Manastirea Durau

Adresa : localitatea Ceahlau, jud. Neamt

Hram : Buna Vestire (25 martie)

Manastire de maicute

Important : pictura manastirii apartine lui Nicolae Tonitza

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul

Manastirea Durau este situata in statiunea balneo-climaterica Durau, in estul Muntilor Ceahlau, la o distanta de 5 kilometri fata de cascada Duruitoarea, de la care, dupa traditie, si-ar fi luat numele. Manastirea Durau isi are originile de pe la anul 1600. cand acest schit era condus de Maica Mariana, nepoata domnitorului Vasile Lupu.

Prima atestare certa a Schitului Durau dateaza din secolul al XVIII-lea, pe la anul 1779, cand este pomenita ca stareta Maica Nazaria.

In anul 1802 aceasta asezare monahala a fost transformata, la sugestia si cu ajutorul Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, in schit de calugari, in timp ce Manastireea Varatec se transforma in manastire de maicute.

Un Pomelnic de la Durau mentioneaza la anul 1822 ca schitul de la poalele Ceahlaului se afla sub ascultarea "manastirii cea de piatra din vale".

In 1830, egumenia Schitului Hangu este arendata protosinghelului Gavril pe timp de 10 ani iar una dintre clauzele contractuale prevedea si construirea unei noi biserici la Durau, una mai rezistenta din piatra.

Constructia bisericii actuale, cu hramul Buna Vestire (25 martie), a inceput in anul 1830, pe cheltuiala unor negustori instariti din targul Piatra si se incheie in 1835, dupa cum putem citi pe inscriptia din pridvor:

“ Biserica Buna Vestire a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, zidita in zilele preainaltatului Domn Mihail Grigore Sturdza Voievod, cu bagoslovirea Preasfintitului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul domnilor ce i-au nastavit Duhul Sfant, prin osardia cuviosiei sale parintelui Ghervasie si a negustorilor dumnealor frati Gheorghe si Ioan Prosie si Vasile Iliovici - 1835."

In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si la inceputul veacului urmator s-au construit in jurul bisericii mai multe case calugaresti, marea majoritate a acestora fiind demolate, dupa 1970, cu prilejul construirii Statiunii climaterice Durau.

Ridicarea schitului la rang de manastire se datoreaza lui Gheorghe Panu - cunoscut om politic, jurist si gazetar - cu un important ajutor financiar primit din partea statului in vremea ministrului Spiru Haret, precum si repararea bisericii mari, zidirea clopotnitei, a bisericutei din cimitir si a caselor de oaspeti, in vremea staretului Teofan.

Noua biserica are stilul arhitectonic specific bisericilor jumatatii de sec XVIII, din Moldova, cu plac triconic si cu trei turle fiind dispuse deasupra altarului, naosului si pronaosului.

Biserica se termina cu un pridvor inchis.

Pictura prezinta o importanta deosebita, fiidn realizata in doua etape foarte importante din puncte de vedere istoric: prima in anul 1835, la sfintire, a constat in pictarea cu ulei de catre trei zugravi toti fiind ucenici ai Sfantului Paisie de la Neamt ; a doua etapa dateaza din perioada 1935-1937 de catre pictorul Nicolae Tonitza impreuna cu un grup de ucenici, asa cum rezulta din inscriptia aflata deasupra usiim in pronaos :

“ Sub Mitropolit Nicodim, prin stradania dr. Paul Gotcu, s-a facut pictura de catre studentii si diplomatii Academiei de arte frumoase din Iasi sub calauza dascalului lor, zugravul N. Tonitza, incheiat la 14 septembrie 1937”

Catapeteasma bisericii este sculptata in lemn de tei poleit cu aur, fiind pictata la Constantinopol, in anul 1835. Stranele din biserica sunt lucrate in lemn de stejar. Naosul, cu absidele largi si profunde, se delimiteaza de pronaos prin doi stalpi laterali cuprinsi in ziduri, ei sustinand arcada, care la randul ei sustine bolta. Este luminat de o fereastra la sud si alta la nord, ca si pronaosul.

Biserica este zidita din piatra si caramida si prezinta arhitectonic unele elemente traditional-moldovenesti cu altele mai noi, imprumutate chiar de la constructii monumentale laice.

Planul bisericii este cel obisnuit, in forma de cruce, cu doua abside laterale usor pronuntate si o a treia la altar, in prelungirea carora se afla corpul navei divizat in naos, pronaos si pridvor.

Pridvorul de zid, inchis si pictat, este luminat de doua ferestre asezate la vest. Din pridvor se intra in pronaos printr-o usa masiva din lemn, intarita metalic in interior. Exista si un al doilea pridvor (adaugat mai tarziu), din lemn, inchis cu geamuri, avand intrarea prin nord.

Biserica are trei turle oarbe, in forma octogonala, cate una pe altar, pronaos si pridvorul de zid. Fatadele sunt compartimentate in panouri cu ajutorul pilastrilor ce sustin un antablament cu un profil zimtat sub streasina.

Fatada dinspre apus este tratata in stil neoclasic: un fronton cu sase firide de dimensiuni variabile se sprijina pe coloane angajate, grupate cate doua. Sus, in firidele frontonului s-au zugravit - probabil dupa 1835 - icoane al fresco, iar zona centrala a fatadei este acoperita de o superba usa sculpta

Turnul-clopotnita, situat la 40 de metri nord de altar, este o constructie masiva din zid, de plan patrat, cu trei nivele. La primul etaj se afla paraclisul, unde s-a organizat o expozitie permanenta de arta religioasa, printre exponatele careia se afla si o frumoasa catapeteasma de biserica din secolul al XVIII-lea, lucrata in stil popular, cu usoare influente bizantine.

Bolta clopotnitei este pictata in fresca la 1988 de Arhimandritul Varahiil Muraru. Clopotnita veche, la vest de manastire, este din lemn, datand din secolul al XVIII-lea. El adaposteste paraclisul cu hramul Scimbarea la fata. Pictura ii apartine monahului Varahil Moraru. Acelasi zugrav a pictat , in fresca, bolta clopotnitei.

La nord de biserica se afla doua cladiri din lemn si zid utilizate drept chilii, staretie, trapeza, bucatarie, camari de alimente etc.

Intre vechile constructii care se afla in imediata vecinatate a bisericii un loc aparte il ocupa Casa “ Veniamin Costachi” , precum si vechea clopotnita de lemn care aminteste de biserica de lemn de la Schitul Durau.