Manastirea Sinaia

Manastirea Sinaia dateaza din secolul al XVII-lea si reprezinta identitatea istorica a orasului Sinaia, prima constructie pe acest teritoriu. Fondatorul manastirii este Spatarul Mihail Cantacuzino, care impreuna cu mama sa Elena si cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la locurile sfinte, ajungand cu aceasta ocazie si la Muntele Sinai, unde s-a rugat in Manastirea Sfanta Ecaterina. Importanta muntelui Sinai tine de istoria biblica, intrucat aici Moise a primit cele zece porunci. Impresionat fiind de maretia biblica a locurilor vizitate, construieste, la reintoarcerea in Tare Romaneasca, o frumoasa manastire pe care o numeste Sinaia “ in amintirea Sinaiei celei mari”, manastire pe care o inchina Adormirii Maicii Domnului, sarbatorita in fiecare an pe 15 august.

Constructia manastirii incepe in anul 1690 si va dura pana in 1695. Scopul constructiei a fost pe de o parte de a oferi un acoperis sihastrilor care vietuiau in Muntii Bucegi, iar pe de alta parte de a construi o cetate de paza si de aparare a granitei dintre Tara Romaneasca si Transilvania. Datorita pozitiei sale strategice ( situata pe valea Prahovei – ruta comerciala ce lega Bucurestiul de Brasov) manastirea va cunoaste invazii turcesti si austriece, care au distrus partial biserica veche, iar in 1788 a fost distrus schitul Sf. Nicolae de catre habsburgi, din imediata apropiere a manastirii Sinaia.

La inceput, manastirea adapostea doisprezece calugari, dar cu timpul numarul acestora a crescut, facand necesara construirea unei biserici mai mari si a unor chilii suplimentare. Noile constructii “ curtea noua” au fost realizate intre anii 1842- 1846, prin grija staretilor Ioasaf si Paisie.

Biserica veche, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, este construita in stilul specific epocii in Tara Romaneasca, stilul brancovenesc. Forma exteriorului bisericii, in cruce latina , absidele in contur rectangular, este putin obisnuita in acea epoca.

Portalul intrarii in pronaos este sculptat in piatra, avand reprezentati pe Moise si pe fratele lui, Arhiereul Aaron. Moise tine in maini tablele legii cu cele zece porunci, iar Aaron, toiagul infrunzit. La mijlocul portalului se gaseste stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, ce tine in gheare semenel imperiale ale puterii : crucea si sceptrul.

Pictura din pridvor si pronas este in cea mai mare parte cea originala, realizata de Parvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor.

Cupola pridvorului este pictata cu scene din viata Sfintei Ecaterina ( ocrotitoarea Manastirii de la Muntele Sinai), a Sfantului Gheorghe ( protectorul Moldovei si al militarilor) si a Sfantului Dumitru ( ocrotitorul Tarii Romanesti).

Tabloul votiv al pronaosului il reprezinta pe fondatorul manastirii, Mihail Cantacuzino, inconjurat de optsprezece copii ( dintre care 12 adoptati), d eprima sa sotie Maria si cea de a doua ,Teodora, precum si de alti membrii ai familiei Cantacuzino, la loc de frunte fiind fratele ctitorului, stolnicul Constantin Cantacuzino. Sunt pictati cinci voievozi ai Tarfii Romanesti, cu care ctitorul era inrudit : prin mama sa Elena se tragea din Constantin Serban ( 1654 – 1658), Radu Serban ( 1601-1611) si Neagoie Basarab ( 1512-1521); domnitorul Serban Cantacuzino ( 1679-1688) era fratele sau – pictat cu o coroana pe cap si avand crucea in mana, ca unul care a trecut deja la Domnul) iar Stefan Voda Cantacuzino ( 1713 – 1716) ai era nepot de frate.

Mihail Cantacuzino este cel care a construit primul spital in Tara Romaneasca – Spitalul Coltea ( Bucuresti), in incinta manastirii Coltea, aflata tot sub ctitoria sa. Dintre ctitoriile lui Mihail Cantacuzino mai amintim Biserica Fundenii Doamnei din Bucuresti, Schitul Titireciu din Oltenia si o biserica din Ramnicu Sarat.

Albume foto


Biserica Mare

Manastirea Sinaia a fost construita intr-o prima forma mai modesta decat cea de astazi, in perioada anilor 1842 – 1846, in timpul staretilor Ioasaf si Paisie, din fondurile manastirii, purtand hramul Sfintei Treimi. Pe vremea staretului Nifon Popescu ( 1888 – 1909) pe latura sudica a incintei, a fost adaugata clopotnita ( 1892), unde avea sa fie instalat clopotul de 1700 kg, find adus de la Turnul Coltea, din Bucuresti.

In 1895, cu ocazia implinirii a 200 de ani de la sfintirea bisericii mici ( 1695), s-a deschis pentru public muzeul, reprezentand prima expozitie de obiecte de cult din tara noastra de la acea vreme. Aici este expusa Biblia de la Bucuresti ( 1688) alaturi de alte 5 icoane , pictate de Parvu Mutu in 1693 si alte obiecte de cult apartinand secollelor XVII-XIX. Cateva exponate au fost donate de catre familia regala a Romaniei, care a fost de multe ori gazduita de Manastirea Sinaia, mai ales in timpul construirii castelului Peles.

La Manastirea Sinaia se gasesc cinci tipuri de cruci : crucea lui Stefan cel Mare ( pe cupola vechii biserici), crucea greceasca ( cu brate egale, care se gaseste deasupra intrarii in biserica mare), crucea latina ( cu bratele inegale pe turnurile pronaosului marii biserici), crucea slava ( de inspiratie baroca, cu mai multe brate orizontale, pe cupola centrala amarii bsierici) si soarele inscris intr-o cruce latina ( pe turnul clopotnitei).

Sub administratia Eforiei Spitalelor Civile, care patrona averile manastiresti, intre anii 1897 – 1903 au avut loc mari lucrari de refacere, care au dat bisericii infatisarea actuala.

Arhitectul George Mandrea, cel care a condus aceste lucrari, a imbinat stilul moldovenesc caracterizat prin ziduri groase si contraforti masivi, cu stilul brancovenesc, specific Tarii Romanesti. O centura verde din ceramica emailata, alcatuita din trei linii intrerupte din loc in loc, imprejmuiesc cladirea in zona ei de centru. Este simbolul unitatii Sfintei Treimi intr-un singur Dumnezeu, ca si cel al unitatii celor trei Principate romane : Valahia, Moldova si Transilvania, intr-o singura tara : Romania.

Pictura, realizata in ulei si aplicata pe un fond de mozaic aurit, caracteristic stilului neo-bizantin, a fost executata de pictorul danez Aage Exner. Tabloul votiv infatiseaza cinci persoane : pe de o parte , mitropolitul primat Iosif Gheorghian, care a sfintit biserica in 1903 si regele Carol I ( 1866 – 1914), imbracat in uniforma de ofiter, avand mana stanga sprijinita pe coloana din piatra din care lipseste un colt. Acest colt, poate fi interpretat ca fiind bucata lipsa din Regatul Roman – Bucovina, Banatul si Transilvania. De cealalta parte, regina Elisabeta, cunsocuta in lumea literara sub pseudonimul de Carmen Silva, alaturi de regina Maria, singurul sau copil, decedata la o varsta frageda. Ultimul personaj din tablou este Mihail Cantacuzino, intemeietorul bisericii vechi a Manastirii Sinaia.

Mobilierul bisericii a fost sculptat in lemn de paltin si stejar de Constantin Babic si elevii sai de la Scoala de Arte si Meserii de la Bucuresti. Iconostasul, mobilele naosului si tronurile sunt aurite. Unul dintre cele doua tronuri poarta balzonul regal si emblema “ Nihil sine Deo” ( Nimic fara Dumnezeu), iar celalalt, apartinand reginei Elisabeta, poarta initialele E.D. ( Elisabeta Doamna) scultate in lemn. Una dintre piesele remarcabile ale manastirii este epitaful executat de Ana Roth. Acesta este brodat in matase si fir de aur pe o tesatura de bumbac. Realziarea acestuia a durt trei ni ( 1897 – 1900). Cele doua icoane rusesti Sfantul Serghei si Sfantul Nicolae, reprezinta darul tarului Nicolae al II-lea al Rusiei oferit in 1903 staretului din vremea aceea, Nifon Arhimandritul, cu ocazia botezului printului Nicolae, fiul regelui Ferdinand si al reginei Maria.

Prin grija regelui Carol I, biserica mare a manastirii Sinaia a devenit primul lacas de cult electrifiat din Romania, candelabrele fiind executate la Viena.

 


Paraclisul de iarna

Manastirea Sinaia are si un paraclist de iarna, care dateaza cam din aceeasi perioada 1690-1695.

Paraclistul este o biserica mica, o capela, specifica manastirilor si resedintelor episcopale. Arhitectura sa joasa, precum si pictura originala, innegrita de trecerea timpului, recreaza imagiena catacombelor din primele secoel ale crestinismului si umila viata monahala.

    In ceea ce priveste mesajul dogmatic si istoric al picturii, observam mai ales in pronaos, reprezentarea catorva scene din Saptamana patimilor : - Tradarea lui Iuda;

    - Prinderea lui Iisus in Gradina Ghetsimani;

    - Judecarea Lui de catre cei doi arhierei, Ana si Caiafa;

    - Judecarea si condamnarea Lui la moarte de catre guvernatorul roman, Pontiu Pillat;

    - Biciuirea;

    - Drumul Crucii catre Golgota Rastignirii;

    - Rastignirea intre cei doi talhari. Langa paraclis, se gaseste cavoul lui Tache Ionescu, ministru de externe in perioada Primului Razboi Mondial, si apoi pentru putin timpprim- ministru . Langa sarcofagul sau se gaseste bustul celei de-a doua sotii, Adina, sculptat in marmura alba de sculptorul italian Roscitano, la Roma, in septembrie 1926.


Take Ionescu

Take Ionescu s-a nascut la 25 octombrie 1859, la Ploiesti, in familia comerciantului Ghita Ioan, fiind nascut sub numele de Dumitru Ghita Ion.

Take Ionescu a fost adus la Manastirea Sinaia in vara anului 1864, sa-si faca aici convalescenta dupa grava sa imbolnavire de holera.

A urmat clasele elementare la Ploiesti, continuandu-si apoi studiile la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti, unde isi va trece cu stralucire bacalaureatul in 1875. Se inscrie in acelasi an la Facultatea de Drept din paris, unde in anul 1881 obtine cu “ Magna cum laudae” titlul de doctor in drept.

Intors in tara, Take Ionescu isi incepe indelungata sa activitate de avocat, vadind inca de la inceput o vocatie neobisnuita si isi continua activitatea – deja inceputa – de publicist.

In noiembrie 1881 se casatoreste cu britanica Bessie Richards.

La varsta de 26 de ani il gasim pe Take Ionescu pentru prima data in arlament, in guvernul liberal al lui I.Bratianu. Dupa ce ai paraseste pe liberali, il aflam intre anii 1881-1895 ministru al Cultelor si Instructiunilor Publice, in guvernul conservator allui Lascar Catargiu; devine in 1900 ministru de finante intr-un nou guvern condus de G.Gr. Cantacuzino.

In anul 1908, Take Ionescu intemeiaza Partidul Conservator Democrat.care datorită unei abile propagande a recoltat succese electorale importante. Take Ionescu s-a bucurat de sprijinul lui I.L.Caragiale care, cucerit de programul partidului, l-a însoÅ£it în trei turnee electorale. Ca ministru al Cultelor, Take Ionescu a sprijinit cu fonduri banesti lupta patriotilor ardeleni pentru libertatea nationala in perioada MEMORANDUMULUI.

Ideea reintregirii nationale a fost punctul central al activitatii politice a lui Take Ionescu. Pentru aceasta idee a luptat cu toate fortele sale in perioada primului razboi mondial, pana dupa Conferinta de la Paris ( 1919) unde din pacate Take Ionescu nu afost trimisul precial al Romaniei.

Dupa primul razboi mondial, Take Ionescu si-a dedicat intreaga activitate realizarii celei de a doua mari idei, prin care a intrat in istorie : ideea aliantei defensive a statlor din rasaritul Europei : Polonia, Cehoslovacia, Romania, Iugoslavia si Grecia.

Ca ministru de externe, el a semnat tratatele de alianta prin care lua nastere Mica Intelegere in anul 1921. Dupa o scurta perioada, decembrie 1921 – ianuarie 1922, insa visul sau nu se mai contureaza, pentru ca la 19 ianuarie 1922 moare de febra tifoida, la Roma.

Detine din 18 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922, functia de prim ministru al Romaniei.

Conform dorintei sale, Take Ionescu este inmormantat la Manastirea Sinaia, de catre a doua sa sotie Adina.