. Paisie dela Neamt ( 14 noiembrie)

 O biblioteca impresionanta cuprinzand peste 19.000 de volume manuscrise si carti in limba romana dar si in alte limbi straine.

 Istoria acestei manastiri incepe in sec. al XV-lea, cand a fost zidita biserica, pe vatra unui vechi schit de lemn.

Biserica actuala a fost ridicata de catre Stefan cel Mare intre anii 1495 – 1497.

Restaurarea din perioada 1954 -1961 i-a redat aspectul initial.

Sfantul Paisie de la Neamt

Sfantul Paisie s-a nascut la 21 decembrie 1722, in orasul Poltava din Ucraina, numita pe atunci Malorusia ( Rusia mica), intr-o veche familie de preoti.

Primeste numele de botez Petru, dupa numele Sfantului Mitropolit Petru al Kievului, cinstit la data nasterii sale.

Tatal sau, Ioan, era preot al catedralei din Poltava, iar mama sa Irina se ingrijea de buna crestere a celor 12 copii, dintre care fericitul Paisie era al 11-lea.

Murind tatal sau pe cand Petru avea numai 4 ani, binecuvantata sa mama i-a dat de mic o educatie crestineasca . Iar el din copilarie avea o inclinatie deosebita spre virtute si spre milostenie.

Copil fiind, se inchidea si citea Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti, nedorind sa vorbeasca cu nimeni, asa incat mama sa rareori il auzea vorbind, si atunci numai cateva cuvinte, iar cei de varsta lui credeau ca se nascuse mut, fiindca nu il auzise vorbind.

La varsta de 12 ani, mama sa l-a prezentat mitropolitului Kievului, Rafael, care l-a primit sa invete carte duhovniceasca la Scoala Fratiei din Kiev, cunoscuta si sub numele de Academia Movileana. Aici invatau carte si teologie toti fiii alesi ai preotilor si demnitarilor ucranieni si chiar moldoveni.

Dupa 4 ani de scoala, sufletul fericitului Petru nu-si gasea odihna in lume. In toamna anului 1739, pe cand avea 17 ani, paraseste in mare taina scoala si familia mergand la un schit din apropiere impreuna cu un prieten de-al sau. Dar negasind duhovnic dupa inima sa, se duce la Manastirea Medvedovski, unde este facut rasofor, primind numele de Platon. Dar nici aici nu va sta mult.

In anul 1745, isi paraseste patria si vine in Moldova. Dupa ce poposeste la cateva manastiri si sihastrii, fericitul Platon se stabileste la schitul Traisteni, din judetul Buzau. Aici se nevoiau cativa calugari isihastri, in frunte avandu-l pe Cuviosul Vasile de la Poiana Marului , viitorul sau parinte duhovnic si pe Cuviosul Onufrie Sihastrul. Platon sta si aici putin, retragandu-se la schitul Carnu, aproape de marele pustnic Onufrie.

Dupa aproape patru ani de nevointa duhovniceasca in Moldova si in Tara Romaneasca, fericitul Platon a plecat in Sfantul Munte, ca sa scape de hirotonie, dupa cum singur marturisea mai tarziu “ ca nu cumva parintii Moldovei sa-l sileasca sa primeasca preotia “.

Sosind in Muntele Athos, a mers prin toate manastirile si sihastriile sa-si gaseasca un povatuitor iscusit. Dar negasind un duhovnic dupa dorinta lui, s- a retras in pustie, nevoindu-se singur patru ani de zile, in multa lipsa si osteneala, in rugaciune si in cinstirea Sfintilor Parinti, in lacrimi si in priveghere ziua si noaptea.

In acea vreme, a venit in Sfantul Munte marele staret Vasile de la Poiana Marului si a zabovit cateva zile la chilia fericitului Platon. Iar la rugamintea lui, staretul l-a calugarit pe Platon, punandu-i numele Paisie. Si ii spunea acestea staretul Vasile de la Poiana Marului fericitului Paisie :

“ Cel ce traieste singuratic, luceaza numai pentru sine, din iubire de sine ; iar cel ce traieste in obste, lucreaza numai pentru Domnul, din iubire de Dumnezeu. De aceea se cuvine ca noi, neputinciosii, sa tinem calea imparateasca, petrecand mai multi la un loc. In felul acesta si ispitele le vom birui si de pacatul iubirii de sine ne vom izbavi! “.

La varsta de 36 de ani, Sfantul Paisie este hirotonit preot de catre episcopul Grigorie Rasca.

Se spune despre obstea Cuviosului Paisie de la schitul Sfantul Ilie unde se gasea in anul 1757, ca petrecea in mare lipsa materiala, dar in desavarsita armonie si ravna duhovniceasca.

Dupa 17 ani de nevointa in Muntele Athos, in vara anului 1763, Cuviosul staret Paisie, se stramuta din nou in Moldova, impreuna cu cei 64 de ucenici ai sai si se stabileste la Manastirea Dragomirna, cu binecuvantarea Mitropolitului Gavriil al Moldovei.

Timp de 12 ani, cat a trait in Manastirea Dragomirna, Cuviosul Paisie se indeletnicea, pe langa grija conducerii soborului si cu traducerea cartilor patristice. In Manastirea Dragomirna se nevoiau calugari de trei neamuri : romani ( moldoveni si munteni), greci si slavi. De aceea era nevoit sa citeasca intr-o seara in limba romana, iar in seara urmatoare in limba slava sau greaca.

Spuneau ucenicii Cuviosului Paisie ca avea atat de mare dar de a convinge, incat si pe cel mai trist il mangaia si linistea cu vorbele sale, si pe cel descurajat il imbarbata si intarea. Iar unde trebuia, mustra, ruga, indeparta sau indelung rabda. Numai pe cei mai inraiti si indaratnici ii certa, amenintandu-i cu mania lui Dumnezeu.

Cuviosul Paisie era si foarte milostiv. In toamna anului 1768, datorita invadarii Bucovinei de catre armatele straine multi saraci si oameni nevoiasi s-au refugiat la Manastirea Dragomirna . Aici dadu porunca chelarului, brutarului, bucatarilor sa dea de mancare la toti cei care cereau, indiferent cine ar fi cerut.

Dupa 6 ani de razboi intre armatele rusesti si otomane si dupa incheierea pacii din anul 1774, o parte din Moldova este data de turci ca recompensa austriecilor pentru ajutorul acordat impotriva rusilor. Astfel Bucovina intra sub ocupatie austriaca si Manastirea Dragomirna se vede sub stapanirea catolica de la Viena. Cuviosul Paisie, intelegand pericolul unei stapaniri care se opunea dreptei credinte, este nevoit sa ia cu sine 200 de calugari si sa se mute la Manastirea Secu, unde ajunge in ziua de 14 octombrie 1775. De la Secu marele staret scria adesea cuvinte de invatatura ucenicilor sau ramasi in Dragomirna.

Dupa 4 ani de nevointa la Manastirea Secu, cu binecuvantarea Mitropolitului Gavriil si cu ajutorul domnitorului Moldovei Constantin Moruzi, s-a hotarat stramutarea Cuviosului Paisie cu o parte din obstea sa la Manastirea Neamt. Aici ajunge in ziua de 14 august 1779, fiind intampinat de soborul manastirii in sunetul clopotelor. Din acea zi, Manastirea Secu si Manastirea Neamt s-au unit sub povatuirea aceluiasi staret, traditie care s-a pastrat pana in vara anului 1950.

O grija deosebita avea Cuviosul Paisie si pentru cei bolnavi. In Manastirea Neamt a zidit un spital pentru bolnavi si case de oaspeti .

Cuviosul Paisie impreuna cu ucenicii sai moldoveni, munteni si slavi se trudeau pentru talmacirea scrierilor patristice cu continut filocalic si mistic din limba veche greceasca in limbile romana si slavona. Traducea mult din limba greaca veche in limba slavona, impreuna cu ieromonahul Dorotei, ucenicul sau.

“ Astfel, Neamtul devine centrul si faclia monahismului ortodox si scoala vietii sihastresti si a culturii duhovnicesti pentru tot Orientul ortodox .”

Spre sfarsitul vietii, desi era slab cu firea si suferea de insomnie, Sfantul Paisie nu lipsea niciodata de la slujbele bisericii, afara de cazurile rare de boala sau daca avea oaspeti multi.

Prin anul 1790, Moldova este invadata de ostile austriece , rusesti si turcesti, care se luptau intre ele.

In vara lui 1790 a ajuns la Manastirea Neamt arhiepiscopul Ambrozie de la Poltava, cu dorinta fierbinte de a-l vedea pe compatriotul sau de la Neamt. Dupa ce zabovi aici cateva zile, l-a ridicat la rangul de arhimandrit pe Cuviosul Paisie.

In ultimii sai ani de viata, marele staret era tot mai bolnav si mai slabit. De aceea primea pe frati la chilie numai dimineata, iar dupa amiaza vorbea numai cu Domnul si lucra la traduceri.

La 30 octombrie 1794 s-a imbolnavit grav. Dupa cateva zile s-a simtit mai bine, urmand ca in ziua de 5 noiembrie sa cada la pat, fiind ingrijit de ucenicii sai Onorie si Martirie. Sfantul Paisie ai spunea adesea ucenicului sau Onorie :

“ Frate Onorie, nu te supara pe mine, ca aceasta boala care m-a cuprins nu este spre moarte. Cand ma voi imbolnavi de moarte, eu iti voi spune si atunci in zadar te vei osteni

In ziua de 15 noiembrie, a celui de-al 72 lea an de viata, Sfantul Paisie a trecut la cele vesnice. Urmasul sau a fost Ieroschimonahul Sofronie, principalul duhovnic al manastirii.

Sub staretia lui s-a pus o lespede de marmura pe mormantul Sfantului Paisie care poarta urmatoarea inscriptie :

“ Aici odihneste fericitul Parintele nostru, Ieroschimonahul si Arhimandritul staret Paisie, malorusianul, care venind din Muntele Athosului in Moldova cu 60 de ucenici si aici multime de frati adunand in viata de obste, prin sine a innoit-o, si asa catre Domnul s-a mutat in anul 1794, noiembrie 15, in zilele binecredinciosului domn Mihail Sutu si a Preasfintitului Iacov “.

 Este praznuit in Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an la 15 noiembrie.

In vara anului 1988 Sfantul Paisie a fost canonizat si de Biserica Ortodoxa Rusa, cu prilejul aniversarii a o mie de ani de la increstinarea poporului rus.